Claire de Lune.Seductive Mystery

2011-03-09T13:40:00.000-08:00

2011-03-09T13:36:00.001-08:00

Coperta ficului

2010-09-04T07:45:00.000-07:00

Pentru ca stiu ca am foarte multi fani v-am pregatit tot ficul si in format electronic ca sa o puteti printa sau citi.Aici gasiti link-ul pentru downloadat cat si coperta ficului.Sper ca v-a placut atat de mult cat mi-a placut mie sa o scriu.

96.Nunta.Finalul

2010-09-01T12:46:00.000-07:00

Eram extrem de emotionata. Simteam cum ma lua cu ametela cand ma uitam pe geam. Nici o singura invitatie nu usese refuzata. Haita mea, haita lui Sam, imprinturile tuturor, Billy Black, Nicole si Anthony, familia Denali, Peter si Charlotte deja erau aici. Eve si Logan.
Mama, Charlie, Seth si Kaili tocmai coborau din masina.
Am injurat pe sub rasuflare.
Termina cu injuratul Leah ma atentionat Alice, deja te-am facut sa arati ca un inger.
-E doar Leah .... fiind Leah, l-am auzit pe Jamie care statea pe canapea, prietenul meu care ma cunostea atat de bine si care acum era vampir, sotul fostei sotii a viitorului meu sot. Cei doi se casatorise cu un weekend in urma la Las Vegas.
-Un lup in blana mielului, l-am auzit pe Jacob si m-am intors sa il vad. Era imbracat intr-un costum negru aratatnd ca un adevarat playboy decat ca un indian de isi schimba forma. Il tinea pe Benjamin copilul lui Sam si Emilly in brate.
-Cat de original ! i-am zis incruntandu-ma.
-Nu o face sa se transforme cat timp are rochia pe ea ! nu am luat una de rezerva a zis Alice ingrijorata.
-Nu e prea mult ? am intrebat-o, ma simt prea impopotonata. Alice a marait la mine.
-Gata, gata ! Sunt o printesa ! Multumita ? M-am corectat si am vazut-o zambind.
-Arati .... Esti frumoasa Leah, a zis Jacob stanjenit. Nu iti mai face griji eu plec.
Trebuie sa il las pe Benjamin cu Emilly un pic. Jur ca daca vomita si pe mine..... Benjamin deja vomitase pe Emmett care nici macar nu il tinuse in brate. Dupa ce Jake a plecat a venit mama, plangea.
-Tatal tau ar fi fosta asa mandru de tine, a zis stergandu-si ochii cu o batista.
Stiam ca asa ar fi fost.
-Esti gata, ma intrebat Alice stand langa Jamie. Eram asa fericita pentru Jamie ! Si pentru Alice, ii eram recunoscatoare ca il salvase pe Jamie.
-M-am nascut pregatita, am zis incercand sa ma calmez, simtand o pelicula de transpiratie pe frunte. Charlie unde e ? am intrebat panicata.
Il rugasem pe Charlie ca el sa fie cel care avea sa ma conduca la altar.
Nici nu am apucat sa termin ceea ce avem de zis ca l-am si vazut aparand din spatele usii imbracat in costum, aratand inconfortabil. Cred ca daca a-zi fi zis sa vina imbracat in uniforma de politist, s-ar fi simtit mult mai confortabil.
-Niciodata nu m-am gandit ca voi duce 2 fice la altar, a zis el fixandu-si crata cu privirea.
S-a fastacit si mi-a oferit bratul.
-Sa mergem sa iti gasim un mire, a glumit el.
Am tinut rochia cu o mana cand am coborat scarile, imi venea sa rad vazandu-l pe Jake langa Claire care arunca petale de flori in fata mea cu Benjamin in brate. Dadaca Jacob !!! Embry facea poze incercand sa se abtina sa nu rada, trebuia sa am cu orice pret pozele acelea, erau aur curat ! Apoi l-am vazut pe Seth imbracat la costum, stand langa Kaili cu Amala in brate care batea din palme la vederea mea. O lacrima ia cazut pe obraz lui Seth dar a sters-o repede, i-am facut cu ochiul zambind.
Intr-un final l-am vazut si pe el. Ochii lui erau doar pentru mine. Uitandu-se doar la mine de parca doar eu eramd e fata. Si am simtit cum sub machiajul facut de Alice am rosit. Eram constiienta de toti ceilalti din jur, dar eram mai mult constiienta de el. Ceilalti erau in ceata pentru ca in acest moment doar el conta. Totul a fost blourat.... cand am pasit catre altar, cand Charlie ma incredintat depunand un sarut pe obraz, plecand langa mama, ceremonia totul aproape. De cand ajunsesem langa el si imi luase mana in a lui totul disparuse. Am reusit sa aud doar cel mai important cuvant pe care orice fata vrea sa il auda din partea barbatului pe care il iubeste ,,DA" . Lacrimile imi curgeau din ochi cand a trebuit sa zic si eu acel ,,DA".
Aveam tot ceea ce niciodata nu intraznisem sa visez. Un sot pe care il iubeam si care ma iubea, o fetita care era lumina ochilor mei, o noua familie pe langa ce pe care deja o aveam, prieteni pe care ma puteam sa ma bazez

Ce a-si fi putut sa imi doresc mai mult?Acum nu mai eram fata lup cea trista acum sunt Leah,femeia lup care a demonstrat ca dragostea nu tine cont de prejudecati.

95.Vampirul cel nou

2010-09-01T10:51:00.000-07:00

Jasper nu s-a lasat mult rugat.M-a dus in living unde pe canapea ,Alice statea alaturi de un barbat necunoscut.Semana cu cineva Jamie,dar era altcineva.Nu il recunosteam.M-am uitat la el si nu il cunosteam.Ochii ii erau aurii cu o tenta de rosu in ei,pielea alba ca zapada,parul de culoare saten spre blond ii stralucea si vorbea asa de repede incat nu intelegeam nimic.Cand m-a vazut ,si el si Alice s-au ridicat in picioare.
-Leah,cat ma bucur ca esti bine!a zis Alice venind si imbratisandu-ma.Ne-ai speriat de moarte!
-Bine ai revenit,Alice!Sper ca nu vei mai pleca din nou...i-am zis din suflet.
-Nu.Acum am ceea ce am cautat,a zis ea spre barbatul necunoscut si luandu-l de mana.
Barbatul s-a apropiat si mi-a zambit.
-Ce faci ,printesa?
Jamie?Era el Jamie?M-am holbat surprinsa la el.Decat el imi zicea asa.Printesa.Inca de la colegiu.
-Ja....Jamie?
-Da,Leah,eu sunt.
-Dar....dar ...esti vampir!Cum de....?
-Da,sunt.E o poveste lunga.Zi-mi cum te simti tu?Esti bine?
-Da sunt bine.Sunt bine.Sunt nedumerita doar cum de esti tu vampir....Ca imi aduc aminte ca erai uman cand am fost la colegiu.Sau nu?Si de ce dracu nu m-ai sunat cand ai disparut?i-am zis ducandu-ma langa el si dandu-i un bobarnac in piep.
Jasper m-a tras imediat inapoi si s-a pus in fata mea maraind la Jamie.
-Asta e Leah mea! a zis Jamie nebagandu-l pe Jasper in seama.
-E doar Jamie,Jasper,prietenul meu ,desi acum miroase gretos de dulce,am zis incretindu-mi nasul si adresandu-ma lui Jasper si incercand sa trec pe langa el.
Jamie a inceput sa rada zgomotos la remarca mea despre miros.
-Jaz,hai sa mergem si sa-i lasam singuri.
-Nu.Stau cu Leah,a zis Jasper inca incordat.
-Jasper,poti sa te duci.Voi fi bine.Si sigur Alice are multe sa-ti povesteasca.
-Dar e inca un nou nascut!
-Dar e prietenul meu.Nu imi va face nimic.Doar datorita lui mai sunt in viata sau mi s-a parut mie?Nu-i asa ,Alice?
-Da,Leah.Chiar daca nu vad,si nu te scuza te rog ca nu e vina ta,stiu ca totul va fi bine,mai ales ca l-am vazut foarte elegant pe Jasper imbracat peste scurt timp.Dupa ce discuti cu James,trebuie sa avem o discutie.Urgent!a zis ea.
-Vezi? Nu e nici un pericol, Alice nu se inseala.
-Hai, Jaz lasa-i sa discute,a zis Alice tragandu-l de maneca.
A plecat intr-un final, nu iainte de a ma saruta si am zice sa il strig daca e ceva in neregula. Oricum nu am plecat departe ci s-au asezat pe scarile din living.
-Jamie, cum de ai devenit vampir, l-am intrebat.
-Aseaza-te inainte si iti voi povesti, dar cu siguranta te vei plictisi de povestea transformarii mele, a zis el zambind.
Acum ca ma uitam atenta la el semana cu Jamie al meu doar ca pielea ii era alba ca varul si ochii ii erau de un galben visiniu. Dar zambetul era tot al lui, cat si vocea si gesturile. Acum nu mai era Jamie omul, ci Jamie vampirul.
-M-am plictisit destul asteptandu-te! Anthony chiar c-a mutat in Forks ca sa fie aproape, te-a cautat ca un nebun, asa si eu. Si tu nici macar un telefon nu ai dat sa ne anunti ca esti bine.
-Dar nu am putut Leah ! Crede-ma, asteapta si ai sa vezi de ce. Iti amintesti ca nu m-am simtit bine mai deloc cand am venit in La Push cu tine de ziua recunostiintei?
Am incuvintat aducandu-mi perfect aminte de tusea seaca care ma ingrijorase, desi el zisese ca e din cauza tigarilor.
-Era din cauza ca aveam cancer la plamani. Stiu, stiu nu te mai uita asa socata la mine ! Nu ti-am zis pentru ca nu vroiam sa fi prietena cu mine din mila.
-Pentru ce ai zis meriti o palma ! Cum poti crede asa ceva ?
-Nu, nu merit pentru ca datorita tie am gasit puterea sa vreau sa traiesc, sa nu las boala sa ma invinga, atunci cand ne-am cunoscut deja nu imi mai pasa daca aveam sa mor, dar dupa am vrut sa traiesc. Pentru tine si in ziua cand am plecat la posta am avut un accident, mi-a fost rau si am pierdut controlul volanului asa ma gasit Alice. Agonizand. Si poate daca nu era ea azi a-si fi fost la 2 metri sub pamant desi ma speriat de moarte cand ma dus in padurea si mi-a zis ce este si ce vrea sa imi faca, inainte sa ma muste ultimul chip din mintea mea a fost al tau, imi parea rau ca te dezamagisem, ca te lasasem singura. Alice ma ,,sechestrat" , ma invatat sa ma controlez, sa ma hranesc, de fapt ma invatat tot si cand a fost sigura ca ma pot controla a hotarat ca ne putem face aparitia, m-am bucurat enorm cand mi-a zis ca faci parte din familie, dar m-am si speriat.Daca nu aveai sa ma accepti ? Daca aveam sa te sperii ? Mi-am pus o multime de intrebari inainte sa te sun, dar Alice ma asigurat ca totul va fi bine. Si uite-ma aici acum vorbind cu tine. Si acum fara suparare dar mirosi urat, fara suparare!
-Imi e greata de dulce ce mirosi tu, am zis strambandu-ma.
-Mi-a fost dor de tine Printesa a zis luandu-mi mana in a lui.
-Si mie Jamie si mia, i-am zis imbratisandu-l.
L-am luat prin surprindere pentru ca a reactionat dupa cateva secunde si si-a pus si el bratele in jurul meu. L-am vazut pe Jasper ridicandu-se dupa scara dar i-am facut semn ca sunt bine, il intelegeam pentru ca Jamie pentru el era inca un nou-nascut, dar pentru mine era prietenul meu. Tipatul de fericire a lui Alice ne-a facut sa ne indepartam unul de altul.
-Ah, Leah te rog, te rog, te rog, te ro, pot sa ma ocup eu de organizarea nuntii ? Te rog, te rog, te rog !!
M-am uitat surprinsa la ea. De unde stia ?
-Jaz mi-a spus. Oricum deja vazusem hotararea lui de a te cere in casatorie, era doar o chestiune de timp pana aveam sa aflu ca in sfarsit te-a cerut. Jaz mi-a zis ca tu trebuie sa decizi, deci pot sa organizez eu tot evenimentul, te rog, mi-ar face placere sa va pot oferi si eu ceva in schimb.
Fata ei dulce si copilaroasa radia 1000 de watti si iti era imposibil sa o refuzi.
-Daca Jasper e de acord atunci si eu sunt de acord. Dar vreau ceva restrans nu ceva exagerat.
-Multumesc, multumesc Leah ai sa vezi ca nu ai sa regreti, a zis ea luandu-l pe Jamie de mana poate asa James o sa se hotaraasca sa ma ceara si pe mine de sotie.
-Voi...... voi sunteti impreuna am intrebat balbait.
-Da, el este cel pe care l-am vazut in viziunile mele, inainte ca tu si Jasper sa va cunoateti si chair daca am plecat parasindu-l am stiut ca Aavem sa il las pe maini bune. Si oricum Jasper stie ca il iubesc si ca mereu va avea un loc in inima mea, dar acum tu il ai pe Jaz , eu pe James si totul e perfect. Acuum mai lipeste doar sa le spunem si celorlalti, vor fi asa de fericiti a zis Alice.
-Da, dar inainte am de facut ceva. M-am dus la Jasper, l-am luat de mana si l-am tras dupa mine pana in fata lui Jamie.
-Jasper stiu ca inca nu ai incredere in nou-nascuti dar Jamie este prietenul meu si vreau sa ai incredere in mine. Jamie, Jasper , a-si vrea ca macar pentru mine sa incercati sa fiti prieteni. Jamie s-a uitat la Jasper care se uita la mine, apoi Jasper a intins mana spre Jamie si acesta ia strnans-o.
-Leah hai sa te schimbi in ceva dragut pana ce Jasper discuta cu James si sa anuntam familia ca in jumatate de ora aveti de facut un anunt.
Nu am mai apucat sa protestez ca Alice ma tras dupa ea. Ce aveau hainele mele ? Nu erau dragute ? La etaj Emmett se juca cu Amala care se trezise.
-Amala ! Am strigat eu la ea cand am vazut-o venind spre mine alergand usor intinzan manutele sa o iau in brate.
-Mami, mami a zis ea arucandu-se in bratele mele.
-Oh, Amala mi-a fost asa dor de tine, i-am zis pupand-o pe obrajorii ei rozalii. Alice se uita la gesturile noastre de afectiune, se vedea pe fata ei ca isi dorea sa o cunoasca pe Amala.
-Amala, ea este Alice, este soara unchiului Emmett si matusa ta. Vrei sa te duci cu Alice pana o gasesc eu pe Rosalie.
-Da mami, a zis ea cand am lasat-o jos din brate. S-a dus la Alice si a luat-o de mana.
-Eu sunt Amala, dal Losie zice Ami, Embly e un lup nu caine a zis ea serioasa.
-Si tu esti o fetita cuminte, nu-i asa a zis Alice luandu-o in brate si plecand cu ea.
Am intrat in camera mea si a lui Jasper si am luat telefonul sunandu-l pe Seth. Nu i-am zis despre ce vroiam sa discutam ci doar l-am rugat sa o ia pe mama, Charlie, haita si sa vina aici.
Aveam emotii, Alice a venit apoi cu Rose si Amala si dupa ce mi-a dat o rochie amenintandu-am ca se supara daca nu o imbrac am coborat. Toti erau prezenti, Jasper a venit si ma luat de mana cand am coborat. Simteam ca iau foc de la emotii.
-Dupa cum vedeti Leah este bine, si-a revenit si e perfect sanatoasa, dar nu v-am chemat pentru asta ci pentru o cu totul alta veste. Leah a zis el strangandu-mi mana a acceptat sa se casatoareasca cu mine, nu a apucat sa termine se spus fraza ca aplauzele s-au dezlantuit si un ,,in sfarsit" s-a auzit desi nu am vazut de la cine. Dar aveam o banuiala, Embry, Paul sau Emmett. Dar la gestul lui Jasper chiar nu ma asteptasem, a cautat in buzunar, a scos o cutiuta unde un inel cu diamant era aszat si in fata tuturor mi la pus pe deget. Esme suspina, mama plangea, Seth arata foarte mandru.

94.Emmett si baletul

2010-08-31T01:01:00.000-07:00

-Nu te ridica.Inca nu ti-ai revenit.Te doare?
-E o durere suportabila.Mai mult m-ar fi durut sa va pierd pe voi.Si vreau sa o vad pe Amala.Este bine?Ceilalti sunt bine?A patit careva ceva?
-Shh,shh.Suntem toti bine.Nu0ti mai face griji.Toti suntem bine.
-Si....Maria?
-Maria e cenusa deja,nu mai reprezinta o problema.Stai linistita.Nu te mai agita.
-Si Amala?Unde este?
-Este cu Emmett.De cand ne-am intors nu s-a dezlipit de ea.
-Emmett va fi fericit sa afle ca m-ai cerut in casatorie.Si Esme la fel...
-Nu stiu daca...
-Dai inapoi?
-Si sa vreau acum si nu mai pot.Vreau,nu vreau,trebuie sa te iau.Si eu care credeam ca poate scap!Si cand ma gandesc ca e pentru o eternitate....parca imi vine sa plec la Evellynne .Sunt sigur ca are vreo prietena si pentru mine,a zis el serios.
-Si de ce nu te duci la ea?am zis bosumflata.
-Am glumit,prostuto.Cum sa te las eu pe tine?Niciodata!Sa stii ca m-ai speriat de moarte.Am crezut ca te-am pierdut!
-Nu am patit nimic.O mica muscatura.Doar atat.Ai sunat-o pe Eve?Este bine?
-Da,am sunat-o.Este teafara.Si ea si Logan.
-Ce bine!am zis eu usurata.
-Te-ai suparat pentru ca am glumit ca plec la Eve?
-Nu.In fond e alegerea ta.
-Nu as putea sa-ti fac asta niciodata.Nu cand te am pe tine si pe Amala.Voi sunteti viata ,mea acum.
-Multumesc.Ma duci te rog la Amala? l-am intrebat eu. Nu a trebuit sa ii mai zic odata ca s-a si ridicat din pat si ma ridicat in bratele lui cu grija.
Ma purtat pe brate pe holul etajului pana la camera lui Emmett. Cand a deschis usa eram gata sa plang. Emmett era intins pe canapea, dand pe dinafara la cat de masiv era si Amala dormea pe pieptul lui. Era imbracata cu un tutu multicolor si un tricoas roz, dormea linistita pe burtica pe i paturica roz asezata pe pierptul lui Emmett ca sa nu ii fie frig.
Emmett facea semne disperate din maini cand ne-a vazut.
-Leah te-ai revenit ! Esti bine ?
-Nu atat de bine ca tine dadaco, l-am tachinat eu. Cum ai reusit sa o adormi ?
-Nu imi dezvalui metodele, s-a strambat el.
-De ce poarta un tutu, l-am intrebat stiind ca eu nu ii cumparasem asa ceva.
-Rose ii da lectii de balet si azi s-au distrat un pic dandu-mi si mie lectii.
-Si am pierdut asta, ai purtat si tu un tutu ?
-Embry a filmat scena, mi-a zis Jasper.
-Il omor pe caine daca iti arata, a marait Emmett totusi zambind.
-Sunt sigura ca il pot mitui cu ceva. Tu luand lectii de balet!? Trebuie sa o vad si pe asta, am zis razand. Eram surprinsa ca rana nu ma mai durea ci doar ma intepa si o senzatie de rece imi provoca un mic disconfort.
-Mai vedem noi daca o sa vezi ! Sunt sigur ca Embry ar mai vrea sa mai vina sa o vada pe Amala... si daca iti arata filmarea...nu va fi pe picioarele lui, a zis el tare.
-Vorbeste mai incet ! o trezesti, l-am atentionat eu.
-Ti-o aduc imediat ce se trezeste sau o vrei acum?
-Nu, nu inca. Mai am ceva de facut inainte. Jaspe s-a uitat la mine nedumerit.
-Iti zic imediat, lasa-ma jos acum.
-Esti sigura ca esti ok, ca nu te doare nimic ?
-Da, Jasper sunt bine.
Ma lasat jos, dar era tot timpul in spatele meu. Am mers cei cativa metri pana langa Emmett si m-am aplecat sa depun un sarut pe obrazul Amalei. S-a foit in somn dar nu s-a trezit.
-Si pe mine nu ma pupi?
-Nu mai esti un copil Em !
-Si ? Eu nu merit un pupic de la sora mea ?
Cum puteam sa nu ii fac pe palc cand se uita asa la mine ?
-Of, Em esti ....
-Adorabil ?
-Da Em adorabil am zis razand si pupandu-l si pe el pe obraz. Am iesit din camera inca razand de Emmett.
-Jasper, mi s-a parut mie sau Alice a venit cu cineva ?
-Da, dar nu cred ca e prudent sa fi in preajma lui.

93.Cererea in casatorie

2010-08-22T02:08:00.000-07:00

-Losie! a zis Amala batand din palme.
-Amala!Ce mai face fetita mea dulce?Ai fost cuminte?
-Da,Losie.Embly dolmit.Embly sfolaie.Lau.
-Stiu,Amala.Doar e caine.
-Embly nu e caine.Embly e lup,a zis razand Amala.
-Hey,ce ma tot barfiti?l-am auzit pe Embry protestand.
-Embly,Lozie zica ca esti caine.
-Si ea e doar o blonda.
-Copii,terminati,le-a zis Esme.Embry ti-am pregatit o gustare.Si tie Amala.
-Nu vleau.Vleau la mami.
-Amala,mami doarme.Se va trezi curand si va fi suparata daca va afla ca nu ai mancat.Vrei sa o superi pe mami?
-Nu ,Losie.Ami va manca.Tot.
-Asta e fetita mea,a zis Rosalie imbratisand-o.Emmett ti-a pregatit o surpriza.Daca esti fetita cuminte si papi tot.
-Sulpliza?Yuppy!
-Cand se intoarce Emmett o sa iti arate.
-Bine Losie,Pa pa a zis pupand-o pe obraz.
Rosalie s-a reintors in camera si am auzit-o deschizand fereastra din camera.
-Multumesc ca imi dai voie sa ma port cu Amala ca si cand ar fi fiica mea.Cand mi-ai zis prima data ca pot sa o tin in brate si ca pot sa am grija de ea am stiut ca ai inteles ce am vrut sa zic in ziua accidentului.Si Emmett o iubeste mult.Si pe tine.Esti sora pe care a pierdut-o.
Eram surprinsa ca Rose imi povestea toate astea.Probabil credea ca eram inconstienta sau ca dormeam.Dar nici nu dormeam nici nu eram inconstienta.Doar ca nu ma puteam ,,trezi'' din amorteala.
Rose a continuat sa povesteasca ispravile Amalei,momentul cand Emmett o hranise si ei neplacandu-i mancarea i-a dat cu mana peste lingura,continutul aterizandu-i lui Emmett pe fata.Aceasta istorisire m-ar fi facut sa rad dar acum nu puteam.Dar cu siguranta aveam sa rad de el cand imi reveneam
La scurt timp Esme a urcat cu un bol de supa.
-Rose,ma ajuti sa o hranesc?Trebuie sa manance ceva ca sa isi recapete puterile.
-Desigur ca te ajut.Sustine-o tu si o hranesc eu,ok?
Am simtit-o pe Esme cum m-a ridicat usor si pe Rose care s-a aplecat si a luat bolul cu supa care mirosea asa de bine,rugandu-ma sa inghit supa calda.Cu un efort suprem am reusit sa deschid gura si sa inghit lichidul cald care mi-a incalzit corpul.Am reusit sa mananc tot,lucru care a facut-o foarte fericita pe Esme.
Rose mi-a schimbat pansamentul si hainele.Apoi am adormit.Nu stiu cat timp am dormit dar vocea si prezenta lui Jasper m-a trezit.
-Iti amintesti cand ti-a fost rau pentru ca te-ai dat cu Emmett in rollercoaster si te-ai trezit in bratele mele?Si cand ai sarit pe geam dupa acea pisica?Purtai pantaloni scurti si acel tricou cu unicorni care m-a innebunit!Nu ai idee cat de mult am vrut sa te sarut atunci!Imi facusem chiar si o strategie cum sa te prind in capcana,a zis el razand.Si cat m-am abtinut!Nu ai idee!Si cand m-ai sarutat putin mai tarziu,a fost ca si cand mi-ai fi citit gandurile.Nu stiu cum de am rezistat sa nu te am acolo,pe loc.Dar erai atat de speriata incat m-ai speriat si pe mine.Am crezut chiar ca ma vei ataca.Apoi cand ai inceput sa ma eviti,m-ai ambitionat sa vreau mai mult,sa vreau sa-ti vad reactiile si adevaratul motiv din spatele acelei indiferente.Pentru ca simteam ca indiferenta ta ascundea sentimente pe care nu aveai curaj sa le asculti.Si nu m-am inselat.Si atunci cand te-am dus in Milwaukee ....Iti spun un secret .Desertul a fost pregatit de mama ta.Toata noaptea am alergat ca sa pot sa fiu inapoi latimp .Cu ajutorul lui Embry am facut asta.El a mers cu mine si el a luat prajitura de la Sue,dupa ce Seth sunase inainte.A fost cat pe ce sa sar la gatul lui Embry cand a vrut sa manance prajitura pentru ca ii era foame!
Cred ca nu isi daduse seama ca ma trezisem si ma uitam la el.Aveam capul asezat pe pieptul lui,la fel ca prima data cand ma trezisem in bratele lui.
Nu i-am zis nimic ci doar l-am lasat sa povesteasca in continuare.Avea privirea fixata pe o poza pe care eu o facusem la intamplare,in masina in timp ce ne intorceam din Milwaukee.Apaream amandoi,eu strambandu-ma la aparat ,el conducand,dar in acel moment uitandu-se la mine.Era poza mea preferata,de asta o si inramasem.
-Stiu ca te-ai intrebat de ce am fost atat de distant zilele astea.Iarta-ma.Doar ca am avut un plan pentru ceea ce vroiam sa fac....Si acum trebuie sa mai astept.
Despre ce plan vorbea?
-Si Embry cu gura lui mare...Aproape mi-a stricat surpriza.Dar oricum a fost o prostie din partea mea.Nu era momentul potrivit.Si stiam asta dar am sperat ca poate Alice se insela.Dar nu s-a inselat.Nu ma asteptam ca Maria sa ma vrea inapoi.Credeam ca aveam sa ma intorc la ea doar pentru ca asa vroia ea?Cand am simtit mirosul de sange....Nici nu mi-a pasat ca ea m-a creat.Nu cand te-am plina de sanga,aproape fata vioata si ea razand de faptul ca te invinsese.
Daca ai fi treaza acum te-as cere in casatorie.Nu as mai planui fiecare detaliu,ci doar ti-as pune intrebarea si as astepta raspunsul tau.Sunt sigur ca mi-ai da cu ceva in cap sau mi-ai zice ca m-am tampit si ca fac asta doar pentru ca Embry ne-a intrebat cand aven de gand sa ne casatorim.Parca si vad rasopunsul ta ,, Desigur ca nu!Nu sunt genul acela de fata .Pot sta bine mersi si fara sa ma casatoresc''.
Dar te iubesc si de asta vreau sa ma casaytoresc cu tine.Si cred ca ai vrea ca Amala sa poarte si numele meu.
Vroia sa se casatoreasca cu mine si sa-i dea Amalei numele lui.Nu ma asteptasem niciodata la asta ,adica eram fericita doar sa il am langa mine.Imi era de ajuns faptul ca ma iubea.
Cred totusi ca nu isi daduse seama ca ma trezisem si auzisem tot ce el imi povestise.
Cu un efort dureros am reusit sa soptesc:
-Da.
-Leah?Esti bine?Te doare ceva?m-a intrebat el disperat.
-Sunt.... bine.,am ingaimat eu.
-Te doare ceva?Sa il chem pe Carlisle?
-Nu.Sunt bine,am reusit sa zic fara sa ma balbai.Si da,vreau.
-Ce vrei?m-a intrebat.
-Sa ma casatoresc cu tine
-Ai auzit?
-Am auzit tot.Si vreau sa ma casatoresc cu tine.Fara nicio ezitare iti zic,,da''.
-Deci asta inseamna ca te voi astepta la altar?
-Fii sigur ca da,am zis incercand sa ma ridic.

92.Vizita

2010-08-18T06:15:00.000-07:00

Apoi am simtit doar moliciunea patului.Rana ma pisca si ma durea.Dar nu asa puternic ca atunci cand m-au ars ca sa o inchida.Simteam cum locul in care fusesem muscata imi ardea.De parca cineva imi daduse foc,dar decat in acel loc simteam asta.Restul corpului il simteam rece.
In camera alaturata am auzit-o pe Amala plangand si pe Embry rugandu-se de ea sa inceteze.Vroia sa ma vada.Am gemut,dar nu de durere ci pentru ca si eu vroiam sa o vad.Dar Jasper a crezut ca geamatul meu era din cauza durerii.
-O sa-ti treaca durerea,Leah.Curand.O sa treaca.
Vocea lui Embry s-a auzit dupa ce a batut discret la usa.
-Jasper,pot macar un minut sa o aduc pe Amala sa o vada pe Leah?Plange intr-una de cand a auzit-o pe Leah tipand.
-Nu vreau sa o vada asa,a zis Jasper.
-Te rog!O sa ii zic ca Leah doarme.Nu-mi place sa o vad plangand.
-Nici mie.Dar decat un minut.Nu vreau sa o vada suferind.
-Multumesc, a zis Embry iesind,apoi venind cu Amala.I-am auzit piciorusele lipaind pe parchet pana langa pat.
-Mami?mi-a zis ea suspinand.
-Ami,mami doarme.E obosita.Nu vrei sa o trezesti,nu-i asa?i-a zis Jasper.
-Nu,tati.Ami nu vlea tlezeasca mami,a zis Amala cu vocea ei de copil.
Prima data cand imi zisese mami plansesem de fericire.Si Jasper ramasese fara cuvintecand Amala la 1an si jumatate reusise fara ajutorul cuiva sa faca cativa pasi pana la el si apucandu-l de picior cu manutele ii zisese tati pentru prima data.
-Ami poate sta?a intrebat ea.
-Nu,Amala,ai promis ca daca o vezi pe mami mergi sa faci nani,i-a zis Embry.
-Pot sa pup mami?
Am simtit apoi buzele ei pe obrazul meu.
Pa pa mami.Somn usol,a zis Amala.
-Sa fii cuminte,Ami,da?
-Da,tati.Embly doalme cu Ami.
Apoi a plecat cu Embry.
Jasper s-a asezat in pat.S-a intins de-a lungul patului,langa mine.I-am simtit raceala corpului dar diferit.Nu mai era asa rece.
La o ora dupa ce Amala plecase,Carlisle a venit ca sa se uite la rana care dupa spusele lui se vindeca.
Mi-a pus un nou pansament si a plecat ,apoi Rosalie a venit.
-Jaz,Alice vrea sa vorbeasca cu tine.Si Emmett vrea sa sttie daca va mai duceti la vanatoare.
-Rose,nu o pot lasa.
-Stau eu cu ea.Nu ma deranjeaza.Trebuie sa te hranesti.Mai bine acum cand inca doarme .Vei fi inapoi cand se va trezi.Si Emmett are nevoie.Si Alice vrea sa mearga cu voi si cu tipul cel nou.
Jasper nu a mai zis nimic.
A stat cateva secunde tacut,apoi s-a ridicat din pat.
-Ma suni daca da semne ca se trezeste,da?
-Desigur ca te sun.
Am simtit degetele lui Jasper mangaindu-mi fata apoi a plecat.
Au trecut cateva ore pana am simtit prezenta lui Rosalie.Stiam ca nu plecase,dar fusese prezenta ca o fantoma.
Am auzit-o pe Amala,care se trezise,alergand dupa Embry,apoi intreband-o pe Esme unde e Losie.
Rosalie a iesit din camera cand s-a auzit strigata.

91.Jamie

2010-08-09T03:04:00.000-07:00

Am simtit un miros diferit.Familiar dar totusi strain.Si vocea subtire a lui Alice salutandu-i pe toti.Si un barbat.
Un marait s-a auzit deodata.Seth.
Si un alt marait mai gutural,venind de la Jasper,postandu-se langa mine,in timp ce pasii barbatului se apropiau.
-Jasper,James e un prieten.Nu o sa ii faca nimic Leahei.Vrea doar sa se uite la ea.
-Jasper tot maraia.
-Jaz,ai incredere in mine.James e un prieten.
Am simtit degetele lui Jasper luandu-mi mana si strangandu-mi-o.
-Leah,sunt Jamie.
Jamie?Jamie al meu?Ce facea aici?De ce era Jasper asa neincrezator?Ce avea Jamie de Jasper nu vroia sa se apropie de mine?
-Veninul nu a afectat-o,dar trebuie sa ii deschideti rana ca sa i se oxigeneze sangele plin de venin apoi sa i-o inchideti cu un fier incins.Si asta cat mai repede.Ca nu stiu daca mai rezista mult.O va durea rau,dar e spre binele ei si cat mai repede.......Daca cineva ii poate elimina mai usor veninul din corp.......Cinava care nu e vampir.......Nu cred ca corpul ei ar mai rezista la o alta muscatura,chiar daca nu ar fi cu intentie.....
-O fac eu,l-am auzit p Seth.
-Nu se poate altfel?a intrebat Carlisle.
.Nu.Asta daca nu vreti ca sa moara.Probabil ca faptul ca se transforma i-a incetinit circulatia sangelui....Dar va muri daca nu faceti asta.Nu va mai dura mult.Depinde de cat de puternica este.Dar va avertizez ca va suferi rau cand ii veti arde pielea ca sa ii inchideti rana.
Jamie stia despre mine?Ca ma transformam?Cum de... Alice.Venisera in acelasi timp.
Dar ce legatura avea Alice cu el?
Sus la etaj am auzit-o pe Amala plangand si pe Embry plimbandu-se de colo colo.
Mana lui Jasper m-a strans mai puternic.
-Sunt langa tine.Pastreaza-ti speranta si nu-mi da drumul la mana!
L-am simtit pe Seth sustinandu-ma cu o mana,apoi gura lui peste rana de la gat.A durat ceva timp pana cand am simtit ca sunt fara vlaga.Ca si cand m-ar fi secat de sange.
Dar cand am auzit vocea lui Carlisle apoi a lui Jamie si sfaraiala fierului incins ca sa imi inchida rana,am stiut ca avea sa fie cel mai dureros moment din viata mea.
Si nu m-am inselat.
Cand am simtit fierul incins pe pielea gatului meu m-am trezit din amorteala in care intrasem ,tipand atat de tare incat si cei din rezervatie m-au auzit,cu siguranta.
Pilea arsa si sangele plin de venin miroseau a .... zahar ars.
Dar durerea provocata era sfasietoare.
Simteam cum Jasper incerca sa ma calmeze si sa imi alunge durerea.
Cand in sfarsit totu; s-a terminat,m-am prabusit in bratele lui Seth,care ma sustinusera pana acum,mai mult tinandu-ma de brate sa nu ma zbat si vocea mea a devenit un mormait,mai mult un geamat.
-O doare doar pentru ca veninul din sangele de pe muscatura a reactionat ca atunci cand dai foc unui vampir.Dar acum nu mai e niciun pericol.Doar ca va avea nevoie de ingrijiri cateva zile pana ce isi va reveni complet,l-am auzit pe Jamie.
N-am mai auzit nimic din conversatie,pentru ca am lesinat,nu inainte de a simti bratele puternice care m-au ridicat.

90.Asteptare

2010-08-09T00:56:00.000-07:00

***Esme***

Renesmee m-a atins pe mana a nu stiu cata oara.Expresia ei era plina de ingrijorare si stiam ca intrebarea ei era aceeasi.,,Crezi ca se vor intoarce in curand?''
Raspunsul era mereu acelasi.
-Nu stiu,Nessie.
Ne uitam pe geamul din living,asteptand o miscare in padure,dar nu se intrevedea nimic.Renesmee s-a ghemuit langa mine,incercand sa se gandeasca la altceva.
Embry era sus, cu Amala,incercand sa o faca sa doarma.Brady si Collin ramasesera in rezervatie,si Embry venise aici cu Amala,ca sa poata comunica cu cei din haita daca ceva se intampla.Speranta ca toti aveau sa se intoarca cu bine s-a evaporat rapid cand am vazut-o pe Leah plina de sange in bratele lui Jasper,fata fiindu-i mai palida ca de obicei.
Nu am mai vazut daca mai era altcineva ranit,doar am fugit sa deschid usa.
Carlisle a intrat ducandu-se direct sus.
Emmett si Seth au impins imediat mobila,tragand canapeaua din living in mijloc.
Jasper a asezat-o pe ea.Parea fara viata.Sangera profund dar niciun semn de viata nu razbatea din ea.
Am luat-o pe Renesmee si am plecat sus,la jumatatea drumului intalnindu-ne cu Carlisle,care isi luase trusa medicala.Nu am stat pentru ca nu puteam suporta durerea de pe fata lui Jasper si a lui Seth,chiar si Rosalie parea macinata de durere,si nu pentru ca Leah era plina de sange.

***Leah***

Ii auzeam pe toti.Dar niciunul nu ma auzea pe mine.Incercam sa vorbesc,sa deschid ochii,dar nu reuseam,Ce era in neregula cu mine?
Nu eram moarta.Desi nu imi mai simteam inima batand.Chiar nu isi dadeau seama?Erau vampiri.Ar fi trebuit sa simta si cel mai slab puls,cea mai mica bataie a inimii.Atunci de ce dracu niciunul nu reactiona?De ce nu faceau ceva sa ma trezeasca?Unde era Edward ca sa imi auda gandurile?
De ce nu simtisem durere sau usturime atunci cand Carlisle ma pansase?
-Carlisle,de ce nu reactioneaza?Nu-i simt pulsul.Si nici bataile inimii, l-am auzit pe Jasper intreband.
-Nu stiu.Chiar nu stiu.Poate ca veninul i-a patruns prea mult in sange si a ajuns la inima si i-a oprit semnele vitale.Chiar nu stiu.......
-Jaz,poate ca se transforma.Poate ca va deveni una de-a noastra,a zis Emmett,simtindu-i zambetul pe fata.Eram sigura ca ar fi topait de fericire daca as fi devenit vampir.
Dar nu,nu era posibil.Stiam ca era imposibil.Vroiam sa fiu tot Leah,fata lup,sora lui Seth,cea care are temperatura corpului ridicata incat atunci cand este in bratele lui Jasper are impresia ca are aceeasi temperatura,desi el e rece ca gheata.
Vreau sa fiu Leah,fata lup,nu Leah, fata vampir.
Apoi toti au tacut.

89.Atac

2010-08-06T03:30:00.000-07:00

Nu am apucat sa facem 5 pasi,ca Jasper m-a impins intr-o parte,trantindu-ma la pamant..Atunci am vazut motivul.Un vampir din insotitorii Mariei se lansase asupra noastra.
Vocea Mariei a tunat in linistea din padure.
-Daca nu vei fi al meu ,nu vei fi nici al ei! a zis lansandu-se spre noi.
Am avut timp decat sa ma ridic si sa ma transform inainte de a fi atacata de unul dintre vampiri.
L-am vazut cu coada ochiului pe Jasper ferindu-se de unul dintre atacatori si fugind spre copaci.3 vampiri il urmareau ,impreuna cu Maria .Stiau probabil ca era o amenintare mai mare pentru ei decat eram eu.Dar ei nu stiau ca Jasper ma invatase sa ma lupt,sa le anticipez miscarile si intentiile din gesturi.Ii multumeam lui Embry ca fusese cu noi azi si asa o putusem salva pe Amala.
M-am ferit la timp de atacul unuia dintre cei doi atacatori ai mei,,la timp sa vad cum Jasper ii rupe capul unuia dintre ei.
Vocea lui Embry mi-a invadat gandurile.
-Leah,ce se intampla?
-Embry,suntem atacati,am gandit sarind in spatele unui vampir si smulgandu-i capul.
-Intr-un minut ajung!Mai rezistati putin.
-Embry,sa nu te prind aici ca te omor!Stai cu Amala.Si nu-i zice lui Seth nimic.
-Deja stie.E in drum spre voi.
-La dracu!Sa nu faci ceva necugetat atunci.
-Tu rezista acolo ca acum venim si noi!
Nu l-am mai auzit,semn caajunsese si se transformase.Dar unde erau ceilalti?Vampirul care ma urmarise disparuse.La fel si Jasper si Maria.

***Seth***

Nu am avut timp sa pun la cale o strategie.Nu dupa ce vazusem atacatorii in gandurile Leahei.
Imagini zburau prin mintea Leahei.Era ingrijorata in legatura cu toti,in special Jasper si Amala.Ei erau prioritatile ei.Apoi am vazut planul ei de atac.O idee proasta.
-Leah,ce vrei sa faci?
Vedeam cum incerca sa puna in aplicare planul prost pe care si-l facuse.Il vazuse pe Jasper inconjurat de 3 vampiri,si o femeie,care din gandurile ei era Maria,creatoarea lui Jasper,si se gandea sa o atace,provocand-o sa o urmareasca.Stia ca Jasper s-ar fi descurcat cu ceilalti.
Nu imi placea asta.Ceva avea sa se intample.Ceva rau.Si Leah stia asta,dar avea de gand sa riste totul,inclusiv viata ei,ca Jasper sa fie in siguranta.
In acest moment tot ceea ce puteam face era sa privesc totul prin ochii ei si sa sper ca totul avea sa se termine cu bine.Macar pana ajungeam acolo.

***Leah***
Calculam distanta dintre locul unde eram si malul celalat.Stand in varful stancii,puteam vedea apa involburata si pietrele de sub mine.
M-am uitat in urma mea si o vedeam apropiindu-se.Femeia vampir care vroia sa ma omoare.Dupa ce ii smulsesem o mana,in incercarea de a-l salva pe Jasper care fusese inconjurat de toti cei care ne atacasera,reusisem sa o fac sa ma urmareasca pe mine,dandu-i posibiltatea lui Jasper sa se lupte cu ceilalti.Eram sigura ca avea sa se descurce.Nu statusem sa ma gandes,doar actionasem.Dar cand sa-mi iau avant si sa sar pe malul celalt,peste raul involburat care despartea teritoriul familiei Cullen de cel al lupilor,nu am luat in calcul si faptul ca vampirii erau foarte rapizi si m-am pomenit cu Maria direct in urma mea,sarindu-mi in spate.
M-am zbatut ca sa scap dar si fara o mana,era puternica.I-am simtit muscatura in ceafa,veninul ei imprastiindu-se in tot corpul meu.
Am sarit cu ea in spate de pe stanca.Am faxut in aer cateva rasuciri,sperand ca avea sa cada.Stiam ca nu aveam cum sa ajung pe malul celalalt.
Simteam cum muscatura ei devenea mai adanca
,,Am sa mor,, am gandit.
Vocea lui Seth s-a auziot in gandurile mele.
-,,Leah,NU!
Vedeam imagini cu Jasper nimiciindu-i pe doin dintre vampiri,pe al treilea lasandu-i-l lui Seth.
Teafar.Era teafar.Si Amala la fel.Atata imi dorisem.Pentru asta traisem si pentru asta aveam sa mor.
Si nu imi era frica deloc.Nu aveam timp sa imi fie.Am lovit apa cu un zgomot tare si dureros.Scapasem de Maria.
Eram purtata de apele involburate si recimin josul raului.Stiam ca nu aveam nicio sansa sa fiu salvata,asa ca m-am pregatit sa las apa sa imi invadeze plamanii.

Veninul muscaturii Mariei imi inghetase corpul si simturile.Dar nicio durere.Eram paralizata.Dar nu conta.Chiar daca aveam sa mor.Jasper.Amala.Seth....erau in siguranta.Asta era tot ce conta.
Am inchis ochii lasandu-ma purtata de apa.

***Jasper***

Sange.Mirosea a sange.Nu era sange uman,ci diferit,dar m-a facut sa ma panichez.Nu pentru ca mi-ar fi fost sete ci pentru ca apartinea unui lup.
Leah.
Cand am realizat ca sangele era de la ea,lumea din jur s-a prabusit.Ca un robot teleghidat,am terminat de omorat 2 dintre atacatori,cand urletul de durere al lui Seth a spart linistea mormantala a padurii.I l-am lasat lui Seth pe celalt vampir fiind convins ca avea sa-l sfasie in bucati.Acand am alergat spre rau,urmarind mirosul sangelui ,mi-am vazut familia sosind,impreuna cu haita de lupi.Embry nu era si el,pesemne ca era cu Amala.Si nici Esme.Speram ca Esme ,Embry,Amala si Renesmee erau impreuna.
Nu am stat sa-i intreb ceva sau sa-i informez ca decat Maria mai era in viata,ci am fugit ca un nebun sa o gasesc pe Leah.Am prind decat momentul cand Maria a sarit din spatele Leahei,inca in forma de lup,atunci cand a aterizat in apa.Era plina de sange,blana ei alba fiindu-i manjita de lochidul rosu.
Maria.Nu aveam de gand sa o las sa scape.Eram eu sau ea.
Statea pe malul celalalt pe teritoriul lupilor,razand,uitandu-se la Leah care se scufunda in apa.
Cand s-a intors sa plece,am stiut ca acesta era momentul perfect pentru ce aveam sa fac.
Din doua miscari,am ajuns pe partea cealalta,aterizand chiar in spatele ei,prinzand-o de cap si rasucibdu-i-l,nu inainte de a-i sopti la ureche
,,Niciodata nu te-am iubit!''

***Leah***

Am simtit o mana tragandu-ma in sus.In cateva secubde ajunsesem pe pamant.Eram in forma umana,ignorand faptul ca simteam sangele cald prelingandu-se din muscatura de pe gat si ca eram goala.Am simtit-o pe Rosalie,mirosul ei fiind inconfundabil,a mere coapte si a primavaram acoperindu-ma cu ceva.
-E totul bine,Leah!Jasper s-a ocupat de tot,am auzit-o zicand,vocea ei parand doar un ecou indepartat.
L-am simtit pe Jasper langa mine,dar nu reuseam sa deschid ochii sau sa reactionez.
Carlisle sau el m-au intors intr-o parte ca sa se uite la muscatura.
Simteam cum veninul se amesteca cu sangele meu,dar nu imi dadeam seama care era mai puternic.
L-am auzit oe Jasper urland,apoi zgomotul copacilor doborati la pamant cand Carlisle i-a zis ca e grav.
-Ar plange daca ar mai fi inca om,am auzit-o din nou pe Rosalie.Se referea la Jasper.
Apoi m-am simtit ridicata in brate .Mana mi-a fost strans de degetele lui Jasper.
-Indiferent ce se intampla,sa nu imi dai drumul.Pastreaza-ti speranta si nu imi da drumul!

88.Maria

2010-08-06T03:23:00.000-07:00

-Maria,mi-a parut bine sa te revad,dupa atatia ani.Daca nu te deranjeaza,noi o sa plecam,a zis Jasper,luandu-ma de mana.Nu a asteptat sa vada ce avea sa zica,ci m-a tarât dupa el.Dar dupa cativa metri,vocea Mariei l-a impietrit.
-Nu vrei sa stii ce mai face prietena ta Evellynne?Sau Logan?
-Nu ai indraznit!a zis Jasper furios.
-Ar fi trebuit sa o auzi pe Eve implorand sa nu il fac stana de piatra pe Logan... Jasper s-a uitat la ea plin de dezgust.
- Nu te-ai schimbat!Ai ramas la fel de cruda si ...
-Trebuia sa te gasesc!Si cum nu a vrut sa imi zica ,a trebuit sa o pacalesc.Dar stai linistit ca nu a patit nimic .Nu sunt asa cruda cum ma crezi...Sunt sigura ca i-a facut placere sa ma vada,a zis ea razand.
-Te-ai obosit degeaba sa ma gasesti,a zis Jasper.
-Locul tau e langa mine,stii asta,nu-i asa querido?a zis Maria uitandu-se la Jasper.
-Te inseli!Locul meu e langa familia mea,nu langa tine.Ti-am zis in Calgary ca nu mai vreau sa mai am nimic de a face
cu tine.
-Asta a fost acum 50de ani.M-am schimbat.Imi este dor de tine! Vreau sa te reintorci la mine.
-Tu nu ai sentimente.Tu nu simti nimic,i-a zis Jasper.Nu te-ai schimbat.
-Te iubesc,Jasper.Stii asta.
-Dar eu nu te iubesc.Si nu m-ai iubit niciodata,doar m-ai folosit.Am fost doar marioneta ta!
-Cum poti sa crezi asta despre mine?Ti-am demonstrat de atatea ori ca te iubesc.Am fost invincibili impreuna.Ai uitat?
-Nu,nu am uitat,dar incerc sa uit.Nu mai vreau viata aceea.Raspunsul meu este nu.Nu ma intereseaza.Acum daca ne scuzi,avem alte planuri. Ma uitasem speriata la schimbul lor de replici.Nu il mai vazusem niciodata pe Jasper atat de furios si tensionat.Era atent la tot si cu siguranta isi facea un plan in minte pentru a scapa de Maria.
-Esti sigur de decizia ta?Nu vrei sa discutam?Sa reinviem trecutul?Acele clipe impreuna?Mi-am strans degetele intr-un pumn cand am auzit vorbele ei.
-Sunt sigur ca ai alte lucruri de facut. Nu vreau sa te retin,i-a zis
Jasper.
-Ti-am zis ca pentru tine am venit!
-Atunci cred ca vei pleca fara mine.Nu am de gand sa-mi parasesc familia.

87.Vizitatori

2010-07-24T07:21:00.000-07:00

Ma uitam la Jasper,care inca radea,si il vedeam total diferit.Nu mai era vampirul retras,rezervat ,pe care toti il evitau.Parea alt vampir,mai uman.Si eu ma schimbasem mult.Nu mai eram considerata fata ticaloasa din haita si nici nu mai jigneam pe toti doar ca sa ma apar.
Eram o persoana complet schimbata.Si imi placea schimbarea asta.Vroiam sa cred ca schimbarea lui Jasper mi se datora mie.Ca reusisem sa il schimb in bine.Ca facusem un lucru bun.
Pierduta in ganduri am pierdut momentul cand Amala l-a tras de par pe Embry,pentru ca nu o baga in seama.
Amala parea asa fericita.Si Embry la fel.Cred ca nici nu iii pasa de rezultatul testului atata timp cat ceea ce conta maul pentru el era Amala.
-Si,a inceput Embry,voi cand aveti de gand sa va casatoriti?
-Embry,ce intrebare e asta?am tipat la el
-Dar ce am facut?E doar o intrebare,Leah.
-Nu e treaba ta!Doar pentru simplul fapt ca ai imprintat pe Amala,sa nu crezi ca nu ti-o furi,am zis ducandu-ma glont spre el.
-Leah,e doar curios, a zis Jasper,apucandu-ma de brat si calmandu-ma cu darul sau.
Nu ma deranja intrebarea,ci faptul ca intrebase de fata cu Jasper.Nu discutasem niciodata posibilitatea de a ne casatori.Nici macar nu ma gandisem la asa ceva.Ah,Embry ce bataie meriti!
I-am aruncat o privire urata lui Embry.
-Sa nu crezi ca o sa uit,l-am avertizat.
Am incercat sa uit macar pemtru moment,ca sa nu le stric si celorlalti dispozitia.
Trecusera probabil 2 ore de cand ajunseseram,si ceva sumbru plutea in aer.Era prea liniste in jurul nostru.Nici macar pasarile nu se auzeau.Am pus totul pe seama gandurilor mele negre,mai ales acum ca eram agitata ca Alice se intorcea.
Strangeam platourile cu ceea ce mai ramasese dupa ce mancaciosul de Embry aproape devorase totul cand am vazut cu coada ochiului o miscare in tufisurile din spatele lui Embry.M-am uitat atent dar nu am vazut nimic.Probabil vreun animal ratacit.
Dar era si un miros diferit....dulce,ca de iasomie si vanilie.Gretos de dulce....dulce ca.... un vampir.
Vampir!!!! Am sarit in sus trantind un platou peste celelalte,facand impactul sa se auda puternic zgomotul.
Embry se ridicase si el si desi o avea pe Amala in brate,era atent,cu ochii in patru.Jasper era si el atent dar nu asa panicat ca noi doi.
-Embry,simti si tu?l-am intrebat.
-Mirosul;?
-Da.Am crezut ca mi se pare dar daca si tu l-ai simtit...
-Parca cineva a varsat un flacon de parfum prea dulce in padure asa miroase,a zis Embry.
-Leah,Embry,ramaneti aici,a zis Jasper disparand deodata.
Au trecut decat cateva secunde apoi l-am vazut venind ca o naluca,figura fiindu-i ingrozita.
Atunci am inteles.Nu eram singuri.Vampiri.Mai erau si altii in padure.Gandurile mi-au fugit la Amala,care era in bratele lui Embry,si care era vulnerabila si mai ales umana.Am ajuns langa Embry,am luat-o in brate si am strans-o puternic in brate.
-Embry,trebuie sa pleci cu ea.Acum!
-Dar...
-Niciun dar.Ea e mai important.Ai inteles?Eu si Jasper ne descurcam.Stiu ca poti sa o faci.
Nu am mai apucat sa termin bine fraza ca s-a si transformat,stiind ca aveam dreptate.Am asezat-o pe spatele lui,si parca simtind ca era pericol in jur,a apucat cu manutele parul de pe blana lui Embry.
-Cum ajungi pe teritoriul nostru,vei fi in siguranta daca si ceilalti sunt transformati.Acum fugi!i-am zis inainte sa ma intorc sa vad unde era Jasper.
A facut cam 50 de pasi apoi l-am vazut cum s-a oprit uitandu-se inapoi.
-Fugi,Embry!Acum!am tipat eu la el.
Si apoi a disparut.
Jasper a fost imediat langa mine.
-Leah,sa nu faci nimic nebunesc! mi-a zis strangandu-mi mana.Stai linistita cat timp eu discut cu ei.Apoi pleci.
-Nu plec!Cum poti crede ca te las aici singur cu ei?Indiferent ce se intampla,nu plec si nici nu te las aici.
Cum putea sa-mi zica ca sa plec?
-Atunci,fii atenta.Nu te transformi decat daca ne ataca.Poate ca sunt in trecere si vor pleca.Sunt narabdatori,si curiosi.Simt asta.Dar mai e ceva,dar nu imi dau seama ce este.
-Nu am incredere in ei.In niciun vampir pe care nu-l cunosc,am zis mai mult maraind.
Am asteptat cateva secunde,amandoi tensionati si atenti la fiecare miscare din jur.
Apoi i-am vazut.Sau mai bine zis am vazut-o.
O femeie vampir,cu parul negru ca abanosul,cu tenul masliniu,si un mers gratios.Era incinjurata de 5 vampiri,cu ochii de culoare rosie semn ca se hranisera de curandcu sange uman.Femeia iesea in evidenta prin frumusetea ei,ochii plini de sange iesindu-i in evidenta pe tenul masliniu.
-Maria.... l-am auzit pe Jasper soptind.
-O cunosti?
-Da.Este cea care m-a transformat.
-Acea Maria?
-Da,acea Maria,a zis trecand in fata mea,postandu-se ca un zid de protectie.
Mi-am asezat mana pe bratul lui ca sa simt ce simtea.
-De ce esti ingrijorat?Doar nu o sa te atace,tocmai pe tine,i-am zis nestiind ce sa cred.
-Nu am incredere in ea.Atata tot.Stai in spatele meu.Si sa nu zici nimic.
Nu am mai apucat sa protestez pentru ca deja ajunsesera aproape de noi.Stateau la 20 de metri de noi,cu Maria in mijloc.O inconjurau de parca era o regina.
-Jasper,mi querido( dragul meu),a trecut atata timp de cans nu ne-am vazut,a zis ea facand un pas in fata.
Jasper s-a incordat si un mic marait i-a iesit din gat.
-Maria.Cu ce ocazie pe aici?
Nu ai de gand sa ma prezinti?
A ezitat.
-Ea este Leah,sotia mea,a zis el punand accentul pe ,,sotia mea''.Tocmai pleca acasa.
Ma luase pe nepregatite cu ,, sotia mea'' dar nu puteam sa fiu neatenta.Nu aveam incredere in ei,mai ales dupa ce imi povestise Jasper.
-Te-ai recasatorit?Si nu am fost invitata?
-A fost ceva restrans,a mintit el.Nu intelegeam de ce mintea.Care era strategia lui.L-am atins si am simtit ca tot era ingrijorat,dar nu pentru el ci pentru mine.

86.Picnic

2010-07-19T01:43:00.000-07:00

Se faceau 2 ani de cand o aveam pe Amala si 2 ani jumatate de cand eram cu Jasper si ne hotaraseram sa mergem la un mic picnic impreuna cu Embry si AmalaEmbry ,de cand imprintase pe Amala,isi petrecea timpul mai mult cu noi.Nu puteai sa il iei de langa ea nici mort.Pregatisem un cos plin cu mancare mai ales ca il aveam si pe nesatulul Embry cu noi.De cand Seth,Jacob si Embry stateau mai mult pe la Cullen-i,Esme gatea zilnic.Il si tachinasem pe Embry ca facuse burtica de la atata mancare.Embry o avea pe Amala in brate,alergand cu ea inaintea noastra.
De cateva zile Jasper se eschiva,de parca ceva il framanta,dar nu avea curaj sa imi zica.Nu aveam sa il presez ,stiind ca avea sa imi zica intr-un final.
Alice sunase acum o saptamana si anuntase ca avea sa se reintoarca in sfarsit acasa.Cu cineva.Cu siguranta Jasper stia mai mult si nu vroia sa imi zica.Chiar daca cei doi nu mai erau impreuna,ea plecand,avand viziuni cu un alt barbat pe care il vazuse alaturi de ea pentru totdeauna,simteam ca multe intrebari nu aveau sa isi afle raspunsurile.Erau 3 ani de cand plecase.
Eram un pic ingrijorata de ce avea sa zica de relatia noastra.Insistasem sa ne mutam in alta parte dar Jasper ma asigurase ca toti din familie ma placeau si ca nu exista niciun motiv pentru care sa ne mutam.
Si nici nu as fi vrut sa o despart pe Amala de Embry.
Ma uitam la Embry si imi dadeam seama ca imprinturile noastre erau diferite.Poate si pentru ca eram firi diferite.Si eu si el am fi facut orice pentru persoanele pe care imprintasem dar vedeam cu ochiul liber car fi murit,la propriu,daca Amala ar fi patit ceva.Dar daca Jasper ar fi patit ceva,eu as mai fi avut un motiv sa traiesc-Amala.Si chiar daca nu era sange din sangele meu,o iubeam ca si cand ar fi fost.
Deja incepusem sa fabulez.Nu stiu de unde gandurile astea negre.
Azi era o zi importanta pentru Embry.Avea sa afle in sfarsit cine era fratele lui-Sam,Quil sau Jacob.
-Deci,esti nerabdator?l-am intrebat pe Embry in timp ce asezam mancarea pe stanca plata de la locul meu preferat.
Facusem platouri intregi cu mancare.Era un eveniment important pentru noi toti.
-Ca sa fiu sincer,nu prea.Adica pe toti ii consider fratii mei desi decat cu unul sunt frate cu adevarat.Dar intr-un fel vreau sa se termine o data pentru totdeauna cu intrebarile care pana acum nu aveau un raspuns.Deci nu prea imi pasa cine va fi.
-Nu te cred.Eu as jubila daca as fi in locul tau.Asta in cazul in care nu l-as fi avut pe Seth.
Jasper s-a uitat sceptic la mine.Stia ca minteam.Adica nu as fi vrut sa ii zic lui Embry ca m-ar fi ingrozit ideea ca peste noapte m-as fi trezit ca am un frate de existenta caruia nu stiam,dar vroiam sa vada ca indiferent de rezultat,eu as fi fost alaturi de el.
-Oricum e un moment de sarbatorit..Nu in fiecare zi afli care dintre prietenii tai e fratele tau.Eu pariez pe Quil,i-am zis
-Tu si presupunerile tale!Pacat ca nu esti inclusa si tu in lista de posibili frati.Cu siguranta asta ti-ar fi inchis gura pentru mult timp.
Un ras a izbucnit dinspre locul in care Jasper asista la micile noastre tachinari.
Cred ca simtise teama ca poate in spusele lui Embry era si un mic procent de adevar ,ca poate tatal meu era tatal adevarat al lui Embry si toti facusera presupuneri gresite.Gandul acesta m-a infiorat.
-Ne uitam la Jasper care incerca sa nu mai rada.
-Cred ca nu ai nimerit-o.Cu siguranta nu i-ai putea inchide gura cu asa ceva.

85.Imprintul lui Embry

2010-07-16T05:33:00.000-07:00

Am ajuns in rezervatie si ne-am indreptat spre casa lui Emily.Toti erau acolo,inclusiv Kim si Rachel.
M-am uitat la Emily.Era din nou insarcinata.Mintea mi-a fugit la Jasper ,intrebandu-ma daca eu voi putea ramane vreodata insarcinata daca as renunta sa ma mai transform.Oare cum ar fi aratat copii nostri daca si Jasper ar fi fost om?Blonzi ca el?Bruneti ca mine?
-Leah,imi pare bine sa te vad,mi-a zis Emily imbratisandu-ma.
-Salut,Em,Kim,Rachel.
-Seth a zis ca petrece mult timp pe la Cullen-i,la fel ca Jacob,a zis Emily.Credeam ca nu iti plac.
-Hey,Leah,ar trebui sa le spui tuturor vestile,a zis Jacobmvazandu-ma ca ezit,in timp ce se intindea dupa niste prajituri.
-Ce vesti?au intrebat toti in cor.
-Pai.... am ... imprintat,am zis mutand-o pe Amala pe umarul celalat.
-Asta e minunant! a zis Emily,ea fiind prima care a venit si m-a imbratisat,varsand si cateva lacrimi.
-Cine este el?m-a intrebat Kim.
Din nou s-a facut liniste.
-Pentru inceput,am zis eu cu tarie in voce,nu vreau sa aud plangeri sau intrebari de genul cum s-a intamplat asta .S-a inteles?
-Au,sa nu-mi zici ca e Charlie sau Billy!a zis Quil razand.
-Taci!Nu e niciunul!Este vorba de ....Jasper Hale!
Paul a varsat sucul pe care il bea in acel moment exact in directia mea,trezind-o pe Amala.
Embry cazuse de pe scaun,Quil se uita la mine si mana o avea in aer ,dezvaluirea mea blocandu-l in timp ce se intindea dupa prajituri.
-Vampirul blond?a intrebat Sam,inca absorbind vestea.
-Da,am zis eu incercand sa o fac pe Amala sa adoarma.Ce dracu fusese in mintea lui Paul de ma stropise cu sucul?Nu vazuse ca tineam un copil in brate?
-Un vampir?a repetat Sam.Nu ma asteptam,dar felicitari.
-Ti-am zis ca si ea isi va gasi pe cineva intr-o zi,a zis Emily catre Sam ducandu-se sa ia un prosop.
Mi l-a intins ca sa ma sterg pe fata.Eram lipicioasa
Amala incepuse sa planga.
-Paul,uite ce ai facut!am zis uitandu-ma urat la el.
-Leah,da-mi-o mie,a zis Seth.
-I-am dat-o stiind ca era pe maini bune.
-Leah,hai sa te speli un pic pe fata,mi-a zis Emily,conducandu-ma in baie.
-Nu-i asa ca e o frumusete?l-am auzit pe Seth zicandu-le tuturor in timp ce se juca cu Amala,facand fete haioase ca sa o faca sa inceteze din plans.
-Cine este?a intrebat Kim.
-Este fetita Leahei.A adoptat-o.Ea este Amala, a zis el intorcand-o cu fata spre ei ca sa o vada.
Embry a ramas blocat,uitandu-se la Amala.Acea privire pe care o vazusem in mintea lui Jacob cand o vazuse pe Renesmee,apoi la Seth cu Kaili, si probabil aceeasi privire pe care o avusesem si eu.Era inevitabil.Embry imprintase.
Ma deranja pentru ca acum aveam sa o impart cu el.Nu ma deranja ca era Embry,era chiar fericita ca era el,stiind ca avea sa fie cea mai iubita fetita de pe pamant.Embry nu va lasa nimic rau sa i se intample.Si nici Jasper.
Oh,Doamne oare cum avea sa reactioneze Jasper cand aveam sa-i spun?
Embry o luase pe Amala in brate si miraculos o facuse sa nu mai planga.Acum il tragea de par razand la el.
Embry radea cu gura pana la urechi,strambandu-se la ea.M-am dus la el cu Emily pe urme.
-Cred ca trebuie sa te felicit,nu-i asa Embry?am zis luand-o pe Amala din bratele lui.
Ceilalti nici nu ma mai bagau in seama.Parca nici nu le zisesem ca imprintasem.
Cand in sfarsit a inteles ceea ce se intamplase,Seth a parut cel mai deranjat de situatie.A iesit val vartej din casa,cu Kaili in urma lui.
Ce il apucase?
Nu l-am bagat in seama.
Desi Embry ma rugase sa mai stau,a trebuit sa plec.Deja era seara si trebuia sa o culc pe Amala care deja incepuse sa fie capricioasa.
Eram aproape de casa vampirilor,cand Jacob a venit cu Seth in urma lui.
-Seth vrea sa-si ceara scuze pentru purtarea de mai devreme.
-Da,imi cer scuze,Leah!Dar e doar un copil....a zis el uitandu-se la Amala care se intindea spre copacii din spatele nostru.
-Seth,stii doar ca nu poti controla asa ceva,i-am zis.Amala incepuse sa bata din manute cand s-a auzit fosnet dupa copaci.
Embry.
Seth incepuse sa maraie la el,desi nu era transformat.
-Seth,Embry e fratele tau.Nu merita da-l tratezi asa doar pentru ceva ce e inevitabil, a zis Jacob punand o mana pe umarul lui Seth.

Seth nu a zis nimic ci doar a plecat in casa,Jacob dupa el.
Jasper a iesit pe usa in momentul cand cei doi au intrat.
Mi-a atins bratul cand m-a vazut si s-a strambat.
-De ce esti lipicioasa?M-a bufnit rasul.
-Pai Paul a varsat sucul pe mine si Embry a cazut de pe scaun cand le-am zis de tine.Dar in rest totul a decurs bine.
Jasper se abtinea cu greu sa nu rada.
-Fii dragut cu Embry,Jasper,i-am zis cand Amala s-a foit in brate.Nu uita ca si eu am imprintat pe tine,i-am reamintit.
-Ce se intampla?m-a intrebat.
-Embry a imprintat.
-Pe cine?Pe tine? a intrebat el furios.
-Nu,nu.Nu pe mine.Pe Amala.
-Nu imi place chestia asta,a zis el.
-Nici nu ma asteptam la altceva.Se pare ca nu esti singurul caruia nu-i place.
Doar fii dragut cu el.
Trebuia sa vorbesc serios cu Seth.Jasper era constient ca Amala avea sa fie centrul universului pentru Embry.
Si ca avea sa aiba grija de ea.
Uitasem de Embry.Inca statea la baza padurii uitandu-se la noi.L-am strigat si a venit inaintand timid.
-Embry?Vrei sa o tii putin?Pana termin de vorbit cu Seth?
Jasper a marait la el,dar l-am ignorat,punand-o pe Amala in bratele lui,care deja se intindea dupa ea.Si ea la fel.
Arata asa micuta si adorabila in bratele lui.Embry i-a zambit in timp ce ea il tragea de ureche.
Stiam ca era in siguranta.
Am plecat spre casa,avand incredere ca Jasper se va purta frumos cu Embry si m-am dus sa vorbesc cu Seth.
Era in bucatarie.M-am asezat si am tras aer adanc in piept.
-Seth,care este problema?
-E doar un copil,Leah!
-Asa e si Claire sau Renesmee.Quil si Jake le protejeaza cu pretul vietii lor.
-Da,dar ele nu sunt fiicele surorii mele.a zis el serios.Nu am putut sa te apar atunci cand Sam te-a ranit.Dar o voi proteja pe Amala.Ma voi asigura ca va fi in siguranta fie ca e imprintul cuiva sau nu.
Acum vedeam cat de mult il afectase tot ceea se intamplase cu Sam.
-Seth,il cunosti pe Embry,i-am zis zambind.E un baiat bun.Va avea grija de Amala.Si sincer ma bucur ca a fost el.
-Stiu,stiu,adoratie completa si devotiune,a zis el, ridicandu-se si imbratisandu-ma.
-Amala va fi extrem de protejata si iubita cu tine si Jasper in preajma.
-Unchiul Seth si Jasper o sa fie extrem de protectori,adevarati bodyguarzi pentru ea, a zis razand.Hai sa mergem afara sa ne asiguram ca Jasper nu a omorat lupul deja.
-Asa te vreau,i-am zis luandu-l de mana si iesind afara.

84.In sfarsit am zis-o!

2010-07-16T03:05:00.000-07:00

Eram cu Amala in brate,il asteptam pe Jasper care se dusese din nou la vanatoare cu Emmett.Ma hotarasem sa le spun in sfarsit tuturor celor din haita ca imprintasem.Eram nerabdatoare.Amala dormea in bratele mele dupa ce ne jucaseram cu Seth si Kaili.Seth nu s-ar fi dezlipit de Amala deloc la cat de fericit era ca acum era unchi.O aveam in grija de doar 2 saptamani.Doctorul Cullen intervenise in procesul de adoptie si durase putin pana imi fusese incredintata pentru toata viata.Era a mea si a lui Jasper.
Jasper facea eforturi sa poata sa stea langa ea,dar reusea.O iubea.O vedeam in felul cum o privea si cum se purta in jurul ei.
Ma plimbam prin fata casei Cullenilor cand am auzit masina pe alee.Venisera.
Emmett a sarit imediat din Jeep.A venit langa mine,si m-a pupat pe obraz,obicei de care nu puteam sa-l dezvat si a mangaiat capul Amalei.
-De abia astept sa se trezeasca ghemotocul asta mic ca sa o ia unchiul Emmett la o plimbare.
-Cred ca trebuie sa iti astepti .Ma duc in rezervatie cu ea,am zis scotand limba la el.
-Hai,te rog da-mi-o mie sa o tin.Te rog,Leah! a zis Emmett cu ochi de catelus plouat.
-Dupa ce ma intorc.Si acum nu vezi ca doarme?Si nu mai face fetele astea la mine.Te joci zilnic cu ea.....Hai pleaca.Te asteapta Rosalie,i-am zis.
-O sa ti-o rapesc eu intr-o zi....Sa nu uiti asta,a zis Emmett plecand.
-Cum zici tu ,Emmett.
Ce puteam sa-i cer?Era Emmett fiind Emmett.Cel mai haios vampir.
Jasper venea spre mine cu un zambet larg.
-Mi-a fost dor de tine,i-am zis cand a fost langa mine.
Nu a zis nimic decat m-a sarutat pe buze.
-Haita lui Jacob si a lui Sam se intalnesc peste o ora,l-am informat.Le voi soune despre tine.Si Amala.Cum scap de acolo,vin si iti zic cum a decurs totul,am zis uitandu-ma in ochii lui.
-Vrei sa vin cu tine?
-Nu.Jacob va avea grija sa nu se intample nimic rau.Si Seth la fel.Si oricum o am pe Amaka in brate si niciunul nu va indrazni sa faca vreo prostie.
-O iei cu tine?O poti lasa cu mine sau Emmett.Chiar si cu Rosalie.Stiu ca isi doreste mult sa aiba grija de ea,dar e prea orgolioasa ca sa iti zica.
-O iau doar ca sa stiu ca nu ma voi transforma.Ma voi purta cuminte,i-am zis desi nu prea eram sigura nici eu.
S-a uitat la mine,ridicand din sprancene.
-Ok,ok,o sa incerc sa nu ma lupt cu careva.Priomit.Decat daca reprezinta vreo amenintare.
-Cunoscandu-te,stiu ca decat cu o promisiune o sa ma aleg.
Seth si Jacob vor fi cu mine.Nu-ti mai face griji.
-Voi avea grija sa nu sara la gatul lor,Jasper,l-am auzit pe Jacob zicand,in timp ce se indrepta spre noi cu Seth pe urme.
Jasper m-a sarutat pe obraz,si pe Amala la fel,inainte sa plecam.
Embry si Quil aveau sa ni se alature in rezervatie,la Emily acasa.
Jake ma lasase de vatra de cand aflase de imprint si de cand o aveam pe Amala.
Ieseam in patrulare doar cand Embry si Quil nu erau.

83.Sfat

2010-07-15T02:26:00.000-07:00

Jacob s-a uitat cu o privire ciudata la mine.I-am ignorat privirea,stiind de ce se uita asa.Obisnuiam sa urasc sa vin la Cullen-i si acum,era ceva normal sa ma vada destul de des pe aici.Amandoi ne indreptam spre Cullen-i pentru o vizita si cum Jasper doar ce se intorsese dintr-o calatorie din Canada,unde vanase cu Emmett,era prima oara cand il vedeam dupa cateva zile.
Imprintul se intamplase acum cativa ani si mi se parea ca eram impreuna cu el de o vesnicie.
-Cand planuiesti sa spui haitei ca ai imprintat?mi-a zis Jacob.Vreau sa zic,pentru mine nu e asa important dar cred ca Jasper ar vrea sa se afle.
-Jasper mi-a zis sa o fac atunci cand voi simti ca este bine.
Nu era ca si cand as fi fost rusinata ca imprintasem;era poate cel mai important lucru care mi se intamplase.
Numai ca stiam ca unii dintre lupi nu puteau trece peste prejudecati si aveau sa protesteze.Si nu imi doream sa fie certuri daca aveam de gand sa-mi protejez imprintul.Daca unul dintre ei avea sa protesteze violent.... si stiindu-ma pe mine,avea sa iasa urat.
-Nu i-a deranjat ca am imprintat pe Renesmee,mi-a zis Jake.Au fost fericiti pentru mine.Cu exceptia lui Paul,dar doar asa e el.
-Nessie e pe jumatate vampir,i-am reamintit eu.Jasper e vampir pe de-a intregul.Mai tii mine ce s-a intamplat cu Sam cand Seth a fost ranit?
-Sam nu ti-ar face asa ceva.Ar fi chiar fericit ca ti-ai gasit sufletul pereche.Chiar daca e unul care poarta sclipici.
-Jasper nu poarta sclipici! i-am zis dandu-i un pumn in umar.

82.Amala

2010-07-13T03:00:00.000-07:00

Eram ca pe ghimpi.Ma plimbam ca un lup in cusca in asteptarea ei.Asta era sansa la care sperasem.Azi se implinea.
Asteptam cu Seth in biroul mic.Cu siguranta il calcam pe nervi cu nerabdarea mea.Si nu ma inselam.
-Leah ,vrei sa stai odata jos?M-ai innebunit!Devin si eu nervos.O sa vina imediat.
-Seth,nu pot.Sunt prea emotionata.As fi vrut ca Jasper sa fie aici cu mine.
-Poate te calma el.Ca eu nu reusesc.Nu stiu cum te suporta.
-Mai taci.mucosule.Daca nu vroiai sa vii,de ce m-ai implorat sa te iau?Cine era mai nerabdator?Eu sau tu?
-Nu in fiecare zi devin unchi.Asa ca stai odata jos!
Nu aveam chef de cearta cu Seth.Stiam ca si el era nerabdator,doar eram frati,dar se controla mai bine ca mine.M-am asezat pe scaunul de langa el,incercand sa par calma,desi eram un pachet de nervi.De nerabdare.
-Si ati ales un nume?m-a intrebat Seth,incercand sa relaxeze atmosfera.
-Aha,am mormait eu.
-Si?Care este?
-Amala.
-Amala?Adica...
-Speranta.Nume indian.L-am ales cu Jasper.Si cred ca i se potriveste.
-Jasper cum se impaca cu ideea de a avea un copil uman?
-E incantat.De ce nu ar fi?Cu el am luat decizia de a o adopta.Stiu ca si el o vrea,dar e rezervat.Inca nu are incredere in el ca se poate controla.Dar eu stiu ca poate.
-Si eu cred asta.Nu mai e Jasper cel fioros,cel letal,a zis Seth gesticuland, cel pe care l-am vazut in mintea celorlalti atunci cu nou nascutii.Tu l-ai schimbat.Si sa nu aud ca protestezi.Stii bine ca am dreptate.
-Bine,bine,ai dreptate.Seth cel intelept.Sa nu te prind ca sufli vreo vorba haitei.Eu vreau sa le zic despre Jasper si Amala.
-Vai cata incredere ai in mine!a zis el razand.
Nu a apucat sa mai zica nimic ca s-au auzit pasi pe coridor.
Cateva secunde ne desparteau.Apoi usa s-a deschis.Si am revazut-o.Era la fel cum mi-o aminteam.Poate chiar mai frumoasa.Am sarit de pe scaun si eu si Seth.
Amala.Amala mea!Speranta mea!Fetita mea!
M-am dus spre asistenta care o tinea in brate si am intins bratele spre ea.
Poate mi s-a parut,dar cand s-a uitat la mine a zambit.Ma recunoscuse.
Asistenta mi-a dat-o si ea a intins manutele spre mine.Cand am luat-o in brate am stiut ca era a mea.Pentru toata viata.
-Hei micuto.Iti amintesti de mine?Eu sunt Leah si voi fi mamica ta de acum inainte.Si tu vei fi Amala.Iti place ,nu-i asa?

Raspunsul ei a fost un zambet,ochii albastri stralucindu-i.Am strans-o in brate,si o lacrima mi s-a rostogolit pe obraz.
***
Stateam cu Amala in leaganul pe care Jacob il facuse pentru Renesmee,legat de creanga unui copac,langa casa Cullen,incercand sa o adorm,dupa ce Esme ma ajutase sa o hranesc.Esme fusese foarte fericita cand ii cerusem ajutorul.Ceilalti eray plecati la vanatoare,si doar Esme si Renesmee erau acasa.Si mama cand o vazuse pe Amala fusese in culmea fericirii.Asta dupa ce imi tinuse uyn adevarat discurs despre responsabilitatile pe care le implica cresterea unui copil.
Nu a trebuit sa astept mult,ca in departare s-a auzit rasul lui Emmett.Se intorceau.
I-am vazut pe toti cum au iesit din padure,ochii stralucindu-ke a aur.
Toti s-au uitat la mine,Emmett facandu-mi cu mana si strambandu-se,dar decat Jasper a venit.
-Leah.
-Hey Jasper.V-ati intors repede.
-Nu am mai scapat de insistentele lui Emmett.
-Ce a fost cu el?
-Mai intrebi?Tii in brate motivul nerabdarii lui.
Deci Emmett eta nerabdator sa o vada pe Amala.Dar Jasper?El nu era?
-Si tu?Nu vroiai sa o vezi?
-Desigur ca vroiam.Vreau.Dar nu stiu daca.... e prdent.
-Jasper,de ce nu ai incredere in tine?Poti sa o faci.Uite,i--am zis eu intorcand-o pe Amala,care nu adormise,spre el,incercand sa i-o dau in brate.
-Leah,nu cred ca...
-Jasper,ai incredere in mine.,
Nu l-am mai lasat sa protesteze,ci pur si simplu i-am pus-o pe Amala in brate cu grija.
Era surprins.I se citea pe fata.Micuta fiinta umana il lasase fara cuvinte.
-Doar ti-am zis ca poti.
Amala s-a uitat la el si fara ca niciunul dintre noi sa anticipeze asta,a cascat si si-a asezat capsorul pe umarul lui.
La 2 minute dupa,a si adormit.
-Vezi?Si ea te iubeste!

81.Rosalie

2010-07-10T05:43:00.000-07:00

Nu am mai apucat sa-mi fac griji de ce avea sa zica Jacob,ca doctorul a iesit din casa,cu fetita in brate.
-Leah,nu te ingrijora.Este bine.
-Pot sa o tin?am zis intinzand bratele spre ea.
-Leah,stii ca trebuie sa o duci la spital.Chiar daca este bine.
-Dar cine va avea grija de ea?
-Leah,nu noi decidem asta.Poti sa o tii putin dar trebuie sa o duci.Am sa merg cu tine ,daca iti este mai usor,a zis Carlisle.
-Dar... dar daca nu mai are pe nimeni?
-O sa ne gandim la o solutie,a zis Jasper.
Carlisle s-a apropiat si mi-a intins fetita.Aceasta a intins manutele grasute spre mine cand am luat-o in brate.Mi-a zambit ,cand am strans-o la piept.
Nici daca ar fi fost copilul meu,pe care niciodata nu aveam sa-l am,nu m-as fi simtit atat de atasata de ea.Si cand a trebuit sa ma duc cu Carlisle la spital pentru un consult amanuntit si a trebuit sa o las acolo pentru ca autoritatile sa se ocupe de ea,m-am simtit privata de ceva ce imi apartinea.

***
Eram pe veranda casei Cullen ,asteptandu-l pe Jasper care vorbea la telefon cu Evellynne.
Trecusera 2 zile de la accidentul de pe sosea.
Charlie promisese ca avea sa ma tina la curent cu ancheta gasirii unei rude a fetitei,dupa ce il innebunisem cu intrebarile.
Usa s-a deschis si Rosalie a iesit.
Nu s-a asezat langa mine si pe scari.
Se uita in zare.
-Ar trebui s-o adopti,a zis ea.
-Borbesti cumva cu mine?am intrebat-o nedumerita.
-Presupun ca da.Nu mai este nimeni aici decat noi doua.Am zis ca ar trebui sa o adopti.Fetita pe care ai salvat-o.
-Nu cred ca este pozibil.
-De ce nu?Daca Charlie nu ii gaseste rudele,ai o sansa.
-De ce imi zici toate astea?Parca ma urasti.
-Te inteleg mai bine decat crezi.Noi doua semanam,chiar daca nu crezi asta.Si doar pe Jacob il urasc,a zis ea razand.
-Dar........Nu am vorbit niciodata.Pana azi.Si inca nu stiu daca pot sa cataloghez asta ca o conversatie.
-Ai sa intelegi ca am avut dreptate.Si sunt sigura ca tu vei fi cea care va vani la mine si imi va zice ceea ce eu deja stiu.Si cred ca in adancul sufletului stii ca adoptia acelei fetite este cel mai bun lucru pentru tine si pentru ea.
Nu prea stiam ce sa-i zic.Ma luase pe nepregatite.Stiam ca il ura pe Jacob.Si pe Seth.Si cu siguranta si pe mine.Si acum imi zicea ca noi doua semanam.Gandurile mi-au fost intrerupte de Jasper care iesise din casa si se uita la noi doua.
Rosalie s-a ridicat cand Jasper s-a apropiat.
Cand a deschis usa,s-a intors catre mine.
-Si multumesc,a zis ea schitand un zambet fortat.
-Pentru ce?am intrebat-o stiind ca mie mi se adresase.
-Pentru ca il faci pe fratele meu sa se simta din nou om,a zis intrand in casa.
Ma lasase fara cuvinte.M-am uitat la Jasper care se uita la mine.
-Stie?
-Da.Nu am putut sa nu-i zic.De fapt,stiu toti.Rose stia dinainte sa ma intorc in Forks.Nu ai de ce sa-ti faci griji.Rose nu va zice nimic.Poti sa ai incredere in ea.
-Stii de ce a zis ca noi doua semanam?Nu inteleg la ce s-a referit.
-Da.Cred ca stiu la ce .Exact ca ea,nici tu nu ti-ai dorit viata care ti-a fost data.Amandoua ati schimba-o daca ati putea.Am dreptate?
-Da,dar...In acest monent nu as schimba decat un singur lucru.
-Si care este acel lucru?
-Un copil.
S-a uitat la mine si m-a tras in bratele lui.
-Acelasi lucru si-l doreste si Rosalie.
-Stii ce mi-a zis?am zis Ca ar trebui sa adopt fetita din accident,daca Charlie nu ii gasesete nicio ruda.
-Si ai vrea sa faci asta?
-As fi prea egoista daca as vrea asta?
-Daca e ceea ce iti doresti cu adevarat,nu esti egoista.Si sunt sigur ca o s-o iubesti ca si cand ar fi fii ca.
-A noastra,am zis rosind.
-A noastra ,a zis zambind la mine.

80.Salvare

2010-07-09T05:26:00.000-07:00

Un fum gros si miros de carburant venea dinspre sosea.Jasper a incetinit.Atunci am simtit mirosul de sange.
-Jasper, pleaca de aici!am strigat eu la el.
Stiam ca ii era greu.Sangele uman inca il deranja.
-Jasper,te rog!Du-te de aici!
A ezitat dar intr-un final a plecat.Stiam ca nu vroia sa plece dar era pentru binele lui.
Am incremenit cand am vazut scena din fata mea.
O masina ardea la marginea soselei,dupa ce intrase intr-un copac.
Nu stiam ce sa fac.Nu se vedea nicio urma a vreunui supravietuitor.
Am scis mobilul sa sun la politie si salvare dar cand am format numarul,un scancet de copil s-a auzit incet.
Am alergat si am dat ocol masinii in flacari si acolo am gasit-o.O fetita,un bebelus plangea la cativa metri de masina.Nu intelegeam cum ajunsese acolo dar eram fericita ca era in viataAm ingenuncheat si am luat-o in brate.Si atunci masina a explodat.Orice speranta ca poate mai erau supravietuitori s-a spulberat o data cu suflul exploziei.
Ma ghemuisem peste corpul bebelusului cand explozia m-a izbit.Am deschis ochii si am vazut ca era teafara.Desi aveam rani pe spate,maini si picioare,nu mi-a pasat.Aveau sa se vindece pana ce ajungeam la Carlisle.Acum ea era importanta.Avea sange pe manute si nu stiam daca era al ei sau al meu.Am alergat cu ea in brate si la jumatatea drumului mai sa ma ciocnesc de Jasper.
-Leah,ce faci cu un copil in brate?
M-am intors cu spatele la el.Dar nu pentru ca nu aveam incredere in el,ci pentru ca nu vroiam sa ii fac rau in cazul in care sangele de pe corpul bebelusului era prea puternic pentru el.
-Jasper,nu o puteam lasa acolo.Daca e ranita?Masina a explodat.Parintii ei sunt morti.
-Du-o la Carlisle, a zis el dupa ce s-a gandit cateva secunde.
-Jasper....
-Doar du-te.Am sa vin dupa ce o sa cercetez locul accidentului.
Nu am mai stat sa vad ce avea de gand sa faca,ci doar am alergat spre casa cat de repede am putut.
Carlisle era afara cu Renesmee si Jacob.Ingrijorarea s-a citit pe fata lui cand m-a vazut cu un copil in brate,cu bratele acoperite de sange.
-Leah,da-i drumul,mi-a zis Carlisle bland cand a incercat sa ia copilul din bratele mele.Degetele mi se inclestasera pe paturica in care era invelita.
-Leah, a zis Jacob,lasa-l pe Carlisle sa se uite la copil.
Atunci m-am dezmeticit si eu.
M-am uitat la hainele de pe mine.Erau pline de sange dar nu aveam nicio ranaJacob intrase cu Nessie in casa,dupa ce se asigurase ca eram bine.
Am stat ca o startuie,uitandu-ma in gol,pana ce Jasper a venit.
-Charlie a ajuns la fata locului cu o ambulanta .Se pare ca nu a fost niciun supravietuitor,in afara de copilul salvat de tine.
-Este fetita,am zis eu.
-Poftim?
-Este fetita.Copilul de l-am salvat.Este fetita.
-De ce nu te duci sa te schimbi?Sunt sigur ca Rose iti poate gasi niste haine noi.
-Nu ,sunt bine.Dupa ce Carlisle vine cu vesti am sa ma duc acasa.
S-a asezat langa mine si mi-a mangaiat mana,care era acoperita de sange inchegat.
-Daca e ranita?Daca nu am putut sa o apar suficient de bine cand masina a explodat?Ce o sa se intample cu ea acum ca parintii i-au murit?
-Leah,va fi bine,mi-a zis intorcandu-mi fata spre el cu un deget.Era increzator.Vroia ca fetita sa fie bine ca eu sa fiu impacata cu ideea ca facusem ceva bine.
Cu coada ochiului am vazut miscare in spatele ferestrei.
Jacob.
La dracu!
Vazuse ca imi sprijineam capul pe pieptul lui Jasper.
Nu vroiam sa afle asa.Desi nu imi pasa cu adevarat ce credea.
Dar vroiam sa fiu eu cea care ii spune,nu sa afle asa.

79.Accident

2010-07-07T04:40:00.000-07:00

Ne intorsesem de 2 zile in Forks,cand s-a intamplat.Eram cu Jasper in padure,inainte ca acesta sa se duca la ,,festin,, asa cum imi placea sa-l tachinez,cu fratii lui.Familia Cullen se intorsese ,Bella nesuportand sa stea atata timp departe de Charlie.
Inca ma simteam intr-un vis prea frumos,cand ma uitam la el.Stiam ca e real,dar inca nu imi venea sa cred.Imi venea sa tip in gura mare ca il iubesc.Dar eram totusi retinuta.Nu avusesem curaj sa le spun celor din haita,nici macar mamei.Imi era frica de cum aveau sa reactioneze.Incercasem sa nu ma transform de cand venisem,si de cand realizasem ca il iubesc facusem eforturi ca sa imi pastrez gandurile si amintirile pentru mine.Imprintasem,da ,dar in ochii lor el era inca o amenintare,poate cea mai distructiva dintre toate.Nu intelegeam de ce toti il considerau asa mare amenintare.Da,avea antrenament de razboi si da trecuse prin multe lupte la viata lui,si dovada lor statea imprimata pe corpul lui sub forma a zeci de semilune stralucitoare.Dar in ochii mei el era vampirul care ma vindecase,care ma adusese la adevarata viata.Desi in ultimul timp imi tot reamintea ca eu fusesem cea care l-a adus pe el la viata,cea care l-a facut sa simta ca e viu.
Vazandu-ma cu zambetul pe buze,s-a uitat la mine,un pic mirat.
-La ce te mai gandesti acum?a zis el intinzand mana si dandu-mi parul dupa ureche,zambindu-mi.
Zambetul lui ma fascina.
-La nimic,am zis luandu-l de mana.Multumesc,am zis si m-am ghemuit la pieptul lui rece.
-Pentru ce?m-a intrebat .
-Pentru ca esti langa mine.
Timpul se oprise in loc.Raceala corpului sau era ca o briza si nu ma deranja deloc.Chiar imi placea.
Un bubuit s-a auzit in departare.Din reflex amandoi am sarit departe unul de celalat,atenta la tot ce se intampla in jur.
-Jasper ,ai auzit....
-Shht!
Am ascultat amandoi.Zgomotul se auzi din nou.Un sunet jos,de nerecunoscut.Cu pasi usori,tacut ca o umbra,Jasper s-a furisat pe langa mine,printre copaci,in directia zgomotului.Antrenamentul lui de razboi i-a servit de minune.Avansa fara sa miste nici macar o frunza.

78.Jurnal

2010-07-03T00:55:00.000-07:00

Adormisem.Dar cand m-am trezit eram singura.M-am ridicat si am tras cearsaful sa ma acopar.Am pasit in micul living,dar nu era nimeni.Pe masa era jurnalul lui,deschis la paginile in care scrisese despre mine.

M-am asezat pe canapeaua din fata semineului,cu jurnalul.Vroiam sa citesc ceea ce el imi spusese.

"Ea nu e Alice,nu e vesela,nu e fericita.Nu e gratioasa si,cu siguranta,nu e mica si delicata.Alice e palida,ea e bronzata.Alice e rece,ea e calda.Alice mereu zambeste cand ma vede,ea nu.Alice miroase dulce.Ea miroase...diferit.Ea e diferita,Alice e blanda,ea e dura si galagioasa..Alice e vampir ca mine;ea e singura fata din haita care se transforma in lup.

Ma uitam in gol dupa ce citisem toate aceste comparatii intre Leah si Alice.Erau doua persoane total diferite,nu stiam de ce le compar.

Poate pentru ca incercam sa ma conving ca ceea ce incepeam sa simt pentru Leah nu era ceea ce credeam.

Incepeam sa am sentimente pentru ea.De cand am tinut-o in brate,in padure,la nunta lui Sam,am simtit ca ceva s-a dezghetat in inima mea moarta,ca si cand caldura emanata de corpul ei mi-a dezghetat simturile.

Comparatiile imi tot reveneau in minte.Dar si asemanarile.Intre noi doi.Amandoi suntem satuli de simtim ceea ce simt ceilalti.Amandoi suntem macinati de vina.Ea pentru moartea tatalui ei,eu pentru oamenii pe care i-am omorat.Amandoi suntem raniti.Amandoi am vrea sa fugim departe dar stim ca avem angajamente.Amandoi suntem mai intunecati decat parem.Amandoi suntem diferiti.

Vreau sa o protejez.Desi pare puternica si dura,e doar o fata pierduta intr-o lume necunoscuta,speriata,care cauta o lume mai buna si pe cineva care sa o iubeasca.Desi nu ar recunoaste niciodata ca ar vrea asta.Oare pe mine m-ar accepta langa ea?Oare m-ar putea judeca pentru faptul ca sunt vampir?I-ar pasa oare mai mult de ce vor zice cei din haita ei decat de persoana care ii sta alaturi?

Timpul petrecut cu ea si acel simt...Acel sarut,noaptea tarziu,mi-a facut simturile sa-mi explodeze.Nu crezusem niciodata ca tocmai ea sa ma faca sa vreau mai mult.Sa tind sa o doresc mai mult,sa vreau sa fiu eu cel care sta langa ea,si nu altcineva.Si nu o doream pentru ca mi-as fi dorit sa o musc,ci pentru ceea ce era.Dar probabil ca imi doream prea mult.Leah nu m-ar putea privi niciodata asa cum eu mi-as dori.

Vroiam sa fiu sigur pe ceea ce simteam,ca nu era doar o faza trecatoare,doar pentru ca eu si Alice incercam sa ne refacem viata.

Am sarutat-o din nou.Si da,din nou,sarutul m-a zapacit.Si da,acum eram sigur ca nu era doar ceva de moment,ci ceva mai mult.Nu mi-o puteam scoate din ganduri.Si toate evenimentele care s-au petrecut dupa mi-au intarit mai mult sentimentele.Chiar si distanta nu a fost un impediment sa nu o vreau mai aproape.Si chiar daca ea nu stia eu tot am fost alaturi de ea in fiacer seara,la fereastra camerei ei.Ma evita.Si o intelegeam.Eram un vampir si probabil nu simtea acelasi lucru pentru mine.Si cum ar fi putut?Doar eram dusmanul speciei ei.Trebuia sa ma gandesc la un plan.Sa pot vorbi cu ea.Cu siguranta ma judeca,poate chiar ma ura dupa ce il atacasem pe Sam cand acesta o palmuise.Cum isi permisese sa faca asta?Cum putuse sa o loveasca?

Da,trisasem un pic facand-o sa se relaxeze in bratele mele,dar nu eu o obligasem sa ma caute pe mine,sa fiu cel care o consoleaza.Si da,imi placuse la nebunie sa o tin in brate.Dar regretam ca il atacasem pe Sam doar pentru ca ea nu mai vroia sa ma vada.Nici nu apucasem sa ii explic...Apoi vestea ca pleaca din oras...

Nu puteam sa intind coarda si sa ii cer explicatii.Stiam deja ce aveam de facut...

"Scriu aceste randuri,ultimele din acest jurnal pentru tine,Leah.Da,tu,fata lup.Doar un singur lucru am sa-ti zic:Te Iubesc !!!""

Lacrimile imi siroiau pe fata si mainile imi tremurau facand paginile sa para fragile in mainile mele.

Usa s-a deschis si Jasper a aparut,ochii stralucindu-i a auriu,semn ca fusese sa vaneze.

Nu a apucat sa zica ceva ca m-am aruncat in bratele lui,cautandu-i gura ca sa il sarut.Buzele ni s-au intalnit si parca scantei au iesit la contactul lor.Era nedumerit,simteam asta numai atingandu-l.Era inca un mister pentru mine de ce simteam ce el simtea doar atingandu-l.Dar nu mai conta in acest moment.

Cu rasuflarea intretaiata dupa ce m-am desprins din sarut i-am soptit usor la ureche: "Si eu te iubesc"...

77.A doua zi

2010-06-22T07:07:00.000-07:00

Eram in pat,ca o statuie nemiscata.Mi-era frica sa ma intorc spre el.Stia ca nu dormeam.Si cum aveam sa dorm cu el langa mine,cu bratele inconjurandu-ma?Noaptea care trecuse fusese..........nu aveam cuvinte sau grad de comparatie.Nu imi imaginasem niciodata ca avea sa fie asa.Perfecta!Altfel nu aveam cum sa o descriu.
-Esti treaza?m-a intrebat Jasper la ureche.
-Aha, am mormait eu.
Cu un deget m-a intors cu fata spre el
Fata imi ardea de rusine.
-Ce e cu tine?
-Mi-e rusine,nu simti?
Apoi am simtit cum m-am relxat complet.Desigur ca el o facuse.
-Te iubesc!Ar trebui sa stii asta deja.Nu ai de ce sa iti fie rusine.
-Stiu.Si stiu ca ma iubesti de ieri.
-Nu de ieri stiu ca te iubesc.Am stiut-o dinainte sa pleci la colegiu.
-Dinainte?Si de ce nu mi-ai spus?
-Ti-am zis.Ai citit jurnalul pe care ti l-am dat?
-Nu pe tot.M-am oprit cand am ajuns la partea in care scriai despre mine.
-De ce nu ai citit tot?
-Pentru ca nu aveam nevoie de inca o persoana careia sa ii fie mila de mine.De asta nu am citit.
-Dar nici macar nu m-am gandit la asa ceva.Niciodata nu mi-a fost mila de tine.De prima data cand te-am strans in brate,atunci in padure,dupa nunta lui Sam,am stiut ca voi simti ceva diferit pentru tine.
-De ce eu?Da,inteleg ca la mine a fost imprintul si nu aveam cum sa ma impotrivesc,desi vreau sa cred ca te iubesc nu din cauza imprintului ci datorita faptului ca m-am indragostit pur si simplu de tine, desi am incercat si chiar mi-a reusit,dar tu?Tu nu ai avut niciun motiv pentru care sa ma iubesti.
-Tu chiar nu ai citit jurnalul,nu?
Am dat din cap ca nu.
M-a sarutat si fiori mi-au explodat in tot corpul.
-De cate ori eram in preajma ta ma simteam....viu.Simteamlucruri pe care eu,o data cu trecerea timpului,le-am uitat.
Cand sunt cu tine,simt.Simt ceea ce traiesc eu in acel moment,nu ceea ce traiesc altii.Simt.Si asta datorita tie.Si atunci cand nu erai in preajma mea, era ca si cand o parte lipsea, parte pe care Alice nu o putea inlocui.Si desi am stiut ca te iubesc dinainte sa pleci la colegiu,am vrut sa fiu sigur ca si tu simti acelasi lucru pentru mine.
-De ce nu mi-ai spus?Daca ni-ai fi zis poate ca nu as fi plecat.Nu ai idee cat de mult am vrut sa tip in gura mare ca te iubesc atunci.Dar nu as fi suportat un refuz.De asta am plecat atunci si acum o saptamana.Cand te-am vazut in bucatarie am crezut ca nu vad bine,ca din nou am halucinatii.
Dar cand am realizat ca nu esti produsul imaginatiei mele ,am simtit cum viata mi-a fost rasturnate cu susul in jos.Dupa lupta pe care o purtasem ca sa ascund tot ceea ce simteam,tu ai venit si pur si simplu ai dat totul peste cap.Nu stiam daca ai venit ca sa ramai sau sa ma dai afara din casa pe care pusesem stapanire abuziv.Si cand mi-ai zis ca ti-a fost dor de mine am stiut ca trebuia sa plec definitiv din rezervatie.
-Dar.... a zis el incercand sa protesteze.
-Nu .Lasa-ma sa termin te rog,i-am zis punand un deget pe buzele lui reci.Mi-am reamintit sa respir,in timp ce ii trasam conturul buzelor cu degetele.
Mi-am dres vocea si am continuat.
-Deci cum am zis,atunci cand mi-ai zis ca ti-a fost dor de mine,am stiut ca trebuia sa plec.Stiam ca era imposibil sa te uit dar nu as fi suportat sa te vad plecand la noua ta viata.Aveam deja inima facuta bucati si acel,,mi-a fost dor de tine,, m-a ucis.Pentru ca nu stiam daca era adevarat sau doar ai zis doar ca sa imi faci mai mult rau.Pur si simplu nu imi permiteam ca efortul pe care il depusesem atata timp ca sa lupt impotriva imprintului sa fie aruncat la gunoi.Inca nu mi-ai zis de ce te-ai intors.
-Nu e eveident?Cand Jacob s-a intors si ne-a povestit tot, am stiut ca trebuia sa vin.Jacob s-a intors foarte ingrijorat in legatura cu tine.Stiam ca intr-o zi aveam sa ma intorc... dar asteptam momentul potrivit.Si poate o sa zici ca e ceva imposibil,dar cand sunt cu tine simt ca inima mea bate.
Simteam ca lacrimile erau gata sa imi paraseasca ochii si sa o ia la vale pe obraji.
M-am apropiat mai mult de el si l-am sarutat.Sangele imi era involburat in vene,dar raceala corpului sau plin de cicatrici ii domolea goana prin vene.M-am lipit ca o a doua piele de el si ne-am pierdut in profunzimea sarutului,rostogolindu-ne in patul mare.Ciocolata si vanilie,gheata si foc.....

76.Reintalnire 3

2010-06-21T07:12:00.000-07:00

-Ce faci aici?am zis eu suspinand.De ce ai venit?
-Leah,ce nu intelegi?a zis uitandu-se in ochii mei.
-Ce cauti tu aici?Ai venit ca sa dispari din nou?Probabil ca visez sau am un cosmar, am zis nauca.
-Leah,trezeste-te!Nu visezi!Sunt aici pentru tine.Sa fiu cu tine.Ce nu intelegi?Te iubesc!
Acum chiar ca visam.Cee ce tozmai zisese era cu siguranra in inchipuirile mele.Nu putea fi adevarat...
-Ma... ma iubesti?am zis balbaindu-ma
-Da ,Leah,te iubesc!Ai auzit bine.Te iubesc!
-Pe mine?Dar ... sunt lup.
-Da,stiu asta.Si sunt constient ca e neobisnuit dar asa cum si tu ai imprintat pe mine,tu fiind lup si eu vampir, asa si eu t iubesc,eu fiind vampir sai tu lup.
Ma uitam la el si mi se parea ireal.M-am intors cu spatele la el,am inchis ochii si m-am ciupit de brat.
M-a durut.
Dar parea prea frumos ca sa fie adevarat.Mi-era frica sa deschid ochii,frica ca poate aceste clipe vor disparea.Era cu siguranta un vis frumos,dar mai dureros ca un cosmar.
Am cazut in genunchi.
-De ce imi faceti asta?am intrebat plangand.Nu v-a ajuns ca m-ati transformat in lup,ca mi l-ati furat pe tata,ca mi l-ati luat de langa mine pe Sam si singurul prieten adevarat care m-a acceptat si cu bune si cu rele,si acum inchipuiri ca Jasper ma iubeste?Nu v-ati saturat sa imi dati suturi in fund? Cu ce v-am gresit?Cu ce?am zis plangand in hohote.
Niciodata nu plansesem atata.Ceva rece m-a ridicat de pe jos si m-a zguduit.
-Leah,sunt aici.Nu visezi.Ce trebuie sa fac ca sa intelegi?
-Sa ma trezesti,am zis.
Nu mai vroiam sa vuisez.Visele dureau.
-Leah,deschide ochii.
I-am deschis.Era in fata mea,uitandu-se direct in ochii mei.
-Leah,uita-te in ochii mei.Stii ca nu te-as minti.Esti complet treaza.Nu visezi,a zis mangaindu-mi obrazul.De ce tot crezi asta?
-Pentru ca zeilor le place sa rada de mine.Si tu aici... pare exact opera lor...mai ales ca mi-ai zis ca ma iubesti.De de asta e un vis.
-Leah,nu e un vis.Chiar sunt aici.Uite,a zis el luandu-mi mana si asezandu-mi-o pe fata lui.Sunt real,nu doar o plasmuire a imaginatiei tale.
Si chiar era.Eram treaza.Cel putin fusesem si acum cateva minute.Dar si acum eram.Doar ca mintea mea nu realizase pe deplin ce tocmai se intamplase.
Si chiar era in fata mea.Ii simteam privirea atintita pe mine,ii simteam pielea rece sub degetele mele calde.L-am masurat din cap pana in picioare.Era aici.Pentru mine.Era Jasper.
Cand in sfarsit am inteles ce se intampla,nu am stiut ceea ce simteam,nu am reusit sa-mi descifrez sentimentele care ma incercau.
-Te pot ruga ceva?l-am intrebat cu jumatate de gura.
A dat din cap in semn ca da.
-Imi poti zice ce simt?
S-a uitat la mine si a zambit.
-Fericire,adoratie,iubire,un pic de confunzie,dar cel putin nu mai crezi ca visezi,a zis apasandu-mi nasul cu degetul.
Ma uitam la el cu cu ochii mari si umezi.
Am ramas complet nemiscata cand Jasper mi-a apucat incheietura mainii.Si-a apropiat mana mea de fata lui si m-a sarutat in palma.
-Unde te-ai ascuns toata viata?m-a intrebat Jasper cu glasul ingrosat pe care abia l-am recunoscut.
-In LaPush am raspuns .Nu m-ai vazut atata tot.Nici nu aveai cum.
-Nu-i adevarat.Nu esti acea Leah pe care o credeam eu.Esti altcineva.O fiinta cu totul noua.
M-a apucat de celalt brat,tragandu-ma la pieptul lui.
-Jasper....
-Ssssst....
Mi-a invaluit talia cu un brat si inlaturandu-mi parul de langa obraz, a inceput sa-si frece nasul si buzele de gatul meu.
-Poate ca si eu m-am schimbat.Poate eu nu mai sunt acelasi.Vreau sa cred ca sunt bun,ca nu sunt un monstru.
M-am retras putin de langa el si l-am privit in ochi.
-Esti bun!Daca nu ai fi fost crede-ma ca nu as fi ezitat sa iti zic.Dar esti.
S-a aplecat si m-a sarutat pe gat,dupa ce m-a tras din nou in bratele lui,savurandu-mi gustul pielii.
Am simtit un fior strabatundu-mi tot corpul.
-Ai un gust atat de bun, a zis urmarind linia gatului cu buzele,impingand gulerul puloverului pe care il purtam intr-o parte pentru a-mi saruta curba arcuita a umarului.
Si-a schimbat pozitia si si-a ridicat mana spre fata mea ca sa imi mangaie obrazul cu dosul degetelor.
-Atat de bun....
Incerca sa se convinga de lucrul acesta.
Mi-a tras capul spre el si am scanzit cand buzele lui le-au atins pe ale mele.
Ma tinea strans cu un brat pe dupa mijloc si cu cealalta mana trasa cercuri pe bratul meu.
Am tresarit.Picioarele mi se lichefiasera si decat mainile lui ma mai sustineau.
-Esti bine?m-a intrebat ingrijorat.
-Da.Doar ca am uitat sa respir.
M-a studiat un moment ,zambind enigmatic si s-a aplecat si m-a sarutat,mai profund decat inainte,explorandu-mi gura atat de complet incat mi-a taiat respiratia cu adevarat.
Cand s-a desprins din sarut, i s-a citit pe fata un zambet plin de dorinta.
M-a luat de mana si l-am urmat in casa tacuta.Doar vantul si ploaia de afara se mai auzeau,dar vag.
In camera s-a oprit si s-a intors spre mine privindu-ma,ceea ce m-a facut sa tremur.
M-a apucat de mijloc si m-a tras spre el.M-a impins inapoi un pas si inca unul pana cand picioarele-mi au atins patul.
M-am asezat pe pat si l-am tras de mana.
-Esti frumoasa, mi-a soptit.
Nu banuisem niciodata ca ar avea si o alta latura,mai romantica.Mereu era suspicios,calm,rezervat si periculos.
Mi-a prins barbia si mi-a ridicat fata incet spre buzele lui care coborau.
Sarutarea lui era deosebit de tandra si blanda.
O ploaie de mici sarutari se abatuse peste fata si gatul meu,pana ce nu am mai putut sa respir regulat,sufocata de gura lui care se gasea parca in acelasi timp in mai multe locuri.
-Te vreau!mi-au soptit buzele lui la ureche.
-Si eu, am zis timid.
-Nu vreau sa-ti fac rau.
-Stiu,am zis tragandu-l de mana spre mine.
Simteam nevoia sa-l simt aproape,sa-l simt al meu,sa fiu a lui.
-Te iubesc,i-am zis ridicand mana sa-i ating fata.
-Si eu te iubesc,am soptit Leahei.
Leah ma inconjura ca o noapte calda de vara,cu atingerea,mirosul ,caldura ei.Am ramas perfect nemiscat in timp ce ea se apropia.Parea complet inconstienta de efectul pe care il avea asupra mea.I-am acoperit mana cu a mea,dar nu am mai facut nicio miscare.N-aveam s-o fortez.Nu puteam.Hotararea trebuia sa-i apartina ei.S-a ridicat ,s-a apropiat de mine si mi-am pus mainile pe talia ei.
S-a ridicat pe varfuri si m-a sarutat,la fel de usor ca o pala de vant vara.
Am strans-o mai tare ,tragand-o spre pieptul meu pana cand trupurile ni s-au lipit unul de altul pe toata lungimea.
Emotiile care razbeau din ea erau ceva ce nu mai simtisem inainte,doar de la o singura persoana.
Speranta,iubire,adoratie,devotament,supunere.
Bratele lui ca doua turnuri in jurul meu,ma tineau strans.
Vroiam sa ii multumesc pentru atatea lucruri!Daca ar fi un lucru pe care l-am invatat o data cu trecerea timpului este acela ca viata nu tine cont de planurile personale.Avusesem un plan pentru cum avea sa fie viata mea.Nimic iesit din comun.Dar pentru mine fusese totul.Unul cate unul lucrurile pe care le dorisem s-au evaporat si au disparut.
Apoi el a venit.Nu un cavaler in armura lucioasa,desi cateodata straluceste.Era la fel de ,,stricat,, ca si mine.
A suferit mai mult decat mine.Dar el a fost cel care m-a ridicat si mi-a arata cum ar trebui sa vad lumea.M-a ajutat sa scap de temerile mele si m-a purtat acolo unde eram acum.Acasa.In bratele lui.
Imi era frica ca aveam sa dau gres.Dar trebuia sa risc.L-am luat de mana si m-am dat un pas inapoi.Mi-am pus mana libera pe pieptul lui si cu degete tremurande am inceput sa-i desfac nasturii camasii pe care o purta,care era inca uda.Am dat drumul mainii lui si i-am dat jos camasa.Tremuram,dar nu de frica,ci de emotie.Poate ca aceasta era ziua in care imi voi da seama de ceva,la care nici in vise nu ma gandisem,in care ochii mei vor observa dintr-o data lucruri uimitoare,in care urechile mele vor auzi doar vocea lui;poate ca ziua aceasta va fi inceputul unei noi ere,cand voi simti ca mi se deschide in fata ochilor universul natarmuit.

75.Reintalnire 2

2010-06-16T07:55:00.000-07:00

Nu-i ajunsese oare cat rau imi facuse acum o saptamana?Cand se intorsese si imi daduse linistea peste cap?
Lacrimile imi siroiau fara incetare.Cu siguranta venise sa imi dea lovitura finala.Sa ma omoare cu indiferenta lui si sa-mi reaminteasca ca inca e dusmanul meu.Si acest sarut fusese cu siguranta lovitura de gratie.
-Leah... l-am auzit in spatele meu.
De ce nu pleca?Chiar ii facea placere sa ma vada plangand,implorand sa ma lase in pace.
-Jasper,te rog.Nu mai pot suporta...am reusit sa-i zic printre suspine.
-Leah,nu am sa plec, a zis el ferm.
-Jasper,vreau sa....
I-am simtit prezenta chiar in spatele meu.
-Leah,macar o data in viata,spune-mi cu adevarat ce iti doresti.Cee ce vrei tu cu adevarat.Doar tu.Nu-ti mai fie frica.Doar ceea ce vrei tu cu adevarat,Leah... a zis el.
Nu stiu de unde venise cu adevarat,dar o unda de fericire mi-a lovit inima ca un ciocan in cap.Cand fusese oare ultima data cand cineva ma intrebase si ii pasase de ceea ce imi doream eu?
Am luat o gura de aer.
-Te vreau pe tine,Jasper.Acum si pentru totdeauna.Te iubesc si asta nu se va schimba niciodata.Asta imi doresc si asta simt.Acum pleaca,te rog.
-Asta e tot ce imi doream sa aud,a zis intorcandu-ma cu fata spre el,sarutandu-ma din nou.Sarutul,dulce si profund, a reaprins flacara din inima mea.De data asta i-am raspuns si eu.
Macar pentru cateva momente aveam sa ma bucur de senzatia buzelor sale recei pe ale mele.Maine aveam sa gasesc o noua cale de a o lua de la capat,de a incerca sa il sterg iar din amintirile mele,desi pana acum nu avusesem succes.
-Leah....a zis elBuzele si le-a lipit de fruntea mea si si-a pus bratele in jurul meu,imbratisandu-ma strans.
-Leah....Sa nu mai faci niciodata asta!Niciodata!Nu ai idee prin ce iad am trecut cand am aflat ca iar m-ai parasit,a zis el cu fata ingropata in scobitura umarului meu.

74.Reintalnire

2010-06-16T04:21:00.000-07:00

Un mic val tivit cu spuma se incolacise pe gleznele mele goale,inainte de a se retrage incet de pe pietrele umede.
In fata,orizontul era brazdat cu panglici late de foc.Pentru prima data de cand plecasem,ma incerca un sentiment de liniste .
Aerul era curat si tare facandu-ma sa renasc.
Ma simteam epuizata.Era atata timp de cand nu mai dormisem o noapte intreaga.
In lumina apusului,oceanul scanteia in mii de focuri.
M-am intors si m-am indreptat spre casa de-a lungul malului.

In timp ce mergeam incet,cu picioarele prin apa,m-am gandit la zilele ce se scursesera.
Imi aparu in gand o imagine,un chip ce-mi aminti brusc tot ceea ce pierdusem.Am inchis ochii.Sub pleoapele lasate, aparusera 2 ochi aurii,care ma priveau.I-am vazut trecand de la expresia ironica la cea plina de compasiune,de la furie la pasiune....
Era de ajuns sa-i evoc numele pentru a resimti acea durere sfasietoare si familiara in acelasi timp.
Trecuse o saptamana de cand plecasem din LaPush.
De ce trebuise sa se intoarca?Ca sa imi dea viata din nou peste cap?De ce imi zisese ca i-a fost dor de mine?Ca sa imi fac sperante desarte?
Ziua de azi mi se paruse o eternitate.Am ajuns la mica casa pe care reusisem sa o cumpar din economiile mele dupa ce dadusem o avere pe biletul de avion.Era noul meu refugiu.Nu semana cu casa Cullen-ilor in care locuisem pana acum o saptamana,dar era primitoare si confortabila.Cele 2 dormitoare si bucataria erau perfecte pentru o singura persoana.O viata de singuratate........
Era teribil de intuneric si frig in casa cand am ajuns.Am trecut prin micul dormitor care parea living,aprinzand cateva lumanari,apoi in bucatarie unde mi-am incalzit supa de legume care o pregatisem de dimineata si am facut focul in semineu.Supa a fost gata la timp.Mi-am pus un bol de supa si m-am asezat in fata semineului,uitandu-ma la flacari.
Vantul sufla in jurul casei cu putere si am auzit picaturi de ploaie cazand de parca sute de cai tropaiau pe acoperis.Iar nu aveam sa dorm.
Am incercat sa nu bag de seama furtuna de afara,citind.
Un ciocanit discret s-a auzit in zgomotul ploii.
Uuitasem ca domnul Bradley venea azi cu legumele pe care promisese ca mi le aduce saptamanal.Saracul domn Bradley,am gandit eu.Venise pe furtuna asta doar ca sa imi aduca mie niste legume.
Am pus bolul de supa pe masuta din bucatarie si m-am grabit la usa.Eram imbracata cam neprezentabil,doar intr-un flanel mai lung si o pereche de sosete .Dar nu asteptasem musafiri.
M-am mai uitat o data la cum aratam si fara sa-mi iau ochii de pe tinuta mea,am deschis usa.

Vantul care a patruns pe usa a adus cu el un miros familiar.Si cand am ridicat ochii,in fata mea nu era domnul Bradley,ci ....Jasper.Parea o fantoma palida in negura de afara.Statea nemiscat desi vantul sufla cu putere si ploaia ii biciuia fata.L-am masurat din cap pana in picioare.Hainele ii erau ude.Nu si-a miscat deloc privirea de pe mine, chiar daca un tunet s-a auzit in departare.
Ne uitam unul la altul,fara sa ne zicem nimic.
Stropii de ploaie adusi de vant m-au trezit.
-Ce faci aici?am reusit sa-l intreb cu vocea sparta.
-Ceea ce trebuia sa fac de mult timp.a zis el inaintand ,si n-am avut curaj sa fac, lasand geanta din mana sa-i cada jos.
Dintr-un pas a fost langa mine,bratele-i apucandu-mi talia si gura lui apropiindu-se de a mea.M-a inspaimantat cand l-am vazut apropiindu-se.Dar nu l-as fi putut opri nici daca de asta ar fi depins insasi viata mea.
Pentru ca atunci,nevoia de a-i simti buzele lipite de ale mele era mai mare chiar si decat nevoia de aer.
Vraja.Asa era gura lui Jasper.
Mi-a atins buzele cu ale lui,ademenindu-ma si pe mine.Sarutul lui a devenit mai profund,gura lui cautand-o pe a mea in timp ce m-a tras spre el,apasandu-se degetele pe ceafa mea.Visasem la acest sarut de cand realizasem ca ceea ce simteam pentru el era mai mult decat prietenie.Era mai mult decat ceea ce simtisem pentru Sam.
Involuntar picaturi de apa,numite lacrimi ,dadusera pe afara,si acum se amestecau cu ploaia rece care cadea necontenit din cer.Nu stiu de ce erau aceste lacrimi,de fericire,de teama,de usurare,de resemnare,de .... N u stiu.
Vrouam sa ma impotrivesc pentru ca stiam ca era gresit.Dar vointa nu era azi de partea mea.Capitulasem dinainte sa ma sarute.Capitulasem din momentul cand il vazusem stand in ploaie in fata mea.
Era ultima persoana la care ma asteptasem.
Si acum statea in pragul casei mele,sarutandu-ma.
O durere ascutita imi zvacnea din locul unde degetele lui strangeau soldurile mele.
Am scancit si m-am desprins de langa el.
Respiram greu.Nici daca as fi alergat mii de kilometri nu as fi respirat asa de greu.
Am deschis ochii.M-am uitat la el si l-am vazut zdruncinat de ceea ce se intamplase.Mainile lui inca se odihneau pe soldurile mele,dar nu ma mai strangeau.
Si-a ridicat mana stanga spre fata mea si mi-a mangaiat obrazul cu dosul degetelor.
-Atat de bine...
Parca incerca sa se convinga de lucrul acesta.
Un moment nu am putut sa zic nimic,doar l-am privit cu ochii mari.Nu banuisem niciodata ca ar avea si o alta latura.Mereu era suspicios,rezervat si periculos.
-De ce ai facut asta?am intrebat intr-un final.
S-a uitat direct in ochii mei.
-Pentru ca era ceva ce trebuia sa fac acum o saptamana.Dar mi-a lipsit curajul.
Vreau sa pleci.Acum!am zis plecand de langa el si intrand in casa.

73.Jasper

2010-06-15T01:05:00.000-07:00

Zilele treceau si asteptam ca Jamie sa sune din nou sau pur si simplu sa apara.Dar in loc de Jamie am avut parte de surpriza vietii mele.Eram in bucatarie,facandu-mi o cafea cand l-am vazut.Statea la baza copacilor care inconjurau casa.
Cu siguranta era din nou imaginatia mea,Nu era prima data cand mi se parea ca il vad sau ca il aud.
M-am intors sa torn cafeaua in cana si cand m-am intors si m-am uitat din nou, disparuse.Desigur ca din nou imaginatia imi juca feste.
Dar cand m-am intors sa ma duc sus ca sa ma schimb ca apoi sa plec in rezervatie,cana de cafea mi-a cazut pur si simplu din mana.
Jasper statea in bucatarie in dreptul usii.
Era din nou imaginatia mea sau era real?
Cu siguranta imi imaginam.M-am aplecat sa strang cioburile care se imprastiasera in jur.Le-am strans rapid si m-am ridicat.Imaginea lui era tot in acelasi loc.Ca o statuie.
Am aruncat cioburile si am vrut sa ies.Sa ies afara sa ma calmez, sa pot sa iau o gura de aer,curat.Poate asa nu aveam sa ma am halucinatii cu persoane care stiam ca nu se mai reintorceau.
Am trecut pe langa el si am simtit raceala care emana din corpul sau.Si mirosul lui...
Cu siguranta innebunisem..
Am zambit cand m-am indepartat dar zambetul mi-a pierit curand de pe fata.
-Leah....
Am impietrit.
Acum halucinatiile puteau si vorbi?
M-am intos usor ,temandu-ma de ceea ce aveam
Dar era tot Jasper.
Parul ii era la fel de blond si ochii ii pareau mai deschisi la culoare ca niciodata.Azi ,la fel ca prima data cand il vazusem purta o camasa albastra.Era la fel cum mi-l aminteam,poate chiar mai frumos.
-Jas...Jasper?am zis balbaindu-ma
Cand l-am vazut apropiindu-se,am simtit cum picioarele mi se lichefiaza.
M-am sprijinit cu o mana de perete.
-Nu,nu te apropia,i-am cerut.
Capul mi se invartea.Si simteam cum mai aveam putin si lesinam.
-De ... de ce te-ai intors?
Stiam deja raspunsul la propria intrebare.Ca sa imi dea mie viata peste cap si sa imi ceara sa plec din casa lui,a lor.
L-am vazut ca prin ceata cum a deschis gura ca sa imi raspunda dar l-am intrerpt inainte sa ii dau posibilitatea sa zica ceva.
-Nu.... mai bine nu.Am sa plec de bunavoie,am zis intorcandu-ma si fugind ca din pusca din casa.
Am trantit usa cand am coborat scarile si am alergat spre padure,transformandu-ma pentru prima data in atata timp.
De ce se intorsese?De ce acum?
Cand in sfarsit viata mea incepea sa se aseze,sa intre pe un fagas normal trebuise sa apara el.
Ah,Jacob.Cu siguranta Jacobavea legatura cu venirea lui.Cu siguranta el si gura lui mare.
Am alergat ca o naluca timp de cateva ore.Trecusem pe acasa,in rezervatie,ca sa imi iau ceva de imbracat.
Apoi m-am dus la refugiul meu.
Cand am ajuns pur si simplu m-am prabusit la pamant.Nu putea sa mi se intample din nou.
Trebuia sa iau o decizie.Trebuia sa fac ceva,sa ma gandesc la ceva.Eram fericita ca se intosese,dar totusi nu intelegeam.
Trecusera aproape 6 ani de cand nu il vazusem.Si acum...se intorsese ca sa.... ca sa ce?
Ca sa il vad plecand si ranindu-mi din nou inima...

***
Era o noapte rece.Noapte amara.Auzeam zgomotul crengilor cazute la pamant sub cizmele vizitatorului,venind in directia mea.Stateam ,uitandu-ma in gol de cateva ore.Nici nu observasem ca era deja noapte.
-O noapte rece... a zis vocea.
M-am intors sa vad intrusul care stiam ca era in spatele meu.
-Foarte, am replicat simplu.
Amandoi stiam ca nu simteam frigul.
Se juca cu varful cizmei in pamantul inghetat de octombrie.
Era prima data cand il vedeam agitat.
-Ma asteptam ca asa sa se intample,a zis.
S-a uitat la mine,parul blond ca mierea stralucindu-i in lumina lunii.Pielea ii era cu o nuanta mai inchisa decat cea cu care eram obisnuita.Nu mai vazusem niciodata ceva mai frumos.
-Mi-a luat ceva timp ca sa imi dau seama.Nu credeam ca e posibil.
-Atunci suntem doi.Era randul meu sa ma simt agitata acum,desi repetasem asta de un milion de ori deja.
Cuvintele pe care vroiam sa le spun si care nu imi ieseau pe gura.
-Cand ti-ai dat seama?
-Cand m-am intors cu Alice si Nahuel.Am simtit cum te-ai uitat la mine.
-Eram doar fericita ca te-ai intors.
L-am vazut cum a dat din cap si linistea s-a asternut intre noi.
Ne uitam amandoi la un soarece care se indrepta spre un tufis exact spre locul unde o vulpe statea la panda.Am luat o piatra si am aruncat-o inspre ei,prada si pradatorul fugind.
-De ce ai facut asta?m-a intrebat ,ragusit.
Mi-am intors privirea spre el.Ochii ei erau stralucitori si mi-a zambit visator.
Stiam ca acesta era efectul faptului ca eram acolo.
-Avea sa il manance daca nu opream asta.
Am zambit lenes.Era presus abilitatii mele sa simt compasiune pentru animalele mici.
-Asta e natura.Poate ca soarecele era menit sa moara azi.
-Sau poate ca menirea mea a fost sa opresc asta.Poate ca de asta acea piatra a fost exact aici.Poate ca de asta am lovit tufisul potrivit.Ce ar fi daca lucrurile care credem ca ar trebui sa se sintample,nu s-ar intampla?
Nu imi raspundea pentru ca stia ca discutia a degenerat de la soareci si vulpi si ca nu existau raspunsuri exacte pentru ce intrebasem.
-Cand s-a intamplat?Cand a fost?a intrebat dupa o lunga pauza.
S-a asezat langa mine.
-Cand te-am vazut prima data....Ne aratai cum sa ne luptam cu nou nascutii.
-Si nimeni nu si-a dat seama?
Si-a scuturat capul si matasea neagra i-a acoperit umerii.
-Nu e exact asa cum mi-au spus ca va fi.Poate ca de asta nu am realizat...am simtit ca te cunostram...dar te uram pentru ca erai un strigoi.Si poate ca asta m-a ajutat sa ascund asta.
Am vazut-o cum s-a gandit o clipa.
-Edward stia....Cu siguranta stia dar nu mi-a spus nimic, a adaugat ea.
Am incuviintat si mi-am dres glasul.Ce tocmai mi-a zis a confirmat tot ce deja banuiam.
-De ce nu mi-ai spus?
-Esti casatorit.
-Puteai sa incerci.Poate nu as fi putut sa refuz.
-Nu stiu de ce ai fosat tu.Poate pentru ca genetic sunt sunt moarta si nenorocita de soarta nu vrea sa iau sufletul pereche al altcuiva,sau poate ca veninul vostru e singurul care ma poate ucide.Sunt o greseala,Am fost creata cu erori si intreaga mea viata e o greseala.
A tacut dar stiam xa nu terminase inca.
-Nu puteam sa ii fac asta lui Alice.Sau tie.Stiu ca daca ai putea alege nu as fi eu cea aleasa.
As fi putut protesta dar nu terminase.
-50 de ani de amintiri,50 de ani claditi impreuna.Nu puteam fi persoana care sa darame asta.Nu as fi putut trai impacata cu asta.Am salvat soarecele pentru ca am simtit ca asta trebuia sa fac.Pentru ca am fost aici si poate ca el se grabea spre casa lui,spre familia lui sau ceva de genul.Cateodata cel mai bun mod de a lupta,e sa lasi sa se intample.
S-a gandit un pic apoi m-a intrenat.
-De ce te-ai intors?
Vroiam sa ii spun tot dar nu reauseam,cuvintele nu imi ieseau.A vorbit repede,parand nervos,ceea ce era necaracteristic pentru el.Intotdeauna parea increzator,calm un pic arogant.
-Mi-a fost dor de tine,am zis incet.
De cum am terminat fraza,am vazut-o cum s-a ridicat si a plecat.

72.Jamie

2010-06-14T04:33:00.000-07:00

Telefonul mi-a sunat foarte devreme in acea dimineata.Am crezut ca suna cel din visele mele.Cine suna nu s-a dat batut.Cand in sfarsit am deschis ochii,am realizat ca nu imi imaginam.Cand m-am intins dupa telefon am vazut ca era ora 5 dimineata.
-Alo,am zis un pic grosolan si tare.
-Leah?Esti chiar tu?
Am crezut ca visam.Ca mi se pare.Sau chiar mi se parea?
-Jamie?
-Imi pare rau ca te sun asa devreme dar trebuia sa te aud,a zis el.
Era Jamie,prietenul meu.
-Jamie,unde esti?
-Oh,Leah...Imi pare rau asa rau ca am disparut fara sa anunt.Dar ai sa intelegi intr-o zi.Sper ca o sa intelegi.
-Jamie,am zis plangand.Unde esti?Esti bine?De ce ai plecat fara sa-mi zici?Ai idee prin ce am trecut?Unde esti?
-Sunt bine,Leah.Nu-ti face griji.Ma voi intoarce.... curand.Acum inca e prea devreme.
Ma voi intoarce acasa pentru tine,Leah.Iti promit,a zis el.Ma voi intoarce.
-Jamie unde....
-La revedere,Leah.Ma voi intoarce...Te iubesc,a zis el inchizand telefonul.
Capul mi-a cazut inapoi pe perna,dar era imposibil sa adorm .Intrebarile imi tot reveneau in minte.Unde era?De ce disparuse ?Si unde?De ce fusese asa evaziv in convorbire?Era tinut cu forta?

71.Jacob

2010-06-07T03:22:00.001-07:00

La aproximativ 3 luni de cand ma mutasem ,Jacob a venit in vizita,in rezervatie.
Eram in LaPush sa vizitez mormantul tatalui meu cand am fost oprita in loc de vocea lui Jacob.Inima incepuse sa o ia la goana cand l-am auzit strigandu-ma.
-Jacob!am zis imbratisandu-l.
Imi fusese dor de conducatorul Alpha al haitei,de Jacob.
-Leah,mi-a fost dor de tine,a zis el.
-Si mie,Jake.Si mie.Ce faci aici?Cand te-ai intors?Vei ramane aici?l-am bombardat eu cu intrebari
-Doar in vizita.Mi-era dor de rezervatie si de voi toti.
Aha,inteleg.Atunci bine ai revenit.
Am mai schimbat cateva cuvinte si am dat sa plec.
-Asteapta...a zis.Pot sa-mi petrec putin timp cu tine,sa ma pui la curent cu toate?
Nu stiam daca stia,daca Seth ii spusese ca locuiam in fosta casa a imprintului sau.
-Jake...Nu stiu ...o sa zici ca sunt nebuna dar acum... locuiesc in casa Cullenilor.
-Tu ...in casa vampirilor?a zis mirat.Interesant.E ok din partea mea.Sunt sigur ca ai grija de casa asa cum trebuie.
Chiar nu ma asteptasem la asta.Nu parea sa-l deranjeze deloc.

***

Eram pierduta in ganduri,in drumul spre casa.Jake se oferise sa ma duca la cimitir,la tata,si acum ne indreptam spre noua mea casa.Ma uitam pe fereastra fara de fapt sa vad nimic in jur.
-Esti bine,Leah?m-a intrebat Jake.
-Ce?Oh,da,Jake.Sunt bine.Se pare ca va ploua azi.
-Da.Vroiam sa ma intorc azi,dar cred ca voi mai sta vreo 2 zile.
-Aha...am zis eu.
-Poate vrei sa mergem la un film sau ceva?Pot sa vin si sa te iau,daca vrei.
-Nu,multumesc,Jake.
Am vazut cum zambetul de pe fata i-a disparut.
-Nu te supara,Jake dar nu am dispozitia necesara pentru un film.
-Ai pastrat legatura cu vreun coleg sau prieten din Anglia cat timp ai fost plecata acolo?m-a intrebat schimband subiectul.
-Nu.In afara de Jamie,nu am avut alt prieten acolo,am zis vocea tremurandu-mi cand am pronuntat numele lui.Oare era bine?Aveam sa fiu bine.Speram.Aveam sa imi ocup timpul cu alte lucruri
-A si Anthony care acum locuieste in Forks.Daca treci pe la Charlie o sa-l cunosti.
-Desigur ca o sa trec.
-Deci ai vrea sa vii la cina?
-Huh?a intrebat el
-Am o reteta pentru pui cu piersici,ceva ce tata m-a invatat.
-Hmmm.Suna delicios,a zis el.La ce ora?
-Vino pe la 6.
-Trebuie sa aduc ceva?
-Doar apetitul tau,Jake,am zis zambind.
Jacob a incuviintat,uitandu-se la mine in oglinda retrovizoare.Ma intrebam ce credea despre mine,mai ales acum ca ma mutasem in casa vampirilor.Sigur credea ca o luasem razna.Chiar si eu credeam asta.Dar parca ceva mai presus de mine ma atragea spre acea casa.
Niciunul dintre noi nu a mai zis niciun cuvant pana ce nu am ajuns ,, acasa''. Picaturi cadeau din cer cand Jake a parcat masina pe alee.
-Multumesc,Jake,Ne vedem mai tarziu.
-OK,Leah.Pa
-Pa,Jake,am zis alergand pana la usa.
Eram entuziasmata.Aveam ceva de facut.Aveam de gand sa pregatesc o cina delicioasa.Prima cina adevarata in noua mea casa.

***
M-am grabit spre usa cand cloptelul a sunat.Jacob m-a surprins,imbracat destul de elegant.
-Nu trebuia sa te imbraci asa elegant,am zis zambind.
-Nu imi puteam imagina sa vin in noua ta casa decat imbracat elegant,a zis si mi-a intins o cutie cu bomboane.
-Multumesc,Jake.Intra,i-am zis aratandu-i drumul spre living.Pe care deja il cunostea atat de bine.
Cand a vazut masa frumos aranjata,a scos un fluierat.
-Foarte frumos,Leah.Se pare ca ai invatat ceva cat timp ai fost in Anglia,huh.
I-am zambit si m-am indreptat spre bucatarie.
Am adus bolul cu salata si painea.
-Salata arata foarte bine,Leah.Paine calda...Sunt impresionat deja.
-Multumesc, Jake.
-Deci ,spune-mi de timpul petrecut la colegiu.Sper ca te-ai simtit bine acolo.
I-am descris scoala,campusul si colegii.Si pe Jamie.Si zapacitul de Anthony.De cate ori pronuntam numele lui Jamie,expresia fetei mi se schimba.
Am adus felul principal,si m-a complimentat zicandu-mi ca as fi o minunata sotie.
-Stii doar ca asta nu se va intampla niciodata,i-am zis uitandu-ma in alta parte.Nu mai exista speranta pentru mine.
-Leah...Nu mai zice asta.
-Chiar nu vezi asta,Jacob?Toti pe care ii iubesc ma parasesc.Sam,tata,Jamie si .... Am inchis imediat gura cand am realizat ce tocmai vroiam sa zic.
-Si...?
-Nu conteaza.Dragostea nu e facuta si pentru mine.Mai bine zi-mi cum este in Vancouver?
Nu a continuat cu suspiciunile.Dar a intrat in joc.
-E bine.Ne-am acomodat toti.Deja imi e dor de Nessie.
-Atunci trebuie sa te intorci,am zis luand o gura din rulada cu zmeura pe care o facusem
Cand Jake s-a uitat la mine nu am putut sa nu simt ca erau destuile lucruri care nu fusesera spuse.In special din partea lui.Dar era mai bine asa.Nu vroiam sa stiu nimic de ei sau de el.
Si speram ca Jake nu va spune nimic nimanui despre mine.Am mai discutat despre ceea ce se intamplase prin rezervatie,de baietelul lui Sam si Emily si de Embry care era foarte suparat ca era singurul care nu imprintase.
Trecusera cateva ore de cand Jacob venise si timpul petrecut cu el trecea asa usor..
Cand usa s-a inchis in urma lui,goliciunea casei s-a asezat din nou ca un nor negru.
Vantul batea destul de tara facand copacii sa trozneasca.Am dat drumul la tv si am cautat un post muzical.L-am dat cat de tare am putut doar ca sa nu mai aud trozniturile copacilor din jurul casei,in timp ce curatam masa si bucataria.

***

In ziua plecarii inapoi in Vancouver ,Jake m-a vizitat din nou.Era agitat.
-Leah,sa nu te superi pe mine dar... a zis neterminand fraza.
-Dar....?
-Esti diferita,a zis Jake.Pari plina de amaraciune.Ce s-a intamplat cu tine?
-Nu sunt nici mai mult nici mai putin plina de amaraciune fata de cum eram inainte sa plec.Doar ca am mai crescut si eu.Nu vroiam sa ii spun ca refuzam sa ma mai transform.M-am maturizat,am zis.Tu nu pari sa te fi schimbat mult.
-Cee ce vreau sa spun ,Leah, este ca atunci cand te uiti la ceva,fie ca este o casa,un copac sau chiar la oameni,esti partial oarba.Parca te uiti in gol.Acorda-ti un timp.Lasa lucrurile sa se aseze in jurul tau.Asta necesita timp si un pic de incredere,stiu,dar dupa o vreme iti va fi mai usor.
Eram sigura ca banuia ceva.
-Jacob...
-Leah,o spun pentru ca tin la tine si vreau sa fii bine.Doar ai grija de tine,atata iti cer.
Nu am mai zis nimic ci doar l-am imbratisat.
Apoi a plecat....

70.Fantezie

2010-06-04T02:16:00.000-07:00

Foarte des in primele zile de cand ma mutasem in casa Cullenilor,ma opream in fata uneia dintre oglinzile antice din casa si imi intrebam imaginea cine eram in acel moment.Expresia afisata in oglinda era ciudata si noua pentru mine incat cu greu ma recunosteam.Aratam de parca un spirit al casei pusese stapanire pe mine pentru o vreme,schimbandu-mi starile de spirit,felul cum aratam ,chiar si sunetul vocii.
Cu timpul,am simtit ca nu eram singura in casa.
Vocile Cullen-ilor erau prezente.
Ma vizitau,ma testau,provocandu-ma si jucandu-se cu gandurile si sentimentele mele.Se ascundeau in umbra colturilor din casa,soptind cuvinte ori de cate ori coboram scarile.Imi bantuiau visele care devenisera ciudata,ciudate pentru ca visam vampiri si alte persoane pe care nu le cunosteam.Si stiam si de ce.Nu imi putusem lua gandul de la paginile pe care le citisem in jurnalul lui.Desi nu il terminasem de citit.
Oare visam,creand o lume fantezista doar a mea?Doar ca sa ignor cruda realitate?Fusesem parasita de toti pe care ii iubisem.Cum putusem sa ma mut aici?Oare la ce crezusem ca aveam sa ma intorc?Si pe cine aveam sa gasesc in aceasta casa?Nimeni nu ma astepta.Eram singura,si pe zi ce trecea deveneam depresiva si innebuneam mai mult...

69.Leah

2010-06-03T02:20:00.000-07:00

Emotiile care razbeau din Leah erau ceva ce nu mai simtisem inainte.
Tristete,frica,singuratate,amaraciune,ura,frustrare.dar si speranta.Era si o raza de speranta.
Ciudata mixtura de sentimente ma atragea facandu-ma sa ma simt atasat de de ea intr-un fel.
Dupa un timp,speranta Leahei a fost singurul sentiment pe care il mai puteam simti de la ea.Era mica,dar puternica,asa puternica incat ma simteam inecat in ea.
Nu mai simtisem asta de zeci de ani.Nu mai simteam de atatia ani.Asta pana cand am cunoscut-o pe Leah.Cand am simtit-o prima data am fost uimit de cat de puternice erau trairile ei.Simtea prea multe.Puteam simti trairile altora dar pe ale mele nu.Lasam trairile altora sa ma inconjoare si cu timpul le-am uitat pe ale mele.Ma concentram atat de mult pe trairile altora incat am uitat sa mi le traiesc pe ale mele.Dar in preajma ei simteam.Ma simteam viu.Simteam.
Stiam ca o pot vindeca,ca o pot ajuta,ca o pot face sa fie la fel cum era inainte.Dar de asemenea stiam ca Leah nu mi-ar fi dat niciodata sansa asta.Cateodata sa nu faci nimic putea sa fie cel mai greu lucru dintre toate...

Ma uitam la randurile scrise si nu imi venea a crede.Scrisase despre mine?Cu siguranta ii era mila de mila...Am inchis jurnalul si l-am azvarlit intr-un colt...Dar m-am ridicat si l-am luat.Imi parea rau de tot ceea ce simtise,desi stiam ca el pentru mine simtea decat mila.L-am asezat pe masuta de langa canapea si am coborat .Mintea mea isi imaginase toate relatarile lui de parca as fi fost un spectator in povestea lui,in timp ce se intampla.Si eu care credeam ca viata mea e grea!A lui era de mii de ori mai infioratoare decat a mea.

68.Zi de nastere

2010-06-02T04:49:00.000-07:00

Bella a intrat in casa,rosind rusinata.Am incercat sa ma concentrez pe felul cum se simtea si nu pe sangele care i se imprastia in obraji.S-a uitat in jur la decoratiunile pe care Alice le facuse.I-am vazut ochii mutandu-se pe Rosalie si i-am simtit rusinea schimbandu-i-se in ezitare,cu o urma stearsa de durere.Rosalie se abtinea incercand sa nu se holbeze la ea.Emmett era fericit sa o vada pe Bella dupa atatea luni petrecute in Africa.Nu aveam nevoie de darul meu ca sa pot vedea asta.
Alice mi-a dat drumul la mana ca sa o intampine pe Bella in timp ce Emmett se strecura afara.
Totul mergea bine.Bella se pregatea sa-si deschida cadourile si i-am simtit opozitia si furia radiindu-i din corp.Nu vroia cadouri si totusi ii cumparaseram.
Pastram distanta obisnuita fata de ea.Dupa ce se intamplase in Phoenix ar fi trebuit sa fiu obisnuit cu mirosul ei sa ma pot controla.Putea,eram sigur de asta,dar nu vroiam sa risc.Bella a deschis pachetul care continea sistemul audio pentru masina ei.Am incercat sa nu rad cand aversiunea i s-a schimbat in confuzie.Emmett instala sistemul in camioneta ei veche si nu era acolo sa rada de figura ei.Daca ar fi fost prezent,cu siguranta nu m-as fi putut abtine sa nu rad daca ii auzeam rasul.Nu mai puteam sa rezist mult.Confuzia ei era peste puterile mele.
-E un sistem audio pentru camioneta ta,i-am explicat chicotind pe masura ce confuzia ii devenea mai putin notabila.Emmett il instaleaza chiar acum,ca sa nu poti sa il returnezi.
Ne-a multumit mie ,lui Rosalie si lui Emmett si a luat urmatorul cadou.
Era de la Alice si Edward.S-a uitat intimidant la el cand a aflat ca Edward a participat la nebunia organizarii petrecerii pentru ziua ei.Mi-am muscat buzele ca sa imi retin rasul.
Desi stiam ce continea i-am simtit reactia mai puternic decat o vedeam si am facut un pas spre ea,mai aproape decat de obicei.A observat dar nu a zis nimic.
Cd-ul pe care il facuse pentru ea,continand toate compozitiile lui,era ambalat intr-o hartie argintie ca mai toate celelalte cadouri.S-a uitat la el de parca ar fi sarit si ar fi muscat-o de nas.Si-a introdus degetul sub hartia argintie ca sa il desfaca.Atunci s-a intamplat.Marginea hartiei i-a taiat degetul.O singura picatura de sange i-a picurat din taietura,dar a fost de ajuns.
Inainte sa am timp sa gandesc,ma indreptam spre ea.Gatul imi ardea in anticipare.Mirosul ei a fost mereu atat de placut,ca florile primavara,dar gustul....
Oh,cat asteptasem sa ii gust sangele!Puteam simti surplusul de venin pe limba.Eram aproape langa ea.Mintea mea uitase sa il ia in calcul si pe Edward.Desigur ca stia ce gandeam,ce planuiam .L-am auzit strigand ,,NU,, cand a impins-o pe Bella intr-o parte .Nu am avut timp sa-mi schimb directis si ca o consecinta m-am ciocnit de el.Un tunet s-a auzit cand corpurile ni s-au ciocnit.
L-am simtit pe Emmett infasurandu-si bratele in jurul meu.Bratele lui pline de muschi le zdrobeau pe ale mele.Silentios il blestemam pentru ca era mai puternic ca mine.Ma priva de nevoile mele.
M-am luptat ca sa ma eliberez.Ochii imi erau atintiti doar pe Bella.Se taiase pe brate in cioburile de la cristale cand Edward o impinsese si acum bratele ei erau manjite de sangele rosu luminos.
Deliciosul ei sange.Gura imi lasa apa.
O mica portiune a mintii urla intrebari spre mine.
,,De ce faci asta?Nu te poti controla?Ai muncit ata de mult ca sa poti trai asa!E nu e o nou nascuta din Texas.E e Bella!Iubita fratelui tau!Face parte din familie.''
Dar mintea-mi nu mai era in control.Trupul imi apartinea instinctelor.Acea mica portiune nu putea face nimic impotriva instinctelor.
-Emmett,Rose,duceti-l pe Jasper afara.
Carlisle era singurul dintre noi care ramases calm.Anii de experienta in sala de operatii erau evidenti in vocea lui.
-Hai sa mergem,Jasper,a zis Emmett,luandu-ma pe sus in timp ce Esme tinea usa deschisa.Fata ei era rusinata,dar nu stiam daca de reactia mea sau de faptul ca isi acoperise gura si nasul cu mana,incercand sa impiedice mirosul sangelui sa o afecteze.Tot incercam sa ma eliberez din stransoarea de fier.Falca mea inca clantanind,era prea aproape de gatul lui.Acea mica portiune din mintea mea care era inca lucida se ruga sa nu il ranesc in momentul meu de nebunie.Rosalie se pozitionase in fata mea,blocand imaginea Bellei.Am incercat sa trec pe langa ea.Fata Bellei era ingrozita si Edward se pozitionase in fata ei,asigurandu-i un scut de protectie.
Nu a mai durat mult pana am fost tarat afara.Aerul rece de septembrie mi-a limpezit gandurile .De indata ce instinctele mi se stingeau,m-am simtit rusinat.
Nu am irosit timpul sa descifrez tot ceea ce simtea familia mea.M-am eliberat si am fugit.Am alergat cat de rapid am putut.Fata lui Alice mi-a trecut prin fata ochilor.Trasaturile ei dulci si vesele erau inlocuite de dezamagire.
Stiam ca avea sa imi spuna ca nu trebuia sa ma ingrijorez ,ca a fost un accident si ca nu trebuia sa ma simt prost.
Stiam ca Bella avea sa ma ierte.Era remarcabil intelegatoare in privinta celor din specia noastra.
O dezamagisem pe Alice.Bella.Edward.Carlisle.Pe toti.Eram din nou rusinat de ceea ce eram,de ceea ce devenisem.Eram rusinat ca eram un monstru,un vampir.

67.Alice

2010-05-30T08:03:00.001-07:00

Unde era el?Eram in oras de cateva saptamani si nu il vazusem pe nicaieri.
Fusese oare viziunea mea cu el gresita?Dar niciodata nu ma inselasem in privinta viziunilor pe care le aveam.Cea mai recenta viziune a mea era cu un grup de vampiri cu ochi aurii.Tocmai se mutasera intr-o noua locatie ; nu avea sa fie greu sa ii gasesc.Dar unde era el?Viziunea mea era incompleta fara el.
Prima mea viziune,prima mea amintire,era cu el.Parul lui blond stralucitor si ochii de culoare rosie erau plini de remuscare si mila si nu intelegeam.Chiar de la prima viziune cu el,am fost obsedata de acest strain si tocmai el ma adusese in acest oras pustiit,in Philadelphia.
A doua viziune era cu el indreptandu-se spre acest oras.Dar unde era?
Apoi el a intrat.
Era el,blondul misterios din viziunile mele.
Parul ii era mai intunecat din cauza ploii si ochii ii erau acum de culoare neagra,dar era el.,eram sigura.
Am sarit jos de pe scaun si m-am dus la el.
-M-ai facut sa te astept mult timp,i-am zis cu emotie in voce.
-Imi pare rau,doa'na!a zis scotandu-si palaria.
Mi-am intins mana si mi-a luat-o in a sa,usor.Il gasisem

66.Transformarea.Plecarea

2010-05-24T03:46:00.000-07:00

Acum 10 zile o intalnisem prima data pe Maria.Acum 7 zile devenisem vampir.Acum 6 zile invatasem cum sa-mi folosesc darul de a manipula emotiile.Acum 5 zile memorasem chipurile noii mele familii.Acum 4 zile simtisem pentru prima data gustul sangelui si imi placuse.Chiar prea multAcum 3 zile am avut prima mea lupta cu un vampir.Acum 2 zile Maria imi daruise un jurnal ,, Maiorului meu.Uniti pentru eternitate prin sange.Maria.''
Acum o zi am uitat si ultima mea amintire umana.
Acum e o noua zi vreau din nou sange.

***

Evellynne.Imi parea cunoscuta dar nu stiam de unde.M-am apropiat de ea si i-am luat mana.Mirosul ei era ca alcoolul pur.Parul ei rosu aprins stralucea in lumina lunii.
I-am dus mana la gura si am mirosit-o.Apoi ca un pradator ce eram, mi-am infipt dintii in ea.Gustul vangelui ei pe limba mea era prea mult pentru mine ca sa ma descurc.S-a uitat cu frica la mine dar si cu confuzie.Apoi strigatele ei,mai tari decat ale celorlalti mi-au acaparat auzul.
Sange asa pur!Era ca nimic din ceea ce gustasem inainte.Asa bogat!Asa de nou!
Brusc am fost tras de pe ea de Maria Am lasat-o sa ma ia.Nu imi parea rau ca o omorasem.Nu imi parea rau ca vanasem.Imi parea rau ca vroiam sa o fac din nou.

***
Trecusera 2 saptamani de cand o omorasem pe Evellynne.Numele ei imi tot revenea in minte.Stiam ca o cunosc dar nu stiam de unde.2 saptamani in care ma luptasem zilnic cu alti nou nascuti.

Trecuse o luna de cand fusesem transformat in vampir.Si doar o zi de cand aflasem ca Evellynne devenise vampir.Vampir transformat de mine.Facusem o mare greseala,neucigand-o.Dar din vina Mariei.Ea ma trasese deoparte cand simtise oameni apropiinu-se.Si amandoi uitasem complet de ea.

Eram deja vampir de un an cand Evellynne m-a implorat sa o razbun.Nu uitase tot ce tinea de viata ei umana.Vroia sa il transform in vampir pe barbatul care ii omorase intreaga familie doar pentru o bucata de pamant.Nu vroia ca acesta sa fie fericit cu noua lui sotie.
Nu intelegeam de ce vroia ca eu sa fac asta.Si de ce credea ca transformandu-l se razbuna.
Dar aveam sa-i fac pe plac.Sa imi rascumpar greseala pe care o facusem cand o transformasem.Stiam ca nu era fericita deloc de noua ei viata si ca si-ar fi dorit sa fi murit atunci cand o muscsem.Si daca transformarea acelui barbat avea sa o faca fericita.........

Ma simtisem ca ultimul vampir om sau mai bine zis vampir cand il incoltisem pe Logan impreuna cu Evellynne ,si dupa ce Eve se ,, jucase,, un pic cu el,l-am muscat,abandonandu-l apoi in agonie.
Era prima data cand ma simtisem vinovat ca lasasem un om agonizand..De l-as fi omorat macar...
Dar bucuria lui Eve a fost prea puternica ca sa lupte cu instinctele mele criminale.Doar ii promisesem....

Timpul trecea si intrasem in rutina.Am realizat ca locul meu nu era alaturi de Maria si vampirii ei.
Si chiar daca imi parea rau sa o parasesc pe Evellynne,singura mea prietena vamppir,Stiam ca luam decizia corecta.Razboaiele oentru teritorii ma dezgustasera si purtam pe corp pentru totdeauna dovada luptelor intre vampiri.

65.Jurnal-Trezrea si Prima masa

2010-05-22T04:55:00.000-07:00

Simturile incepusera sa-mi revina incet.Am deschis ochii si m-am uitat in jur ca sa ma regasesc singur,cu nimeni in jur.Eram singur in padure.M-am ridicat imediat si m-am bucurat ca nu imi simteam capul invartindu-se.M-am uitat in jur si atunci am realizat ceea ce puteam vedea cu adevarat.Puteam vedea totul.Si nu refer aici la culorile puternice,dar puteam vedea chiar si praful care era in aer.Puteam vedea fiecare fir de iarba doar uitandu-ma in jos.Puteam vedea detaliile fine ale scoartei copacilor care statea la mai mult de 5 metri de mine.
Si puteam auzi.Si ... lucrurile pe care le auzeam...Am auzit o cioara care era la mai mult de 1 kilometru .Puteam auzi mormaielile ursurului care vana in josul dealului.Puteam auzi raul care stiam ca era foarte departe de locul unde ma aflam.
Lucrurile pe care le puteam mirosi.Erau lucruri pe care nu le mai mirosisem pana acum.Puteam mirosi seva copacilor din jur,plantele de ma inconjurau si mirosul florilor,care se imbinasera si ma zapacisera si mai mult.
Am simtit deodata furie,curiozitate,fericire si frica.Multe emotii ma coplesisera dar nu erau ale mele.Nu simteam niciuna.Proveneau de la altcineva.M-am uitat in jurul meu si inca un val de emotii a venit.Mi-am prins capul in maini si mi-am inchis ochii strans.
Prea multe mi se intamplau.Bubuitul unei inimi se auzea ca un ceasornic in departare
Ce era asta?De ce puteam simti atatea?Imi dadeam seama ca emotiile ce veneau in valuri nu erau ale mele.
Tristete,fericire,iubire,furie,ura,durere,frica,curiozitate,singuratate,plictiseala,oboseala-toate veneau spre mine din toate partile si nu se opreau.

***

Dintii mei s-au infipt in gatul ei dintr-o singura miscare.S-a miscat si a incercat sa se elibereze ceea ce a facut ca dintii sa patrunda mai adanc.
I-am prins mana cu cea stanga si am tinut-o nemiscata.Nu se mai putea misca din stransoarea mea si era nemiscata, plangand sa ma opresc.
Lichidul cald imi inunda gura si imi aluneca in jos pe gat.Era cald si bun si gustos si era cel mai bun lucru pe care il gustasem vreodata..In acel moment am uitat tot ceea ce tinea de viata mea umana si lucrurile care erau bune si care erau gresite.
Sangele ei era asa de bun si vroiam mai mult.Mult mai mult.
Eram constient ca inima ei incepuse sa incetineasca pana cand nu am mai auzit-o deloc.Plansetul ei murise si se prabusise in bratele mele.Am cazut in genunchi si am asezat-o pe pamant.Aveam dintii inca infipti in gatul ei.
Apoi sangele ei a secat.Mi-am retras dintii si m-am uitat la muscatura.
Vroiam mai mult din sangele ei dulce dar nu mai era.Se terminase.Am cautat vreo emotie care provenea de la ea dar nu am simtit nimic.Atunci am realizat ca ticaitul inimii ei pierise de tot.Era moarta.
Uitandu-ma la corpul fara viata m-am simtit vinovat.Vinovat nu pentru ca o omorasem ci pentru ca imi placuse.Sa-i aud inima palind pana cand nu mai batuse deloc.Sa-i simt emotiile alunecand in intuneric.Si mai presus de toate sa-i simt sangele care stinsese focul dinauntrul meu.

64.Jurnalul

2010-05-20T02:31:00.000-07:00

Era o seara tarzie de sfarsit de vara ,cand stand in camera pe care mi-o alesese sa dorm,am simtit sub perna jurnalul vechi al lui Jasper.Erau 5 ani deja de cand il aveam si nu citisem nicio pagina.Curiozitatea ma manca si intr-un final a invins.
M-am asezat mai confortabil in pat si am deschis jurnalul.Paginile erau vechi, si scrisul parea antic.

,, Maria a zambit si s-a apropiat de mine.M-a sarutat pe obraz si apoi langa ureche.Mi-am miscat capul intr-o parte si ea s-a aplecat.Buzele ei s-au lipit se gatul meu.S-au despartit si dintii ei s-au infipt in pielea gatului meu.Atingerea ei era asa rece si electrifianta.
Am simtit cum un cutit ascutit se infige in gatul meu si am incercat sa ma strecor de langa ea,dar mana stanga a ei mi-a tinut capul fix.Mana ei m-a prins cand corpul mi s-a prabusit.
Am simtit cum sangele mi se scurgea din locul unde ma muscase.
Prin vene imi curgea gheata dar am simtit si o unda de foc trecandu-mi prin ele.
Trupul a inceput sa-mi tremure si Maria s-a indepartat de gatul meu.
M-a lasat da cad pe pamant unde m-am zvarcolit de durere.
Nu am inteles ce se intamplase.Incepuse cu un sarut si se terminase cu o muscatura mortala.O muscatura?
Maria ma muscase.
Amintirea ma parasea si am incercat sa imi fortez ochii sa ramana deschisi.
Deodata lumea a disparut si totul a devenit negru.
Ultimul lucru pe care mi l-am amintit a fost fata Mariei uitandu-se la mine zambind,cu sangele meu scurgandu-i-se pe barbie.

63.Mutarea

2010-05-20T01:10:00.000-07:00

M-am dus acasa si am avut surpriza sa o gasesc goala.Jamie nu se intorsese.Era ciudat.Poate ca nu gasise oficiul postal.
Am gatit si am facut curat,asteptandu-l pe Jamie.Era deja seara si el nu se intorsese.Unde era?
Am inhatat telefonul si am format numarul lui Jamie.Avea telefonul inchis.
Am sunat la Charlie si Nicole mi-a raspuns,spunandu-mi ca Charlie si mama nu il vazusera pe Jamie si nici ea.Ma gandisem ca poate trecuse sa ii viziteze.
Deja eram extrem de ingrijorata.
Se facuse ora 12 noaptea si el nu se intorsese.
M-am dus sa ma imbrac sa plec sa il caut.Poate se ratacise.Si atunci am vazut mobilul clipind.
L-am luat in graba si am ascultat mesajul vocal lasat.
,,Leah ,sunt Jamie,si am auzit o repriza grava de tuse,.Nu mai pot ramane in La Push.Am sa-ti spun intr-o zi.Te iubesc.Ai grija de tine.''
Telefonul mi-a cazut pur si simplu din mana.
L-am luat de jos si am reascultat mesajul de cateva ori.
De ce plecase?Ce era asa grav de nu putea sa-mi spuna?
Am incercat sa-l sun dar avea telefonul inchis.Din nou.
Ce il apucase?Cu ce gresisem?Nu intelegeam nimic.
Aveam sa il iau de urechi cand aveam sa il vad.Cu siguranta era vreo gluma de-a lui.
Dar niciun semn de la el.Zilele treceau si simteam ca ma apuca disperarea.Nu ma mai simteam ca acasa.Nu stiam ce era cu mine.Simteam nevoia de a ma duce zilnic la casa parasita a Cullenilor.
Poate pentru ca stand acasa eram incontinuu ingrijorata pentru Jamie.Nu stiu.Era ceva grav cu el de plecase asa.Desi il sunasem pe Anthony sa-l intreb de Jamie,se pare ca nu se intorsese in Anglia.Simteam in adancul sufletului ca indiferent unde era,era bine.Si teafar.Si mai stiam ca nu va trece mult timp si aveam sa aflu vesti de la el.Dar timpul trecea si nimic.Niciun semn de la el.
Anthony ma suna zilnic ca sa afle daca aveam vreo veste.
Dar nimic.Nici nu mai stiam ce sa-i spun.
Pana intr-o zi cand Anthony si-a luat inima in dinti si a venit tocmai din Anglia doar pentru a-l cauta pe Jamie
A promis ca nu va pleca decat atunci cand Jamie va aparea.Si eu si el eram extrem de ingrijorati.Dar nu aveam ce faca daca Jamie nu vroia sa fie gasit.
Charlie fusese de acord ca sa il gazduiasca pe Anthony pana reuseam sa il gasim pe Jamie.
In tot acest timp vizitasem casa Cullen des,
chiar de mai multe ori pe zi.Simteam o legatura stranie cu locul in care pana acum ceva timp locuisera vampirii.
Si cu cat o vizitam mai des cu atat simteam ca ma chema,ca ma implora sa nu o las sa ajunga doar o casa parasita.
Si oricat ma luptasem sa nu fac lucru acesta, in final a biruit si m-am mutat in casa vampirilor.

Cu adevarat innebunisem

62.Inapoi acasa

2010-05-18T05:40:00.000-07:00

Il invitasem pe Jamie acasa,in La Push ,de Ziua Recunostiintei.Stiam ca mama avea sa gateasca o masa festiva cu ocazia acestei zile.Jamie nu prea era in apele lui.Il vedeam cu coada ochiului foindu-se pe scaun.
Charlie venise sa ne ia de la micul aeroport din Port Angeles.Nu prea era genul vorbaret,dar tot drumul a vorbit cu mine si Jamie.
Din relatarile lui,Nicole,nepoata lui,locuia cu el si mama in Forks, si Seth cu Kaili,imprintul lui,acasa in rezervatie.Kaili se dovedise a fi tot lup.
Oare Jamie ar fi ingrozit daca ar afla de lumea in care avea sa intre peste putin timp?
Am intrebat de Bella,din politete, si Charlie mi-a raspuns dupa cateva minute cu lacrimi in ochi.
Plecasera.
Cullen-i plecasera.
Seth nu-mi spusese nimic.O durere mi-a sagetat inima cand Charlie a spus ca plecasewra.
Plecasera....Plecase.....
Eram pierduta in ganduri,cand tusea seaca a lui Jamie m-a trezit la realitate.
-Jamie,esti bine?
-Da sunt bine, a raspuns el cu mana la gura.
Ma ingrijora.In ultimele luni de colegiu,Jamie incepuse sa tuseasca tot mai des.Inca nu stiam cauza,dar el tot dadea vina pe faptul ca uneori mai fuma.Dar niciodata nu il vazusem fumand.
Nu vroia sa imi zica nimic,desi il chestionasem de multe ori.M-am gandit ca sunt paranoica si ca sunt doar inchipuirile mele.
Curand am ajuns acasaIn sfarsit acasa!
Mama,Seth,Kaili si o pustoaica roscata cu ochelari ma asteptau in fata casei .
Nu m-am dat jos bine din masina ca Seth a venit si m-a luat in brate.
-Usor,kido,ca ma sufoci, am zis strangandu-l si eu in brate.
Ce dor imi fusese de fratiorul meu!
Apoi a fost randul mamei.Desigur,plangand,m-a strans in brate.Au trecut vreo doua minue pana ce am reusit sa ma desprind din imbratisare.
L-am prezentat pe Jamie si am facut cunostiinta cu Nicole,
nepoata lui Charlie.
Am intrat in sfarsit in casa dupa ce am facut vreo doua drumuri masina casa ca sa luam bagajele si cadourile cumparate de Jamie pentru toti.
Ii spusesem ca nu trebuia dar insistase chiar ma amenintase ca nu mai accepta invitatia daca nu tac.
Poate ca eram egoista,dar vroiam sa fie alaturi de mine mai ales acum ca nu prea era in apele lui.Zilele au trecut lejer, desi inima mea sangera.Plecase.
Jamie tusea tot mai grav.Insistasem sa mearga la un doctor dar a zis ca racise doar.Si intr-un fel l-am crezut pentru ca intr-o zi cand eram sa-i arat locul meu preferat din padure, ne prinsese ploaia.
Dar tot ma ingrijora.

***
Era o zi de vineri cand ma hotarasem sa ma duc sa vizitez casa Cullenilor.Ceva ma chema.Jamie plecase sa trimita o scrisoare si eram singura acasa,Seth si Kaili fiind plecati la ea in rezervatie.
M-am imbracat si am plecat rapid.
Nu stiu ce era dsar parca o forta majora ma chema.Dupa o ora de mers pe jos prin padure,am ajuns la casa.Era la fel cum mi-o aminteam
Doar ca era goala.
Si descuiata,usa de la intrare fiind pe jumatate deschisa.
Curiozitatea si altceva inexplicabil m-a facut sa intru.Decat de 2 ori intrasem in casa lor: cand ii reprosasem Bellei nemultumirile in legatura cu ceea ce ii facea lui Jake, si cand Seth fusese ranit.Niciodata nu fusesem atenta la detalii sau la mobilier.
Mobila era nemiscata,singurul semn ca plecasera era linistea mormantala din casa.
Si cateva frunze purtate de vant in casa,cat timp usa statuse deschisa.
Eram preocupata saa ma uit in fiecare coltisor al livingului cand am fost strigata.
De Jasper.
Dar nu era nimeni in camera.Decat eu si reflectia mea intr-o oglinda.
Apoi din nou.Dar nu dse el ci de altcineva necunoscut,o voce de ... copil, care venea de sus.
Cu pasi repezi am urcat cele cateva trepte si m-am uitat in jur.Dar din nou eram singura.Am deschis fiecare usa a fiecarei camere,dar erau goale.Nu mai locuia nimeni in casa.Oare visam,creand o lume fantezista doar a mea ca sa ignor cruda realitate?
Cum putusem sa vin aici?Oare la ce crezusem ca aveam sa ma intorc?Nimeni nu ma astepta.
Si acum incepeam sa am si inchipuiri.
Auzeam ceea ce imi doream sa aud.
Doream sa fie adevarat dar nu era.
Ce crezusem ca aveam sa gasesc daca veneam aici?Pe el?
Stiam ca plecase cu ei,dar ceva mai presus de mine ma favuse sa vin aici.
Ma simteam ca in La Push.... ca acasa.Dar nu stiam de ce.Poate era locul familiar,poate pe zi ce trecea innebuneam,nu stiu.Dar era ceva,ceva ce nu intelegeam.
Am coborat si inainte sa plec am strans frunzele de pe jos.Nu era o casa care merita sa fie parasita.Am cautat o cheie ca sa inchid dar nu am gasit nimic.
Am inchis usa bine.Aveam de gand sa mai vin sa ma asigur ca nu se mai deschidea.Chiar daca nu era casa mea,o parte din mine o considera a mea si simteam ca trebuia sa am grija de ea.I-am aruncat o ultima privire inainte sa plec.Chiar ca innebuneam.

61.Prietenie

2010-05-12T00:21:00.000-07:00

Am inchis repede usa cu cheia in caz ca se razgandea si revenea.Cine dracu se credea?Sparkly a iesit de sub birou unde dormise pana acum,un pic somnoros.L-am luat in brate si m-am asezat in patAm simtit sub perna jurnalul pe care il ascunsesem de mine.Imi era frica ca iar voi incepe sa plang si sa vreau sa plec inapoi,acasa,in La Push,daca il citesc.
Il rasfoisem acum ceva timp din dorinta de a simti ca macar o parte din el este cu mine.Inca nu stiam motivul pentru care mi-l daduse.Poate ca nu aveam sa il aflu niciodata.
Imi doream sa il citesc, sa vad lumea prin ochii lui,ai unui vampir,dar inca nu ma simteam pregatita sa pot sa-mi infrunt teama de a da piept cu viata cruda a unui vampir.
Sparkly deja dormea in bratele mele.Era un somnoros.Il scoteam afara des,dar cel mai mult ii placea sa alerge in padurea pe care o descoperisem acum 7 luni in apropiere.Era singurul loc in care puteam sa ma transform,desi prima data cand cand o facusem il speriasem rau de tot pe Sparkly.Dar acum nu il mai deranja sa vada ditamai lupul alergand alaturi de el prin padure.
Imi era dor de Seth.Nu mai stiam nimic de el.De cate ori sunam acasa mama imi zicea ca era plecat.Toata ziua statea plecat.Bineinteles ca la Cullen-i.
M-am ridicat si am luat rama cu poza,singura dovada ca acum ceva timp plecasem cu 2 vampiri dupa Seth si Embry.
Am mangaiat rama rece.Nu mai ramasesera decat amintirile si cateva fotografii din acea escapada.
Seth,Embry si Emmett se strambau la mine de parca ar fi fost langa mine.Fata serioasa de star de cinema a lui Jasper parca incerca sa schiteze un zambet dar nu-i reusea.Am strans fotografia la piept si m-am ghemuit in pat.Cineva batea la usa.Nu imi pasa.Vroiam sa fiu singura.Dar tot insista.
M-am ridicat,lasandu-l pe Sparkly pe pat.A marait ca l-am trezit.
Am deschis usa si surpriza!Acelasi tip insistent si enervant de ma acuzase ca ii aruncasem intentionat cartea in cap.Acum ce mai vroia?Sa ma streseze mai mult,cu siguranta.
-Acum ce mai vrei?-Vroiam sa imi cer scuze pentru mai devreme.M-am purtat ca un needucat.Ma ierti?a zis uitandu-se cu ochi de ursulet nevinovat la mine.
Era ceva in ochii lui care imi indica ca nu era o persoana rea si ca ii parea rau.Dar mai era ceva,ceva ce nu putea descifra.
-Bine,te iert.Acum lasa-ma in pace!am zis vrand sa inchid usa.
-De ce ai plans?m-a intrebat ,ingrijorarea sintindu-i-se in voce.
Uitasem sa-mi sterg cele cateva lacrimi care dadusera pe afara.
-Fara importanta!
-Sper ca nu din cauza mea!
-Nu esti asa de important ca sa imi irosesc lacrimile pe tine!m-am rastit eu la el.
De cum am terminat de spus fraza,am vazut cum s-a schimbat total la fata.
-Nu sunt important pentru nimeni,daramite pentru tine,doar sunt un necunoscut.
De ce vocea ii suna asa trista?Care era motivul tristetii lui?
-Deci,de ce ai plans?a zis din nou acum parand ca nici nu vorbise el mai devreme.
-Nu conteaza.De ce ai venit?Doar ca sa iti ceri scuze?Ok, ti le accept,dar vreau sa fiu singura.
Chiar vroiam sa fiu singura.Si cu siguranta aratam ca o curca plouata.
-Nici macar nu am facut cunostiinta.Eu sunt James Loren Williams.Jamie pentru prieteni.
Ma uitam la el si nu stiam ce sa zic.Zambetul sau timid parca m-a facut sa nu mai ma infig asa adanc in atitudinea lui.
-Leah Clearwater,am zis.
-Stiu.Si mai stiu si locul perfect unde te vei simti mai bine cu o cana de ceai fierbinte in fata, a zis zambind.
Zambetul lui...Avea ceva ce ma impiedica sa fiu furioasa pe el.Si nici putere sa il refuz.
-Daca tu zici...Dar daca accept,pot sa il iau si pe Sparkly cu mine?Nu l-am lasat niciodata singur.
Speram ca va zice ca nu pot,dar m-am inselat.
-Desigur.Atata timp cat Sparkly nu e o reptila fioroasa ,poti sa iei cu tine pe oricine.
Daca ar fi stiut el ca eu eram o creatura fioroasa si ca in lumea asta existau creaturi mitice de care multa habar nu avea,atunci nu i-ar mai fi fost frica de o reptila nevinovata.
Gandul acesta m-a facut sa zambesc.
-Deci vrei sa bem o ceasca de ceai,numai bun pentru suflat?
-Bine,fie.Poate ca am nevoie de o iesire.
Gasisem in Jamie un prieten adevarat,un coleg intelegator,un confident.Jamie era un baiat de treaba,cu un suflet bun,dar care ascundea un secret pe care nu vroia sa mi-l dezvaluie.
Se eschiva mereu cand il intrebam de ce se uita cu privirea trista la mine.Si desi timpul trecea,Jamie tot nu vroia sa imi spuna.

60.Musafir nepoftit

2010-05-09T00:29:00.000-07:00

-Cred ca iti apartine,a zis zambind,intinzandu-mi cartea.Ai o tinta buna,a zis frecandu-si capul.
OOPS!Nici nu stiam ce sa zic.
-Imi pare rau!am reusit sa ingaim eu,luand cartea din mana lui.
-Nu-i nicio problema.Acum zi-mi unde este?Unde l-ai ascuns?a intrebat el.
-Sa ascund pe cine?
-Cum pe cine?Pe Anthony!Stiu ca el a fost cu ideea sa-mi azvarli cartea in cap, a zis intrand in camera .
Unde se credea?
-Hey, nu te-am invitat inauntru!Si cine dracu e Anthony?i-am zis intorcandu-ma spre el.
S-a intors spre mine.Parea confuz.Se uita la mine nedumerit.
-Nu il cunosti pe Anthony?
-Ti se pare tie cumva ca am habar cine e Anthony asta?
-Atunci dse ce ai aruncat cartea direct in capul meu?
-Daca stiam ca avea sa aterizeze in capul tau o aruncam cu mai multa putere!Creazi ca stiam ca avea sa aterizeze in capul tau?am zis trantind usa.
S-a asezat pe pat ,uitandu-se la mine,tragandu-mi cartea din mana.
A dat cateva pagini si s-a intors spre mine.
-Ai cui sunt?a zis aratandu-mi pagina cu Razboiul Civil, cu desenul ochilor lui Jasper.
Azvarlisem cartea nemaisuportand sa-i vad ochii privindu-ma de pe marginea paginii.
Cine dracu m-o fi pus sa desenez ochii lui?
-Nu e treaba ta!Si nu cred ca te-am invitat sa imi tii companie!Se ridicase si nici nu ma baga in seama.

Se uita la pozele de pe birou in care Seth,Embry si Emmett se strambau,singura figura serioasa fiind a lui Jasper.Era singura poza in care aparea si el.

-Prietenii tai?a zis luand rama in mana si uitandu-se la fotografie.
-Da si nu e treaba ta,am zis smulgandu-i rama din mana.
A zambit la mine.

-Vrei sa iesi cu mine la cina?a zis parand foarte relaxat.
-Glumesti?Pentru ca daca ti-ai propus sa iti bati joc de mine iti rup...
-Nu.Nu glumesc.Vorbesc serios.E ok daca vin maine la ora 19.00 sa te scot la cina?Si sa nu iti faci planuri intentionat.Avem intalnire.
-Daca nu vrei sa te scot in suturi afara in acest moment ai face bine sa pleci in urmatoarea secunda si sa-ti bagi undeva planurile tale cu intalnirea!am zis tipand la el.
Se tot hlizea la mine.
-Acum! am zis aratand usa.
A venit spre mine
-Ba ai sa mergi.Imi esti datoare cu cel putin o cafea,a zis uitandu-se la pata de cafea de pe camasa si blugi.Deci maine la 19.00 sa fii gata,a zis pupandu-ma rapid pe obraz si plecand val vartej

59.Colegiu

2010-05-06T01:05:00.000-07:00

-Urasc istoria!am zis aruncand cartea de istorie pe fereastra.Aveam de invatat despre Razboiul Civil.Stiam ca motivul pentru care uram istoria era cu totul altul.Ai avea legatura cu jurnalul ascuns sub perna.Curand se implinea un an de cand plecasem de acasa,tocmai in Anglia ,la colegiu.
Imi era extrem de greu fara familie,fara haita,fara padurea in care ma simteam asa de libera.Imi era dor de fratiorul meu Seth,de mama si chiar de Charlie.Fara ajutorul lui poate nu as fi fost azi aici.Imi era dor de Jacob,Embry,Quil, chiar si de haita lui Sam.Si de Emily,care acum era insarcinata ,asteptand primul copil al ei si al lui Sam.
Dar imi era dor si de altcineva.Chiar foarte dor.Stiam ca mai mult rau imi faceam gandindu-ma la el.Dar era inevitabil.Visele imi erau bantuite de imaginea lui.Cand inchideam ochii nu eram niciodata singura,era mereu cu mine.Vocea lui se auzea mereu in gandurile mele.
Cum puteam inainta in viata cand de cate ori era soare afara ii vedeam umbra reflectandu-se,dar niciodata nu era acolo cand ma intorceam?Traiam intr-o lume fara aer.Eram ca o fantoma ratacita.Eram inca vie pe dinauntru,desi atunci cand plecasem,rasuflarea imi fusese rapita,dar reusisem sa supravietuiesc.Trebuia sa uit sa imi amintesc.
Motivul pentru care uram istoria era acela ca mereu imi reamintea de el.Era singura materie la care aveam probleme de concentrare.

M-am trantit pe pat si am dat drumul televizorului.Pe Mtv rula o piesa siropoasa cu doi indragostiti care se alergau.
Peste tot numai de indragostiti dadeam.Campusul era plin de cupluri,tinandu-se de mana si zambind prosteste.

Am inchis tv-ul si mi-am pus perna peste cap.
Dar cineva batea la usa.M-am ridicat si am deschis-o.In fata mea statea un baiat inalt,cu ochi albastri verzi stralucitori,par saten- auriu,care ii intra in ochi si cu cel mai cald zambet pe care il vazusem vreodata.
Cearcanele de sub ochi ii erau de un violet intunecat.Hainele ii veneau ca turnate.Dar pe camasa avea o pata mare de cafea.
Tinea intr-o mana cartea mea de istorie

58.Despartire

2010-04-24T09:29:00.000-07:00

Inima imi batea cu putere de parca cineva imi injectase adrenalina in ea.
L-am vazut,stand cu spatele.Nu cred ca ma auzise venind.Vroiam sa imi iau la revedere de la locul care imi stia toate secretele,sa nu plec fara sa nu mai vad o data refugiul meu.
Dar cineva ma astepta deja acolo.Stiam de cum ajunsesem in luminis,cine era.Doar el stia de acest loc.Nu era prima data cand ma gasea aici.
De ce venise?De ce trebuia sa fie aici,sa il gasesc asteptandu-ma?
De ce incerca sa ma faca sa ma simt vinovata ca plecam?Poate pentru ca nu vroiam sa imi iau la revedere de la el.Imi era destul de greu sa imi iau la revedere de la familie.Nu as fi suportt sa imi iau la revedere si de la el.
Trebuia sa ma detasez de tot ce avea legatura cu vampirii.Si cu el.Desi era cam greu avand mai nou in familie o sora vitrega vampir,un frate fan vampiri si un imprint pe un vampir.
Vroiam sa ma intorc sa plec,dar m-a simtit.
-Pleci?a zis fara sa se intoarca,stand nemiscat ca o statuie.
Uram cand imi punea intrebari la care imi era greu sa raspund.
-Aveam de gand,am zis usor,stiind ca ma auzise.
S-a intors spre mine dar nu a inaintat.
Expresia fetei lui m-a socat.Era ceva ce nu mai vazusem niciodata.Nu aveam puterile lui ca sa descifrez ce simtea......
-Pleci din La Push?m-a intrebat din nou.
Am inaintat spre el,nesuportand distanta care ne despartea.Atunci am vazut in mana lui caietul imbracat in piele in care il vazusem scriind acasa la Evellynne.
M-am oprit la 5 metri.Nu vroiam sa stau mai aproape de el.Si-ar fi dat seama ca imi era greu sa fiu in preajma lui,desi cu siguranta stia pana acum.Uram despartirile.Dar trebuia sa o fac.
-Da plec.Mereu mi-am dorit sa plec de aici.
-Inteleg.Mult noroc iti doresc.Sa ai grija de tine,a zisvocea sunandu-i sparta.
A facut un pas spre mine dar s-a oprit.S-a uitat la mine si a schitat un zambet fortat.
Trebuia sa plec.Deja simteam cum ma rupeam in mici bucati..Vroiam sa faca ceva,sa-mi zica altceva decat mult noroc.
-La revedere,Jasper!am zis intorcandu-ma sa plec.
Am facut decat cativa pasi.
-Leah...i-am auzit vocea in urma mea.
Inima imi bubuia in piept.Acea chemare,acel cuvant m-a trznit ca un fulger.
Nu puteam sa plec fara ca macar sa-i multumesc .Datorita lui cunoscusem sentimentele pe care le crezusem moarte.Datorita lui ma vindecasem de iubirea pentru Sam care ma condumase atata timp.Datorita lui....El era .......Totul.
Ploaia ce amenintase ziua incepuse sa cada.Cerul plangea o data cu mine.
Lacrimile pe care le tinusem in frau nu au mai putut fi infranate si s-au amestecat cu picaturile de ploaie care imi spalau fata.
M-am oprit in loc.Imi era frica sa ma intorc.
-Leah.....nu pleca,a zis.
Era prea mult.De ce ?
De ce trebuia sa simt astea pentru el?De ce el?De ce nu imprintasem si eu pe cineva normal,cineva care nu era prin natura lui dusmanul meu?De ce simteam ca daca imi zicea ceva mai mult nu aveam sa mai plec?Incercasem mult sa neg ca ceea ce simteam era doar in imaginatia mea,ca nu mi se putea intampla tocmai mie,dar ma inselasem
La dracu cu toate!M-am intors si am alergat spre el.Nu imi pasa ce avea sa zica.Trebuia s-o fac.Daca aveam sa regret........
M-am oprit direct la pieptul lui.Nici nu l-am clintit cand m-am atuncat in bratele lui.L-am strans puternic in brate,ingropandu-mi fata in scobitura umarului sau.
Ploaia imi siroia pe fata.Hainele mi se lipisera de corp.Parul imi atarna in suvite groase pe fata si gat.
Il iubeam!Simtisem asta de prima data ma atinsese.
Dar era imposibil!Ceea ce simteam era interzis!Nu puteam sa sper.
Trebuia sa plec .Pentru el.Pentru binele amandurora.M-a strans in brate,sarutandu-mi fruntea si ingropandu-si fata in patul meu ud.Pentru prima data atingerea lui a insemnat altceva pentru mine- sfarsitul.
Daca recunosteam ca il iubeam si eu si el am fi fost morti acum daca cei din haita ar fi aflat.Daca l-as fi putut detesta,ca inainte,totul ar fi fost asa de simplu.Dar din moment ce nu puteam,trebuia sa renunt.Tandretea cu care imi atinsese parul aproape ma distrusese.
M-am ridicat pe verfuri si l-am sarutat.
Ca si prima data cand il sarutasem,simturile mi-au explodat in corp.Buzele lui erau la fel cum mi le aminteamNu ma puteam gandi la nimic altceva decat la uriasa dragoste pe care i-o purtam ascunsa in suflet.Stiam ca avea sa-mi fie asa greu sa renunt,sa plec.,dar imaginea lui Alice impreuna cu el m-a facut sa imi dau seama ca trebuia.Era imposibil,interzis.Chiar daca il iubeam,prin natura eram dusmani.Nu aveam de gand sa lupt pentru ceea ce simteam,ci aveam sa capitulez,sa il las sa fie fericit.M-am desprins din imbratisare si m-am uitat la el.Ochii ii straluceau.Era cea mai frumoasa creatura,era Jasper,cel pe care imprintasem si la care trebuia sa renunt.
Trebuia sa fac asta!Trebuia!
-Adio,Jasper!am zis .Sa fii fericit! i-am soptit printre suspine.
-Leah.......a zis luandu-mi mana in a lui.
-Te rog,Jasper.....Lasa-ma sa plec,am is cu ochii inchisi.Am simtit pielea veche a caietului cand mi l-a pus in mana.

De ce mi-l dadea mie?Nu puteam sa il intreb pentru ca daca deschideam ochii si il priveam,nu mai aveam putere sa plec.Trebuia sa plec pentru amandoi.
Din nou pierdeam dragostea.
Am facut doi pasi inapoi cu spatele,cu ochii inchisi.
M-am intors si am luat-o la fuga.Am lasat caietul jos si m-am transformat,
luandu-l in gura apoi si fugind.Eram o lasa!
Am auzit crengi rupandu-se in spatele meu,dar viteza cu care treceam pe langa copacii din jur a innabusit sunetele.
Doar o soapta mi-a ajuns la urechi.
,,LEAH......,,,

57.Surpriza si Neincredere

2010-04-24T07:05:00.000-07:00

Ma gandeam cum aveam sa imi impart timpul in asa fel incat sa nu il neglijez pe Seth,desi aveam sa fiu departe de el.Fara el viata mea ar fi fost....goala.
Eram pierduta in ganduri cand am vazut-o.Era ea ,Kaili,fata pe care Seth imprintase.
Era in padure,cu inca 2 fete.Discutau ceva,dar ca sa nu deranjez nu m-am apropiat.
Seth treuia sa afle ca se intorsese.Avea sa fie asa fericit!
Cand am vrut sa ma intorc sa plec inapoi sa-l anunt pe Seth am ramas cu gura cascata uitandu-ma la cele 3 fete care se transformasera in lupi.
In lupi..
..3 fete.... cu siguranta nu vazusem bine.Mi-am frecat ochii dar imaginea nu s-a distorsionat.
3 lupi mari,de culoare alba cu pete pe spate stateau in locul unde vazusem cele 3 fete.
Nu-mi venea sa cred!Nu se putea asa ceva!
Cum de era posibil?Traisem atata timp cu impresia ca eram singura fata lup....dar ma inselasem.
Nu eram singura!Aveam dovada in fata ochilor.
Seth trebuia sa afle.Si cei din haita.Oare cum avea sa reactioneze Seth?Si ceilalti?
Dar nu ma puteam duce inapoi la Cullen-i.Seth probabil se odihnea.
Eram fericita ca fata se intorsese.Dar totusi,lup?!
Cum de era posibil asta?
M-am grabit catre casa.Trebuia sa il sun pe Seth,chiar daca dormea.Am intrat in graba in casa cand am ajuns,mama fiind la cumparaturi cu Charlie.
Am intrat in bucatarie inhatand telefonul si formand cu repeziciune numarul Cullen-ilor.Dupa ce a sunat o data,am auzit vocea lui Jasper la telefon.
-Familia Cullem,buna seara.
-Sunt Leah.Vreau sa vorbesc cu Seth.
-Buna Leah.Seth nu este aici .A plecat cu Jacob ,Edward si Bella in Port Angeles.
-A,ok.Atunci la revedere.
-Leah nu inchide.Trebuie sa vorbim,a zis el.
-Nu avem nimic de discutat,Jasper.
Trebuia sa fiu rece cu el.Dupa ce s-ar fi putut intampla cu Sam....
Eram recunoscatoare ca doar vorbeam la telefon....Si-ar fi dat seama ca il evitam ,daca eram fata in fata.Nu trebuia sa ma dau de gol in fata lui sau a celor din haita.
Nu puteam sa fiu eu causa unui razboi intre lupi si vampiri.
-Leah,trebuie.Si avem ceva important de vorbit.
-Singurul lucru pe care il avem de discutat este Seth.Sa-i transmiti sa vina acasa pentru ca am o veste importanta pentru el.Atat,am zis trantind receptorul.
Ce era asa important de discutat?
Trebuia sa uit ca existasera cateva saruturi intre noi si faptul ca imprintasem pe el.
Poate ca timpul si distanta aveau sa ma ajute.
Trebuia sa ma impotrivesc cu toate fortele.Eram mai puternica decat natura.Nu puteam sa las natura sa starneasca un razboi doar pentru ca mi se intamplase mjie ceea ce nu ar fi trebuit niciodata sa mi se intample.
M-am bagat in pat si am adormit.
Cand m-am trezit era deja seara.Dormisem atat de mult si nici macar nu fusesem obosita.
Vroiam sa sun din nou la Cullen-i dar de frica sa nu nimeresc din nou sa vorbesc cu Jasper,am preferat sa astept.Stiam ca avea sa-i zica lui Seth sa vina acasa.Si nu m-am inselat.
-Hei surioara,l-a, auzit pe Seth zicand cand a intrat in camera mea.
-Hei ,Seth.Stai jos,am o veste importanta am zis nerabdatoare.
-Nu mai pleci la colegiu?a zis el
-Nu nu e asta.Tot plec.Maine dimineata la prima ora.Dar nu e asta....Am vazut-o pe Kaili.
-Poftim?Kaili?Unde?Cand?
-Incet,incet.Graba strica treaba...Aseara dupa ce am plecat spre casa.Am vazut-o in padure.Era cu 2 fete.Si asta nu e tot,am zis marind suspansul.
Se uita la mine sorbindu-mi fiecare cuvant pe care il rosteam.
-.................?
-E lup.Am vazut-o cand s-a transformat,am zis.
L-a bufnit rasul.
-Nu e posibil asa ceva Leah.Nu ai vazut bine.
-Seth,nu sunt oarba.Stiu ce am vazut.E si cele 2 fete s-au transformat in lupi.Aveau blana alba cu pete negre si maro pe spate.
-Leah daca vrei sa ma faci sa nu mai fiu trist,cred ca te puteai stradui mai bine sa gasesti o minciuna mai buna.
-Seth ce nu intelegi?Nu te mint!Am vazut-o!
-Va place sa va bateti joc de mine,nu? a zis ridicandu-se de pe pat si iesind pe usa.
M-am ridicat
si am fugit dupa el.Usa camerei mele a bubbuit cand a trantit-o in urma lui.Pana am iesit afara,era deja in masina.
Seth avea masina?Sigur vreun ullen i-o imprumutase.
-Seth!am strigat dupa el,alergand spre masina.
Pana sa ajung la masina,a ambalat motorul si a pornit in tromba,stopurile masinii pierzandu-se in intuneric.
Ce il apucase?De ce nu ma crezuse?

***
Simteam nevoia sa ma calmez.Imi venea sa ma duc sa il scot afara tragandu-l de urechi si sa-i arat ca nu il mintisem.Nu cu asa ceva.Cum putuse sa ma acuze de asa ceva?
Stiam locul perfect unde aveam sa ma duc.Nu mai ajunsesem de ceva tip si trebuia sa ma calmez,sa-mi pun ordine in ganduri dar si sa-mi iau la revedere.Nu aveam sa mai vad mult timp locul care ma stia mai bine decat ma stiam eu sau vreun membru al familiei.
Locul unde plangeam,radeam,urlam,fara nicio retinere.
M-am indreptat inspre padure,netransformandu-ma.Era poate ultima data cand puteam sa ma plimb prin padurile din rezervatie.
Dar curand aveam sa aflu ca nu aveam sa fiu singura care vizita locul acela.

56.Vindecare si durere

2010-04-24T04:26:00.000-07:00

Zileler treceau. Vroiam sa ma duc la Cullen-i sa vad ce facea Seth,dar Jacob ma tinea la curent cu starea lui.Atentia mi-a fost distrasa de un plic,mare,alb care a venit la 2 saptamani dupa incidentul cu Seth.
Am recunoscut adresa universitatii din Anglia la care aplicasem pentru o bursa de studiu partiala.
Stiam ca raspunsul lor avea sa fie un refuz.Era imposibil sa fiu acceptata dupa ce mi se refuzasera atatea lucruri in viata.Universitatea Gallatin School of Individualized Study era singura la care aplicasem poate si pentru ca era asa departe si pentru ca imi puteam alege singura cursurile pe care doream sa le urmez.
Mainile imi tremurau de emotie.
Am intrat in casa si m-am dus direct in camera mea..Am deschis plicul si cand am vazut raspunsul lor am avut un soc.Fusesem acceptata.Prestigioasa universitate ma acceptase pe mine.Pe mine dintre atatia candidati.Am recitit raspunsul lor de cel putin 10 ori pana m-am convins ca era adevarat.
Dar am fost si dezamagita.Desi fusesem acceptata,bursa pentru care aplicasem nu imi fusese acordata si taxele scolare depaseau cu mult banii de ii aveam in pusculita ,chiar si bugetul familiei mele.
Bucuria mi-a fost rapid inlocuita de agonie....
Chiar daca fusesem acceptata nu imi permiteam taxele.
Pur si simplu eram condamnata sa nu am parte de nimic bun in viata.
***
Mama a aflat de acceptare dar i-am explicat ca trebuia sa refuz din cauza posibilitatilor financiare.
Dar gestul lui Charlie m-a lasat fara cuvinte.S-a aferit sa acopere toate cheltuielile cu taxele,cazarea si tot ce mai imi trebuia.
Am protestat dar mi-a zis ca acum ,pentru ca facea parte din familie,vroia sa contribuie la educatia mea si a lui Seth si pentru ca Bella nu ii oferise sansa sa se implice in educatia ei,vroia sa se simta implicat in a mea.
Desi i-am zis ca nu pot accepta oferta lui,dezamagirea de pe fata lui m-a facut sa ma razgandesc.
Dar am fost prea lasa sa ii spun direct lui asa ca i-am spus mamei.Dar imi promisesem ca fiecare banut aveam sa il returnez pana la ultima centima.

***
Seth era aproape vindecat dupa accidentul cu Paul si Emmett dar refuza sa vina acasa.Era rasfatat de toti din familia Cullen,cu exceptia lui Rosalie.Esme il indopa cu mancare,facandu-i toate poftele culinare.
Seth se simtea mai bine in casa in casa vampirilor decat acasa.
Il vizitam saptamanal,dar nu stateam mai mult de 5 minute,simtindu-ma sufocata in acel mediu.
Esme mereu ma invita sa stau mai mult,inclusiv la cina,desi ei nu mancau.Refuzam politicos,nevrand sa o jignesc.
Iesisem cu Seth la o mica plimbare dupa ce doctorul ii daduse ok-ul ca se poate transforma in lup,oasele fiindu-i vindecate.
Din momentuul cand s-a transformat,am putut vedea prin ochii lui chipul fetei pe care imprintase.O chema Kaili.
Desi vedeam toata adoratia lui Seth fata de ea, observam si durerea lui

pentru ca nu o gasise.
Incerca sa nu se gandeasca la ea,dar nu reusea.Desi Seth se milogise de mine cat timp fusesem la Eve ,sa mergem la o plimbare,ca lupi, am refuzat categoric.Nu eram sigura ca puteam sa imi tin doar pentru mine gandurile.Si Seth cu siguranta mi-ar fi cerut socoteala sau poate chiar mai rau, sa-i ceara lui Jasper.Nici nu vroiam sa ma gandesc la ceea ce s-ar fi putut intampla.
Dar acum stiam ca eram stapana pe gandurile mele pentru ca fusesera inlocuite cu altceva.

-Hei,Seth,am o veste.
-Buna sau rea?
-Cred ca e buna.Plec la colegiu.
-Unde pleci?a gandit el.
-La colegiu,Universitate.Cum vrei sa pricepi?
-Tu la colegiu?Cand ai aplicat?Parca nu mai vroiai sa te mai duci la colegiu.Ce e cu schimbarea asta?
-Am trimis o aplicatie si am fost acceptata.Nu-i mare lucru.
-Nu-i mare lucru?Surioara mea se duce la colegiu si nu e mare lucru?
-Da ,nu e mare lucru.Asa ca sa nu aud ca afla toata rezervatia.Mai ales Cullen-i.Ai inteles?i-am zis uitandu-ma urat la el.Nu vreau sa fac un mare tam tam din asta.Asa ca sa nu te prind ca trancanesti,gura sparta.
-Cata incredere ai in mine...Bine ,bine,nu o sa zic.Dar daca imi scapa....nu e vina mea.Si unde te duci?De ce nu mi-ai spus pana acum?Secretoasa esti!
-Te gasisi tu sa vorbesti?am zis.Cine a plecat pe furis la New York?Tu sau eu?
-Practic amandoi.Pentru ca nici tu nu i-ai zis mamei unde te duci.
-Si ce ai fi preferat?Sa-i zic ca plec dupa tine care ai fugit la mii de kilometri,cu Embry,dupa o fata?Sau sa o mint?
-Leah...Nu vreau sa vorbesc despre asta,a zis si am vazut din nou in mintea lui imaginea lui Kaili.
Zi-mi mai bine la ce universitatea ai fost acceptata.Si nu mai schimba subiectul.
-La universitatea Gallatin School of Individualized Study.
-Si asta pe unde e?
-Departe.
-Departe unde?
-In Anglia.
-In Anglia?Si o sa pleci? a gandit dezamagirea simtindu-i-se.
-Da,doar stii ca mereu am vrut sa ma duc la colegiu.
-Si haita?
-Jacob nu cred ca va avea atata nevoie de mine.Si nu e ca si cand cineva mi-ar duce dorul.O sa fie fericiti ca vor scapa de gura mea.
-Nu zice asta.Mie o sa-mi fie dor de tine.
-Stiu Seth.Si mie.Dar deja le-am confirmat.Si chiar imi doresc sa plec.
-Ma bucur pentru tine.Si cand pleci?
-Pai....peste 2 zile.
-Asa de repede?Nu am avut timp nici sa stam impreuna.
-Oare de ce?Nu te-ai intrebat asta?Toata ziua stai la Cullen-i.Ma mir ca nu te-au adoptat inca.
-Poate ca o sa ma adopte...Acum ca nu vei fi tu prin preajma sa te opui.
-Multumesc.Poate asa scap de tine.Hai sa dam o tura prin preajma poate asa ti se mai aeriseste si tie creierul....
Nu a mai zis nimic,profitand de timpul petrecut cu mine.
Am stat cu Seth in padure mai mult de jumatate de zi.Am ras am glumit a incercat chiar sa ma cinvinga sa vin la cina la Cullen-i dar nu a avut nicio sansa in fata refuzului meu.
Semana atat de bine cu tata.Si cu Jacob.
L-am lasat in fata casei vampirilor si am plecat la jumatatea drumului dintre casa vampirilor si rezervatie transformandu-ma in om.

55.Atacul

2010-04-21T03:35:00.000-07:00

***Leah

Ce dracu avea Sam sa imi ceara socoteala?Si daca plansesem pe umarul lui Jasper,care era problema lui?Nici macar nu il cunostea.Nu stia de ce nu prostestasem cand ma luase in brate.
Oricum nu mai era treaba lui.O alesese pe Emily,asa ca si eu puteam sa fac acelasi lucru.Si sa plang pe umarul cui vroiam.Cu ce drept venea acum sa-mi ceara mie socoteala?
M-am ridicat de langa Jasper si i-am dat drumul la mana.
-Nu e treaba ta pe umarul cui plang!Nu mai e treaba ta de mult timp!Si nu din cauza unuia ca el,am zis si am aratat spre Jasper, este Seth in starea care e acum, si din cauza unuia ca el,si am aratat spre Paul care statea cu ceilali din haita.Asa ca nu imi cere tu mie explicatii!Nu mai sunt proprietatea ta!Ai facut o alegere.Pot sa plang pe umarul cui vreau!Ai pot sa stau in bratele cui vreau pentru ca.....
Nu am mai apucat sa termin fraza pentru ca l-am vazut pe Sam ridicandu-si palma si lovindu-ma.
Lovitura palmei lui m-a miscat cativa centimetri din locul in care stateam.Furnicaturi imi intepau obrazul.Am ridicat mana stanga si m-am asezat-o pe obraz.M-am uitat la el dar nu am mai avut timp sa il privesc in ochi pentru ca in secunda urmatoare Jasper
s-a lansat spre el,chiar in momentul cand doctorul Carlisle iesea din biroul sau.

Scena din fata mea parea desprinsa din scenele de groaza.Jasper se aruncase spre Sam cu dintii clantanindu-i spre gatul acestuia.Furia din privirea lui putea sa inghete si Iadul.
Intensitatea furiei lui m-a ingrozit.
Dar in nici 2 secunde ,Jasper

a fost prins de brate de catre Emmett si doctor si tras de pe Sam care fusese trantit jos.
Nu stiam la care dintre ei sa ma uit.
Sam tremura din toate incheieturile,la fel si ceilalti din haita,si Jasper se lupta sa scape din
stransoarea lui Emmett si a lui Carlisle.
M-am dezmeticit si am reactionat in sfarsit.
-Jacob,ia-l pe Sam de aici.Nu mai vreau sa vad o alta lupta azi.
Jacob s-a conformat.Era singurul care ramasese calm dintre lupi.
Sam a fost impins de Jacob afara si cu doar o privire aruncata de Jake celorlalti,
toti au iesit,fiind totusi in garda.
-Te omor daca o mai atingi vreodata! a tipat Jasper in urma lui Sam,inca incercand sa se elibereze.

M-am dus spre el,stiind ca nu avea sa ma raneasca desi urma de furie nu ii disparuse.Nu i-am zis nimic,decat mi-am asezat mana pe pieptul lui

S-a uitat pentru cateva secunde intens la mine si usor usor am vazut cum culoarea ochilor i se schimba din negru carbune in auriu pur.
Nu a apucat sa zica nimic pentru ca un tipat asurzitor s-a auzt din biroul lui Carlisle.
Pentru cateva momente fusese distrasa de Sam si Jasper ,incat uitasem de Seth.
Cand eu si Carlisle am ajuns in birou l-am gasit pe Seth prabusit pe podea.Incapatanat cum il stiam, cu siguranta,incercase sa se ridice si sa vina in living.
-Seth,ce a fost in capul tau?Nu te poti misca pana ce nu te vindeci!
-Dar am auzit ca te certai cu Sam,a zis el incet,simtindu-se vinovat.
-Si de ce ar fi asta treaba ta?Acum tu trebuie doar sa te vindeci.Nu vreau mustruluiala din partea mamei ca nu am grija de tine,i-am zis luandu-l de mana.
-Nu sunt un copil,Leah,s-a plans el.
Nu stiam daca s-a plans pentru ca il consideram copil sau pentru ca il durea ceva.
-Atunci de ce te porti ca un copil?Ce a fost in montea ta sa te pui in fata lui Paul ca sa il aperi pe Emmett?
L-am vazut cum s-a foit pe canapeaua pe care Carlisle il asezase.
-Pai,cam a fost vina mea si nu vroiam ca Emmett sa pateasca ceva doar pentru inconstienta mea, a zis uitandu-se pe tavan.
N-am putut zice nimic pentru ca am fost intrerupta de Emmett,cu Jasper in urma lui.
-Leah, nu e vina lui Seth.Eu am fost de acord sa ne luptam.Dar in joaca.Stii doar ca nu as putea sa il ranesc.
-Dar de ce ai urlat?l-am intrebat pe Seth.
-Eram bucuros ca reusisem sa-l fentez pe Emmett si nu m-am mai transformat ca sa ma pot bucura.Deci ,cam e vina mea.Eu sunt cel care i-a propus sa ne luptam.Imi pare rau,Emmett i-a zis Seth lui Emmett peste umarul meu.
-E ok,pustiule.Oricand,oriunde.Doar stii ca poti conta pe mine.
Ce dracu era si in capul lui Emmett?
-Frumos exemplu ii dai unui copil,Emmett!i-am zs eu.
-Nu sunt copil! a prostestat Seth.
Nu l-am mai bagat in seama.Era imposibil sa castigi un razboi cu Seth cand venea vorba de contraziceri pe tema ,, esti copil- nu sunt copil,,.
Carlisle mi-a zis ca trebuie sa stea la pat ceva timp pentru ca avea piciorul fracturat si vreo 2 coaste rupte.
Desi procesul de vindecare era de folos in momente ca acestea,oasele rupte se vindecau mai greu.
Carlisle ma asigurase ca Seth va fi tratat bine la ei acasa si ca nu avea rost sa fie mutat.Stiind ca puteam avea incredere in cuvantul lui,am plecat fara sa ascult explicatia lui Jasper cand am trecut pe langa el.

54.Ranirea

2010-04-16T03:36:00.000-07:00

Trecusera 10 zile de cand eu,Seth,Embry,Jasper si Emmett ne intorseseram din mica aventura.
M a gandeam cu placere dar si cu regret la zilele petrecute cu cei doi vampiri.Cat timp am fost la drum cu ei,imi schimbasem total parerea despre vampiri.Imi schimbasem complet perspectiva asupra vietii,a persoanelor ce ma inconjurau si a modului de viata pe care vroiam sa il traiesc.Dar ma intorsesem si cu noi sentimente.
Dar de data asta....eram invinsa.Nu puteam sa lupt impotriva.
Imprintasem.Dar tocmai acum ceva zile realizasem,cand lasasem garda jos ca ceea ce simteam era de mai mult timp.Ca nu mi se intamplase in calatorie,ci cu mult timp in urma.

***
Era o zi mohorata de marti.Patrulam cu Paul prin rezervatie si incercam din rasputeri sa nu ma gandesc la ceea ce descoperisem.Si reuseam.
Nu prea aveam chef de patrulare ,mai ales cu Paul dar toti erau plecati.
Un schelait ne-a alertat pe amandoi.Stiam amandoi cine era.Seth.
Am inceput sa alergam spre locul din gandurile lui Seth.Era cu mult inaintea lui Paul.
Seth se lupta cu Emmett.
Nu am avut timp sa reactionez ca Seth a fost impins intr-o parte de Emmett cand Paul s-a lansat in lupta.
Emmett vazuse atacul si fusese mai rapid ca Paul,impingand pe Seth intr-o parte.Desi nu riposta,Emmett incerca sa scape de atacuri lui Paul care parea extrem de furios.
Paul s-a lansat din nou asupra lui Emmett,dar a fost intrerupt de Seth care s-a aruncat in fata lui Emmett,punandu-se intre cei doi.
Eram paralizata.
L-am vazut pe Seth incercand sa-l impinga pe Paul cu botul ca sa plece.Dar Paul ,inconstient si furios,ca de obicei, nu i-a pasat.L-a muscat pe Seth de piciorul drept.Schelaitul lui Seth mi-a rupt inima!
Lupta dintre Paul si Seth a fost intrerupta de Jacob si Sam care au intervenit intre cei doi.
Cand m-am uitat la Seth ceea ce am vazut m-a ingrozit.Era cazut la pamant.in forma umana,plin de sange si cu rani vizibile pe tot corpul.

Am simtit cum ma ia cu lesin ....si greata si furie si ura.Ura pentru Paul!
Cum putuse sa-i faca asta lui Seth?Era un copil pe langa el!
Geamatul lui Seth m-a trezit la realitate.
Am alergat la el si l-am apucat de mana.
-Seth,Seth,ce te doare?
-Leah.... piciorul,a scancit el.
Nu am mai avut timp sa ma uit la piciorul lui pentru ca a fost luat in brate de Emmett si dus la casa Cullen.
Pana acolo am alergat intr-un suflet.Am intrat ca o naluca in casa si direct in biroul lui Carlisle unde l-am auzit pe Seth tipand.
Am trantit usa si din doi pasi am fost langa Seth care era asezat pe o masa chirurgicala,tipand ca din gura de sarpe,cand Carlisle a incercat sa ii panseze piciorul.
-Leah,iesi afara,te rog,a zis Carlisle calm.
-Nu ,vreau sa stau cu fratele meu,am zis.
-Emmett,scoate-o afara pe Leah,i-a zis lui Emmett de parca nu eram de fata..Scuze,Leah,dar nu ma ajuti si nici nu-l ajuti nici pe Seth daca stai aici.
Emmett m-a apucat de brate si m-a scos afara.Nu protestam pentru ca stiam ca doctorul avea dreptate.
Holul era impanzit de haita lui Sam si a cei din haita mea,in frunte cu Jacob.

Emmett m-a asezat pe canapeaua din living.Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraz.Timp de doua ore am stat ca o statuie pe canapea,plangand.Jacob venise sa ma consoleze ,dar primise in schimb decat suspine zgomotoase si indiferenta mea.S-a dat batut si desi observasem ca si ceilalti aveau intentia sa vina sa ma consoleze,au lasat balta ideea,vazandu-ma plangand in hohote ca niciodata.
Apoi el a intrat in camera,ochii stralucindu-i a aur pur de la vanatoarea la care tocmai fusese,ignorand privirile tuturor.Ca si cand nimeni nu ar fi fost in camera,s-a asezat langa mine fara sa il deranjeze starea in care eram.Niciunul dintre noi nu a observat privirile celorlalti,Cand si-a asezat bratul in jurul meu si m-am tras mai aproape de el.Fara da fiu atenta in jur,m-am lansat spre el,imbratisandu-l cu putere.Plangeam dar acum am reusit sa scot pe gura si ceva cuvinte,nu numai suspine.
-Era atat de mult sange! m-am plans eu .Suspinatul mi-a facut corpul sa tremure,apoi el m-a luat in brate,asezandu-ma pe genunchii sai si leganandu-ma de parca as fi fost un copil mic.Mi-a soptit la ureche cuvinte de consolare asa de incat incat nici macar auzul fin al celor din haita nu le puteau descifra.Aratam asa mica si delicata in bratele lui,leganata de el.
-Vrei sa imi folosesc puterea sa te calmez?mi-a soptit.
-Nu ,am mormait eu printre suspine.Nu pot sa fiu ametita atunci cand Seth se va trezi.Trebuie sa fiu complet treaza.Si cu asta s-a facut iar liniste in camera,cu exceptia suspinelor mele.

***Jasper

Intr-un final,Leah a obosit si si-a limpezit mintea,realizand ca statea in bratele mele,de fata cu toti,uitandu-se la cei din haita care se uitau la noi doi ,stupefiati. de ceea ce tocmai vazusera.S-a dat jos de pe genunchii mei,dar si-a pastrat degetele impreunate cu ale mele,pentru ca desi nu-i placea ca ceilalti o vazusera cu moralul la pamant,in acest moment nu ii pasa de ceea ce ei credeau.
M-am foit un pic pe locul in care stateam cand am simtit emotiile navalind deodata.Soc,confuzie....
Uitandu-ma la grupul din fata mea,am observat ca decat doi dintre ei supravietuisera provirilor dure ale Leahei.
Ceilalti vorbeau nervos intre ei sau se uitau pe pereti.
M-am uitat la ea.Daca nu ar fi fost suspinele si ochii rosi nu s-ar fi putut zice ca a plans,dar inainte sa zic o gluma ca sa o fac sa se simta un pic mai relaxata,am simtit ca eram priviti.Confuzie,gelozie si furie.Sam Uley.
-Ce? a tipat Leah la el.

-Ce dracu a fost asta?a tipat Sam la Leah.
-Nu stiu ce raspuns te astepti sa iti dau,dar nu e treaba ta!Nu mai raspund in fata ta Uley!a zis Leah ,strangandu-mi mana.
-La dracu,Lee!Fratele ttau se zbate sa supravietuiasca din cauza unuia ca asta,a zis aratand spre mine,si tu te arunci direct in bratele fratelui celui care l-a adus in starea asta.
Leah s-a ridicat si s-a dus direct spre el.

-Nu e treaba ta pe umarul cui plang!Nu mai e treaba ta de mult timp!Si nu din cauza unuia ca el,a zis Leah si a arata spre mine,este Seth in starea care e acum,si din cauza unuia ca el,si a aratat spre Paul care statea cu ceilali din haita.Asa ca nu imi cere tu mie explicatii!Nu mai sunt proprietatea ta!Ai facut o alegere.Pot sa plang pe umarul cui vreau!Ai pot sa stau in bratele cui vreau pentru ca.....
Leah nu a mai apucat sa termine fraza pentru ca palma lui Sam i-a maturat obrazul.

53.Companie

2010-04-12T12:50:00.000-07:00

Timpul incepea sa treaca din ce in ce mai greu.Dupa ce Emmett a plecat sa vaneze,eu cu Embry ne-am cazat si am ramas in camera pentru tot restul serii.Ploaia se oprise,insa,in locul ei,se instalase un vant puternic care parea ca va rupe acoperisurile caselor in orice secunda.
Prima idee pe care am avut-o cand am intrat in camera a fost sa intru sa fac un dus fierbinte,insa muschii nu au vrut sa coopereze cu mine:singurii pasi pe care am reusit sa ii fac au fost de la masina pana la marginea patului.
Embry pleca sa caute un supermarket sau un fast food deschis:i se facuse foame si,asigurandu-se ca n-o sa fug nicaieri,a plecat in orasel incuiand usa dupa el.Neavand nimic mai bun de facut am dat drumul la televizor sperand ca zumzaitul vocilor de pe post o sa ma distraga de la gandurile in care riscam sa ma inec.
"Bravo Embry,ai incuiat usa si ai plecat cu cheia;nu te-ai gandit ca pot sa ma transform si sa sar pe geam...nu te-ai gandit ca poate sa ia foc pensiunea si sa mor ars de viu aici...Doamne,vreau acasa...vreau sa o vad pe Leah,vreau sa o cert pe Leah ca a plecat si m-a lasat in ceata,nestiind unde e si ce face...vreau...stiu ce vreau dar nu pot avea...acum.nu,pentru totdeauna..nu,nu e adevarat!Seth!Potoloeste-te;o vei gasi.Ai incredere..."
Nu aveam stare:nu eram genul de persoana care sa stea si sa se complaca in situatii de genul acestora:dormeam mult ce-i drept dar asta era oarecum o trasatura specifica lupilor.In rest eram activ:alergam,saream,ma jucam...
Intr-un sfarsit mi-am facut "curaj" sa ma ridic din pat si am inceput sa ma plimb in jurul lui:trecusera doua ore de cand plecase Embry dupa mancare.Mie nu-mi era foame.dar innebuneam daca mai stateam mult timp singur.Am auzit o ciocanitura in geam care m-a facut sa tresar;nici atentia nu ma mai ajuta in ultima vreme...
M-am indreptat spre geam si am dat perdeaua la o parte:era Emmett,cu o figura nu tocmai fericita pe chip.Am deschis geamul larg si m-am indreptat inapoi spre pat.
-imi explici si mie DE CE este usa incuiata??Si pe unde umbla potaia cealalta?!Nu i-am zis sa ramana sa aiba grija de tine?!
Cuvintele lui Emmett umplura paharul.Am simtit cum fierbinteala imi inunda corpul,urcand incet incet catre fiecare locsor si celula din mine.Mi-a luat o secunda sa ma transform.Norocul meu era faptul ca eram in centrul camerei si nu am distrus aproape nimic.Emmett adoptase o pozitie de aparare,intinzandu-si bratele in fata,pregatit fiind sa ma prinda si sa ma opreasca in caz ca faceam ceva necugetat.
"Dispari din fata mea!Nu vreau sa te ranesc.Te rog...vreau sa plec...nu mai rezist,nu mai vreau..."
Mi-era frica de reactia pe care o avusesem:ma transformasem in fata lui Emmett,putand sa-l ranesc fara sa vreau,sa-l am pe constiinta.Privirea inghetata a lui Emmett ma facu sa tresar si sa actionez:am fugit:pana am resuit sa ma dezmeticesc eram deja departe,in inima padurii dese,intunecate.M-am oprit pentru o secunda si am ascultat in jurul meu:eram urmarit,dar urmaritorul pastra distanta.Cel mai probabil era Emmett care vroia sa se asigure ca sunt bine.Sau vroia sa ma spanzure de un copac.
Imi parea rau pentru ce facusem:fusesem pe punctul sa ranesc un prieten,poate chiar sa il omor...N-as fi putut trai cu asta pe constiinta,n-as mai fi putut sa dau cu ochii de el...
-Seth?Ce s-a intamplat?De ce ai fugit?Seth,frate!Opreste-te!Te rog!
Era Embry.Probabil ca Emmett ii spusese ce se intamplase si de ce fugisem si veni sa ma caute.Nu mai vroiam sa fug de mine,de nimeni.As fi putut sa fug in continuare,sa nu ma mai opresc pana cand aveam sa gasesc ce cautam...
-SETH! OPRESTE-TE TE ROG !!Asteapta-ma.Hai sa vorbim,ce ai facut?
Nu vroiam sa vorbesc cu el,nu vroiam sa dau explicatii.Vroiam sa fiu lasat singur.Am inceput sa alerg inapoi spre pensiune dar,inainte sa ajung,m-am schimbat la loc.Nu mai vroiam sa il aud pe Embry in capul meu.
Parea ca nimeni nu auzise transformarea mea:pensiunea era cufundata in bezna si tacere.Emmett statea sprijinit de marginea geamului si privea in gol:probabil ca ma astepta.Din doua miscari am sarit inapoi in camera si mi-am pus hainele pe mine,sau cel putin ce ramasese din ele..Apoi m-am intors spre Emmett si i-am zis:
-Imi pare rau de reactia pe care am avut-o.Nu sunt foarte...stabil in ultima vreme si imi sare tandara imediat.Suporta-ma pana maine seara si it promit ca o sa mai raresc vizitele pe la voi acasa:nu va mai trebui sa ma vezi atat de des.
-Pustiule...nu ai de ce sa iti ceri scuze.Stiu ca am exagerat cu glumele asa ca reactia ta a fost normala.Chiar ma intrebam cand o sa clachezi.Hai,linisteste-te si mananca ceva.M-am gandit la cum as putea sa te binedispun.Un pic de amuzament nu strica...
Dupa ce m-am imbracat si am vorbit cu Emmett,acesta mi-a intins o punga de hartie:inauntru se aflau doua sandwichuri mari si o cutie de suc.Am mancat repede ce imi lasase Embry,mai mult ca sa imi simt stomacul plin,si m-am dus sa stau langa Emmett.
-OK uriasule,despre ce vrei sa vorbim?Embry nu s-a intors?
-Din fericire nu.Probabil ca a ramas sa mai alerge prin zona.S-a plictisit de atata umanitate.Tocmai bine:vreau sa ma ajuti sa-i fac o farsa de zile mari.Am tacut din gura cat am putut in legatura cu masina,dar trebuie sa i-o coc cumva.Stiu ca probabil nu vei fi de acord cu mine dar,crede-ma,nu il sperii,nu il ranesc.Vreau doar sa ii joc o mica farsa.
Am stat un pic si m-am gandit la ce mi-a zis Emmett:teoretic era o idee foarte proasta:nu stiam cum ar fi reactionat Embry si cat de maleabil era la farsele facute pe seama lui.Dar nu strica sa ne amuzam un pic.Trebuia doar sa ma asigur ca Emmett nu exagera cu farsa.
-Bine,te ajut,dar cu o singura conditie:nu il ranesti,nu il bati,nu il inveti sa zboare,nu il lasi fara haine,OK?
Emmett ranji diabolic,ochii sclipindu-i cu putere:
-Stiu exact ce farsa sa ii fac.Asta o sa il invete minte sa aiba grija de TOATE lucrurile data viitoare cand mai pleaca la drum.
Dupa ce mi-a povestit ce avea de gand sa-i faca lui Embry(sadic de-a dreptul dar oarecum amuzant)m-am dus si m-am intins in pat.Discutia cu Emmett ma rupsese putin din cotidian.Mi-am rotit privirea prin camera ca sa imi dau seama ce stricaciuni produsesem:lampa ramasese fara abajur,tocul patului era complet rupt,parchetul era crapat si zgariat iar televizorul...eh,televizorul era bucatele."Ce puternic sunt cand ma enervez...asta ar trebui sa imi traga semnale de alarma dar..na!sa mai se ia careva de mine ca sunt mic si pricajit!Macar de-as fi fost la fel de puternic si cand venea vorba de..."
Imi venea greu sa ii rostesc numele...iar si iar...atata durere,atata tristete...o vroiam langa mine,ea,numai ea,iubita mea...
-seth...seth...seth !! SETH !!!!!!
Doua brate puternice ma scuturau de mama focului.M-am ridicat brusc,nestiind ce se intampla.Embry,cu o fata desfigurata de frica,se chinuia sa ma trezeasca si sa ma dea jos din pat.Pe moment n-am realizat ce se intampla,dar dupa ce a deschis gura si a balbait motivul pentru care tragea de mine disperat,m-am chinuit eroic sa nu bufnesc in ras:
-Ridica-te!Imbraca-te!Trebuie sa plecam!Ne transformam...fugim...orice!POLITIA!!!Ne-au prins!!Sirena!!Afara!!Politia!!Plecam!!Fugim!!Acum!!Misca-te!!Unde,unde??In padure??Lupi...nu,nu...Pe acoperis?!Nu,nu...
Facusem niste ochi mari privindu-l pe Embry cum se panicase si nu mai era in stare sa lege doua fraze.Tremura tot si ochii aproape ii iesisera din orbite.As fi putut sa ii zic ca totul este o gluma sadica de-a lui Emmett,dar nu am vrut sa-i stric distractia usului.
Dupa cateva minute sunetul sirenei a fost inlocuit cu rasul de bariton al lui Emmeyy.Neavand starea necesara sa ma amuz pe seama saracului Embry am postat un zambet larg si m-am bagat inapoi in pat.Am adormit repede,auzind ca prin vis vocile celor doi companioni ai mei:
-Vezi cum e sa intri in panica?Asa m-am comportat si eu cand ati plecat voi de nebuni.Si ati mai si stricat masina!!Sa-ti fie invatatura de minte sa mai fugi de politie!Lasule!
-Esti nebun vampirule!Putea sa imi stea inima in loc!Astea-s glume??Nu esti intreg la cap!Si de unde,ma rog,stii tu ca ne-a oprit politia??
-Vestile rele circula repede dragul meu lupisor.Sa nu crezi ca ne puteati ascunde asta.Si daca vrei sa stii neaparat,Jasper ti-a "simtit" spaima si am avut grija sa facem niste cercetari legate de locurile prin care ati fost si tot ce ati facut.Doar ca i-am ascuns Leahei toate tampeniile pe care le-ati facut,asta nu inseamna ca eu si cu Jasper nu stim !!
-Uite ce e,noi i-am ascuns Leahei patania cu politia mai mult pentru Seth.Pe mine nu ma intereseaza daca imi face scandal sau imi rupe doua oase:se vindeca,dar am facut asta ca sa nu existe si mai multe conflicte intre el si Leah.E suficient ca e suparata pentru fuga de acasa,nu vad de ce ar trebui sa ii incarcam memoria cu niste inutilitati.In plus,pustiul e daramat de tot.Nu stiu cata drama mai e capabil sa indure...
Desi Emmett si Embry au continuat sa vorbeasca despre diverse chestii,eu n-am mai auzit...imi lasasem mintea sa cutreiere in tihna...nu ma mai chinuiam sa imi ascund gandurile.Cand dormeam,era ca si cand cineva imi amortea tot corpul si ma supunea sa indur picatura chinezeasca:desi stiam ca n-as fi rezistat si as fi innebunit in orice moment,in realitate nu simteam nimic:era o amorteala placuta,suportabila.Somn si vis.Daca ar fi fost posibil sa traiesc doar in lumea asta ar fi fost nemaipomenit...totul era cum vroiam eu,cum imi organizam eu...fiecare pas,fiecare bataie de inima,fiecare sarut,tot.
In noaptea aceea am dormit neintors:fara sa visez nimic,fara sa simt nimic.Tot ce imi era constient era respiratia.Atat.Trecusem prin noaptea aceea ca un orb o strada aglomerata.Ma ghidam dupa tot ce imi ramasese:cateva batai de inima,un puls instabil si respiratia greoaie si sacadata indusa de somn.
Am reusit cu greu sa deschid ochii sis a ma ridic pe jumatate din pat.Eram singur in camera.Interesant era faptul ca tot ce stricasem cu o seara inainte…nu mai era.In schimbul lor se aflau lucruri noi:o lampa cu abajur aurit,un televizor cu plasma,tablia patului schimbata,totul arata ca nou.Si chiar erau noi.”Perfect,acum le datorez si mai mult.Cred a va trebui sa ma vand ca sa le pot restitui banii.De timp nici nu mai zic:ma fac sclavul lor pe vecie”
Am pufnit la ideile mele si m-am ridicat sa ma imbrac.Superb:si haine noi.M-am dus in baie si,din cateva miscari,m-am spalat pe fata si pe dinti.De afara se auzeau voci:Emmett si Embry.Am observat ca Embry statea cu pumnii inclestati si cu spatele la mine.Cand m-a vazut indreptandu-ma spre masina s-a incruntat si a mormait ceva de “glume proaste” si “bataie”.As fi putut sa ma hlizesc pe seama lui dar am considerat ca farsa de aseara fusese suficienta.Emmett mi-a facut cu ochiul si mi-a facut semn sa ma urc in masina:era timpul sa plecam.
Deja mersul cu masina devenise o rutina:centura,oglinzile,o gluma de-a lui Emmett inainte de plecare,cheia in contact si la drum.Mai aveam putin pana in Forks,in jur de 200 km.Emmett daduse radioul la maxim si incepuse sa fredoneze o piesa autohtona:Masina bubuia de vocea lui,geamurile incepura sa vibreze,insa nu parea ca acest lucru sa-I taie buna dispozitie.
La un moment dat,in spatele nostrum,a aparut o masina cunoscuta.Dupa cateva scene subtile(constand in Jasper care apasa scurt pe claxon si dadu drumul 5 secunde la faruri si Emmett care incepu sa chiuie,sa fluture bratul pe geam sis a mearga in zig-zag),Emmett trase pe dreapta si cobori vioi din masina.In spatele nostrum Jasper deschidea portiera si se indrepta spre noi.Am incercat sa ma uit pe langa el ca sa vad unde e Leah.Dar locul de langa sofer era gol.
-Jasper…unde e Leah??
-Stai linistit Seth.Leah e bine,doarme pe bancheta din spate.N-am vrut sa o trezesc pentru ca mai devreme a avut cosmaruri.Am reusit s-o linistesc si am lasat-o sa se odihneasca.
L-am lasat pe Jasper sa vorbeasca cu Emmett si m-am indreptat spre cealalta masina:pe bancheta din spate Leah dormea intr-un mod…nou:cu zambetul pe buze.Acest lucru m-a facut si pe mine sa zambesc;i-am mangaiat parul,am sarutat-o pe frunte si,dupa ce am mai privit-o cateva clipe,am inchis incet portiera si m-am dus inapoi la baieti.Nu stiu despre ce discutau dar,cand am ajuns in dreptul lor,au tacut brusc din gura.I-am privit suspect pentru cateva secunde,timp in care Emmett balbai o scuza iar Jasper imi zambi,spunandu-mi ca trebuie sa plecam.
In scurt timp am ajuns inapoi in Forks.Dupa cum era normal,afara ploua incet.Orasul era pustiu,se mai intrezareau cateva masini ratacite care isi vedeau de drumul spre casa sau serviciu.La granite cu La Push,eu,Embry si Leah ne-am luat ramas bun de la Emmett si Jasper si ne-am indreptat spre casele noastre.Inainte de a pleca mi-am imbratisat prietenii si le-am multumit:ma ajutasera si ma suportasera atat timp fara sa cracneasca,lucru care m-a facut sa resist fara sa clachez…
Incepusera sa se auda valurile marii….briza ne gadila usor chipul si un miros vag de gateli venea dinspre casele din rezervatie.Ajunsesem acasa…

52.Inapoi acasa

2010-04-09T01:36:00.000-07:00

Desi eram plecat de aproape doua saptamani de acasa,nu aveam la mine foarte multe bagaje:reusisem sa plec cu un tricou si o pereche de pantaloni de schimb,buletinul si cinci dolari.Asa ca,dupa plecarea Leahei si a lui Jazz,am intrat sa fac un dus,m-am schimbat in niste haine nou-noute(probabil ca Leah facuse niste cumparaturi in asteptarea mea) compuse din niste blugi negri si un tricou verde deschis.Tenisii albi erau piesa de rezistenta,probabil costasera o avere..
Dupa ce am terminat cu "garderoba" am coborat in bucatarie unde Emmett pregatise,intr-un mod foarte neindemanatic,niste sandwichuri cu pui si lapte cu cacao.L-am privit cum aranja masa tacticos si m-a bufnit rasul.
-Wow,nu m-as fi asteptat niciodata la asa ceva de la tine !Cu ce ocazie o asemenea pregatire?Ca pentru Embry nu cred ca ai depus atata efort.
-Stai linistit ca puslamalei celeilalte o sa-i pregatesc un loc calduros pe capota masinii la intoarcere.Hai pustiule,treci si mananca.Ma duc sa il chem si pe Embry.Nu pot sa il tin nemancat,oricat de mult as vrea.
L-am urmarit cu privirea pe Emmett iesind pe usa care dadea in curtea din spate si strigandu-l amuzat pe Embry.Aceste din urma iesi incet de printre copaci.pentru o fractiune de secunda,Embry se uita panicat la Emmett,nestiind de ce il strigase.Insa,dupa ce simti mirosul puiului si al painii proaspat prajite,il ignora complet pe ursul de Emmett si se repezi pe scaunul din dreapta mea.
-Ce avem de mancare azi?Si cand plecam?Vreau mai repede acasa,Mi-e dor de Sam si de Quil si,in specal,de casa.Am inceput sa pun la cale un plan diabolic care sa ma scape cu brio de furia lui Sam si de sutele de intrebari ale haitei.
-Nu cred ca vei avea nevoie de vreun plan special ca sa scapi de Sam.Voi avea grija sa ii explic cu calm tot ce s-a intamplat si care este motivul pentru care ai plecat cu mine.
Gandurile triste mi-au invadat din nou sufletul.Incercasem pe cat posibil sa imi axez atentia pe sora mea si pe tot ce se intamplase in zilele in care lipsisem.Imi era aproape imposibil sa nu ma gandesc la Kaili,la faptul ca o pierdusem,ca pierdusem ore,minute,secunde pretioase din viata amandurora.
Brusc,pofta de mancare imi pieri:din nou ma incercau sentimente triste,intunecate:nu puteam sa ne intoarcem in New York pentru ca cel mai probabil eram dati in urmarire generala.Insa sa renunt si sa plec...Ce puteam sa fac?As fi fugit in momentul acela,m-as fi transformat si as fi distrus totul in jurul meu pana as fi ajuns la ea.
O bataie pe umar m-a readus cu picioarele pe pamant:Embry terminase de mancat si incepuse sa stranga vasele.M-am ridicat anevoios si am pus farfuriile in chiuveta.Dupa o schimbare de priviri cu subinteles,Embry a ranjit si a parasit bucataria:cu alte cuvinte eu eram cel mic si fraier care ramane in urma si spala vasele.Nu faceam mofturi cand venea vorba de curatenie,dar nu imi placea deloc cand eram luat de fraier doar pentru ca eram mai mic decat ceilalti:teoretic eram mic doar din punctul de vedere al varstei,pentru ca,fizic,aratam ca Jacob,poate chiar eram un pic mai inalt decat el.Cine m-ar fi vazut ar fi zis ca probabil am vreo 20-25 ani.Dar asta nu ii impiedica sa faca poante pe seama mea;singurul lucru care ma binedispunea in astfel de situatii erau Brady si Collin:ei erau singurii din haita mai mici decat mine.Partea interesanta era ca nimeni nu se lua de ei...eu eram singurul ironizat cand venea vorba de varsta...
Dupa ce am terminat de spalat vasele si de aruncat firimiturile de pe masa,m-am dus la amsina:Embry se pozitionase pe bancheta pe spate,rasfoind o revista pe care o gasise in cutia de scrisori a proprietarilor casei.Emmett vorbea la telefon jucandu-se in acelasi timp cu cheile de la masina:cand m-a vazut,a ranjit si mi-a facut semn sa urc.Mi-am imaginat ca Embry alesese locul din spate,fiindu-i inca un pic frica de Emmett.Desi "ursul" parea foarte vesel si linistit:Discutia la telefon il binedispunea:probabil ca o anuntase pe Rosalie ca ne intoarcem acasa.
Ne intorceam acasa...acasa la mama,la restul haitei,la familia Cullen(probabil ca si ei,intr-o oarecare masura,se intrebasera ce am facut si cum ma simt).Adevarul era ca nu vroiam sa plec.As fi vrut sa ma dau jos din masina si sa fug.Pentru cateva secunde mana mi s-a blocat pe portiera,asteptand un impuls sa apese pe maner.Dar nu puteam face asta,nu puteam sa o dezamagesc pe Leah,sa ii dau iar batai de cap,stand cu sufletul la gura intrebandu-se unde sunt si ce fac.
-Sunteti gata fetele??zise Emmett incepand sa rada zgomotos.Aaah,ce o sa ma mai distrez cu voi pana ajungem acasa.Tu,asta mic de langa mine,imi esti dator cu niste explicatii:ai plecat cu frumusetea asta de masina fara sa o anunti pe sora-ta ca iti iei campii.Tu ai habar cat de tare ne-a mancat Leah ficatii?zicand asta Emmett isi dadu ochii peste cap facand un gest exagerat cu mana.
-Dupa cate a apucat sa imi povesteasca sora mea,am inteles ca tu ai fost cel care i-a mancat zilele:baby sitter??carusel??Tu realizezi ca ai stat in preajma unui varcolac periculos care ti-ar fi putut smulge capul de pe umeri intr-o secunda?
Emmett izbucni in ras,tinandu-se cu o mana de stomac si cu cealalta de volan.Daca n-as fi stiut ca e vampir,m-as fi intrebat cat i-ar fi luat sa inceapa sa rada cu lacrimi.
-Sora-ta,un varcolac periculos??Leah???Tu cred ca glumesti.Totusi,sa nu uitam ca e FATA!!!Fetele nu sunt periculoase.
-Niciodata nu subestima puterea unui lup,indiferent de gen.Dar discut degeaba cu tine.Nu pornesti motorul?
-Sa traiti capitane "veselie".Acum plecam.
Emmett porni masina si pleca in tromba.Motorul vibra puternic sub puterea vitezei.Desi ajunsesem la aproximativ 140km/h,Emmett nu parea sa aiba de gand sa opreasca.Vampirii,la fel ca si lupii,aveau simturile extrem de agile si,oricat de repede am fi alergat sau condus,nu ne-am fi lovit de obstacole.
-In ritmul asta vom ajunge maine seara in Forks.S-a intamplat ceva de ne grabim asa de tare?
-Nu s-a intamplat nimic,prapastiosule!!Doar ca m-am plictisit de attea plimbari in ultimul timp.Suntem plecati de doua saptamani de-acasa si mi s-a acrit de condus si de plictiseala de pe meleagurile astea.Vreau sa ajung acasa si sa incing o partida de vanatoare cu Edward si Jasper.Mi-e dor de elanii deliciosi din padurea din Forks...
Emmett imi facu cu ochiul si incepu sa fredoneze o melodie dintr-un desen animat.In spate,Embry adormise bustean("Saracul de el,l-am tot chinuit in ultima vreme.Ba am fugit de politie,ba am urlat si mi-am descarcat nervii pe el.Si,colac peste pupaza,a mai stricat si bordul unui Aston Martin de jumatate de milion.O sa am grija,cand ajung acasa,sa am o discutie cu Sam si sa ii explic ca Embry nu are nicio vina si ca el doar a venit ca sa aiba grija de mine.")
Urmatoarele trei ore si jumatate se scursera monoton:Emmett continua sa fredoneze diverse melodii si sa vorbeasca cu Rose la telefon.Embry sforaia de mama focului in spatele meu,nedand semne ca s-ar trezi foarte curand.Afara incepuse sa ploua:o ploaie marunta,mocaneasca.Cerul se impanzise de nori mari si negri acoperind si ultimul firicel timid de albastru curat al zilei.Erau primele semne de primavara:frunzele capatasera o nuanta verzui-aramie,iar copacii isi implineau usor coroana impovarata de picaturile calde de apa.Desi lupii nu simteau frigul la nivelul pielii,vremea aceasta ma facea sa tremur.
In sufletul meu se dadea o batalie pe viata si pe moarte.Incercam sa uit esecul prin care trecusem si sa ma gandesc la ce voi face cand o sa ajung acasa,ce explicatii voi avea de dat.In acelasi timp imi doream sa mor si sa renasc.Sa fiu ca norii negri de pe cer,sa cutreier intreg cerul si sa-mi plang sentimentele si zbuciumul.Nu mai existam in lumea asta:eram un suflet pierdut ce-si cauta linistea printre cei vii.Ii vedeam chipul in fiecare strop ratacit de ploaie,in fiecare frunza cazuta la marginea drumului.Ii auzeam vocea in bataia vantului puternic,in zumzetul motorului.Am inchis ochii pentru cateva momente:simteam nevoia sa trag aer puternic in piept,sa simt ca farama mea de inima mai este capabila de niste batai usoare...
Am tresarit cand am auzit soneria telefonului lui Emmett.L-a lasat putin sa sune si a raspuns,avand in glas un zambet suspect:
-Aloo?Ooo,fratioare!V-ati plictisit,gata?Aha...inteleg.Eu ma voi caza cu catelusii la o pensiune,ceva.Trebuie sa ii si hranesc ca,dupa fetele lor,au cam facut foamea de cand au plecat de acasa.da...sigur ca da...Maine?Bine...ne vedem maine.Heh,distractie placuta!
Abtinandu-se eroic sa nu rada,Emmett inchise telefonul si isi fixa privirea asupra drumului.L-am lasat cateva minute crezand ca imi va spune el singur cu cine a vorbit si ce e cu atatea chicoteli.Insa,dupa un timp,mi-am dat seama ca nu imi va spune neintrebat.Nu eram extrem de curios de fel,dar in astfel de situatii nu ma puteam abtine:m-am intors spre Emmett si,cu un zmabet chinuit pe chip,l-am intrebat:
-Imi zici si mie te rog cu cine ai vorbit ?
-Mai,mai,dar ce curiosi suntem.Nu ai invatat proverbul "curiozitatea a omorat pisica!?De ce trebuie sa stii tu neparat cu cine si despre ce am vorbit eu ?
-Pentru ca ai vorbit cu Jasper,i-ai zis "fratioare" si pentru ca ati stabilit sa ne intalnim maine pe drum.Uite ce e,Emmett,stiu ca iti place sa faci poante pe seama mea pentru ca sunt mai mic si pentru ca sunt lup,dar in momentul asta nu te sfatuiesc sa ma calci pe coada.nu te supara pe mine ca iti vorbesc asa,dar nu ma simt bine absolut deloc si tot ce vreau sa stiu este ce face Leah,daca este bine si cand se intorc.
Emmett isi inghiti zambetul de pe buze si imi raspunse sec:
-Maine ne vom intalni cu ei pe drum.Sunt amandoi bine si sanatosi.Nu-ti mai face atatea griji pentru Leah.Crezi ca nu e capabila sa aiba grija de ea?E bebe mare deja.In plus e si Jasper cu ea.Nu cred ca ar vrea cineva sa aiba de-a face cu un vampir si un varcolac:unul nu moare sub nicio forma iar celalalt se vindeca repede.
-Eu tot nu reusesc sa inteleg unde au plecat si DE CE au plecat.Nu inteleg de ce atata secretosenie:e sora mea,pentru Dumnezeu...
-Eu unul sunt fericit ca am reusit sa scap de leah pentru o zi.Nu e o companie foarte palcuta,sa stii.Am tot incercat sa glumim cu ea si sa o scoatem din starea aia depresiva si rea in care e,dar tot degeaba.
-In primul rand,SORA MEA nu este depresiva;stii foarte bine ca Leah a avut mult de suferit datorita imprintarii lui Sam asupra verisoarei ei,Emily,moartea tatalui nostru...Eu am fost intotdeauna vesel si optimist,chiar daca nici mie nu mi-a fost usor cand a murit tata...o inteleg perfect pe Leah:ea a fost foarte atasata de tata,cu el a petrecut mai mult timp,cu el semana mai mult.pentru ea a fost un soc puternic:daca reusise cat de cat sa isi revina din "lovitura" pe care i-a aplicat-o Sam,dupa moartea tatei s-a schimbat complet:rareori mai zambeste,niciodata nu isi deschide sufletul in fata cuiva...si o inteleg perfect.Deci,repet,nu e depresiva.Asa e ea.Si in al doilea rand cum ai putut s-o chinui in asa hal si s-o urci intr-un carusel ?!
-Poftim??nu am obligat-o sa se urce!!Daca nu vroia sa se dea in carusel trebuia sa imi zica.De unde era sa stiu eu ca ii e rau de miscare??
Emmett pufni si isi intoarse privirea inapoi la drum.L-am lasat sa bombane imbufnat si am inchis la loc ochii.Visam...o vedeam,o atingeam,ii zambeam...Kaili...iubita mea...Ma regaseam pe malul marii,pe nisipul ud...Apusul lumina cu ultimele puteri valurile marii,ochii negri ai iubitei mele...ii simteam prin piele bataile inimii;o tineam strans in brate si ii sopteam incet la ureche:"Te iubesc atat de mult...niciodata nu te voi mai lasa sa pleci de langa mine.Esti totul pentru mine si niciodata nu-ti voi mai da drumul..."
M-am pierdut in vise...pentru cateva ore n-am mai auzit nici ploaia,nici muzica de la radio,nici sforaiturile serioase ale lui Embry.Nu mai auzeam nimic.Eram constient numai de ce visam:as fi dat orice in acel moment sa raman in somn,inchis in aceasta lume perfecta,fericita...dar nu era posibil.Era doar vis,fantezie,era...van,gol...
.....
-Hai cavaleria,jos din masina! Am ajuns.
Am deschis ochii incet si am privit in jur:in afara de un felinar plapand care imprastia un fir de lumina in jurul unei case,afara era bezna.Am coborat mecanic din masina si l-am urmat pe Emmett,care bombanea ceva legat de timp si plictiseala.
-Unde suntem?Acasa in niciun caz...
-Suntem la vreo 200 km de Port Angeles.O sa stam aici peste noapte:va luati ceva de mancare,dormiti ca lumea cateva ore.Maine de dimineata plecam spre casa.I-am lasat lui Embry bani suficienti ca sa luati o camera si cate ceva de-ale gurii.Eu ma duc sa vanez.Embry,ai grija de bebe.Sa-i incalzesti laptele si sa-l bagi la caldurica.
Emmett izbucni in ras si se intoarse la 180 grade.Ma pregateam sa ii marai cateva cuvinte de dulce dar n-am mai apucat:disparuse printre copacii de la marginea drumului.
Ramasesem in intuneric.La propriu si la figurat.Exact ce imi doream:inca o noapte departe de casa:nici Leah nu era cu mine,nici caldura patului din camera mea.Nimic.Atat ramasese:nimic...

51.Zi de nastere 4

2010-04-08T04:30:00.000-07:00

Daca cineva ne vedea,aratam ca o pereche de indragostiti la o intalnire romantica.
Semana mult cu ideea mea de intalnire perfecta.Nu restaurant scump,nu haine scumpe desi cu siguranta ceea ce purtam era extrem de scump si aveam si o banuiala de la cine erau,,nu chestii care nu ma caracterizau.
Doar o priveliste frumoasa,mancare buna(in opinia mea cheeseburgerii erau perfecti) si barbatul perfect....

-La ce te gandesti? m-a intrebat turnand sampanie intr-o cupa.
Nici nu bagasem de seama cand desfacuse sticla si cand lacrimile mi se uscasera.
-La nimic,am zis.Nu conteaza.
S-a uitat sceptic la min si mi-a intins cupa.
-Acum ai voie sa bei alcool,facandu-mi cu ochiul.
-Stii doar ca beau doar in cazuri extreme.Dar azi fac o exceptie,am zis acceptand cupa si sorbind din sampanie.
Lichidul dulce acrisor mi-a alunecat pe gat,bulele spumoase deschizandu-se intr-o explozie de sinturi.Eram prea absorbita de gustul sampaniei ca sa mai fiu atenta in jur.Imi amintea de ceva ce mai gustasem si care imi placuse mult.Imi amintea de...
Nici nu bagasem de seama cand aparuse desertul.

Prajitura de ciocolata cu visine si sirop de coacaze si fructe de padure.

Desertul pe care mama mi-l pregatea mereu de ziua mea,nefiind adepta torturilor.
-Prajitura cu visine?
-Nu e desertul pe care il mananci mereu de ziua ta?
-Ba da,dar decat mama...
-Nu conteaza.Atata timp cat iti place,a zis el zambind.

Ma uitam cand la prajitura din mana lui cand la el.
-Stii,pare ziua perfecta.Mai lipseste decat sarutul am zis cu voce tare finalul de la scena intalnirii ideale ce se derula in mintea mea.
Si atunci m-a sarutat.
A lasat farfuria cu prajitura pe capota cu viteza luminii.Intr-o secunda zambeam,lingandu-mi buzele lacoma,asteptand sa gust din prajitura, iar in urmatoarea secunda ,si-a dus mana la ceafa mea ,tragandu-mi gura spre a lui pentru un sarut adanc si lung care a facut sa dispara totul din jur.Mi-am pus mainile pe tali lui si l-am inconjurat cu bratele,imbratisandu-l strans.
Ma saruta.Si imi placea.
Nu protestam.Si nici nu aveam de gand.
Maine aveam sa imi fac griji.Acum era prea perfect totul ca sa stric totul facandu-mi griji ca ma lasam sarutata de el.De Jasper.Vampirul de 147 de ani.
Macat pentru o zi,pentru cateva minute,pentru cateva secunde aveam sa ma las prada momentului.Chiar daca maine avea sa imi franga inima...Cat despre ceea ce aveam sa simt...ma hotarasem sa-mi ingadui aceste momente,aceste amintiri.
Constientizam ca la suprafata nimic nu se schimbase.
Pe dedesubt,insa, nimic nu mai era ca inainte.

50.Zi de nastere 3

2010-04-07T04:19:00.000-07:00

Ce era cu schimbarea asta la el?Nu parea genul tipului galant si in niciun caz cu mine.L-am vazut cum a scos o patura si a asezat-o pe capota si m-a tras de mana.M-am asezat si mi-a cerut sa inchid ochii.
-De ce?Ca sa sari la gatul meu sa ma musti?am glumit eu.
-Ai putina incredere,mi-a cerut el.
Am inchis ochii si am asteptat cuminte,cocotata pe capota.
Mirosea asa de bine....a acasa.
-Poti sa deschizi ochii,Leah,mi-a cerut.
Pe capota langa mine erau asezate cateva platouri acoperite.Decat o farfurie era in vazul meu.Friptura cu cartofi si sos de brocolli.Si o sticla de sampanie.

-Wow!am exclamat eu .
Eram cu adevarat surprinsa.
S-a asezat langa mine pe capota,uitandu-se la mine.
-Nu iti place mancarea?
-Ba da,doar ca...sunt surprinsa.Atata tot.De unde ai stiut de aparatul foto,zona aceasta din Milwaukee si ce imi place sa mananc?
-Se poate sa ii fi scapat lui Seth intr-o conversatie.Nu conteaza.Important e sa iti placa.
-E mai mult decat am visat vreodata.Este pur si simplu prea mult...Si toate pentru mine!
-Meriti pentru o zi sa fii rasfatata.Sau nu?
-Mai degraba nu.Nu prea am fost cuminte,am zis uitandu-ma la el.
-Sa stii ca nu sunt Mos Craciun ca sa te tai de pe lista copiilor cuminti si sa nu iti mai aduc cadouri.Azi ai voie la orice,a zis el serios.
-Pot sa-miscot sandalele?
-Dar nu ai mers nici 2 metri incaltata in ele.Cand vom pleca le poti scoate.Ce ar fi sa mananci?a zis intinzandu-mi farfuria.
Era felul de mancare pe care invatasem sa-l fac cu ajutorul tatalui meu cand aveam 5 ani.
Mi-am simtit ochii umezi.
-Leah?Plangi?
-Cum de ai...?Nimeni nu stie ca acesta e felul meu preferat de mancare!
-Seth a fost doar atent.Nu cred ca ai facut un secret din asta.
-Stii,mereu cand imi este dor de tata,mananc acest fel,am zis printre suspine.
Plangeam,lacrimile curagandu-mi sioaie pe obraz.
Nimeni nu facuse un asemenea gest pentru mine.
Jasper m-a atins usor cu degetul sub barbiemintorcandu-ma cu fata la el.
-Nu ai voie sa plangi azi.Azi trebuie sa fii fericita,a zis el bland.
-Ii este dor de tata.Si totul e prea perfect.
-Daca e perfect,de ce plangi?Si nu e nimic gresit ca in faptul ca iti este dor de tatal tau.Dar cu siguranta ar fi vrut sa fii vesela azi.De ce strici momentul?
Chiar asta faceam.Doar ca mi-as fi dorit ca si tata sa fie in viata in ziua cand implineam 21 de ani.Ziua cand deveneam majora.
-Esti majora de azi.Esti mai mare si ca mine,a zis luand degetul de sub barbia mea si inhatand sticla de sampanie.Cat timp desfac eu sampania,tu mananca.
-Cum adica sunt mai mare ca tine?am intrebat nedumerita.
-Aveam 20 de ani cand am fost transformat.Doar nu credeai ca m-am nascut vampir.Deci esti mai mare ca mine.
-Si pe langa cei 20 de ani,cati mai ai ca vampir?
-147 de ani, a zis prefacandu-se ca nu reusea sa desfaca dopul sticlei.
M-am inecat cu mancarea cand am auzit varsta lui.
-Esti mai vechi ca istoria! am zis razand.
-Ma bucur ca ti se pare amuzant, a zis serios,desi mi-am dat seama k nu il deranja.

49.Zi de nastere2

2010-04-05T09:04:00.000-07:00

Unde ma ducea ?Conducea deja de catea ore si cand l-am intrebat daca mai aveam mult pana unde ma ducea,a zis sa am rabdare?Rabdare!Nu prea eram asa buna la acest capitol.
-Inca cateva minute si ajungem,a zis simtindu-mi nerabdarea.
Si chiar asa a fost.Dupa cateva minute am zusit motorul oprindu-se si usa din partea lui deschizandu-se.
In 2 secunde mi-a deschis portiera si m-a luat de mana.Cand am coborat,l-am auzit pe Jasper fluierand,incet ,prelung.
M-am inrosit.
-Ce sa zic...am zis strambandu-ma.
-Arati....
-Mi-a luat si cealalta mana.Si m-a invartit .
-Extraordinar!
-Vrei sa zici jalnic,am zis.
-Senzational,a mai zis el.
Nu l-am bagat in seama.Fabula.De cum facusem primul pas pe pamant,simtisem aerul curat si freamatul orasului.Unde eram?
-Imi poti da te rog esarfa jos?O sa imi pierd vederea daca mai sta un minut peste ochii mei.
Nu a zis nimic,dar am simtit ca era mai nerabdator decat eram eu.
Cand mi-a dat jos esarfa,mi-a trecuit o jumatate de minut sa ma obisnuiesc cu peisajul din jur.
Eram pe o colina si in fata mea mii de lumini colorau orasul care se deschidea la picioarele mele.
Am recunoscut imaginea imediat.Era aceeasi pe care o vazusem cand aveam 7 ani si tata ma dusese in Port Angeles la o galerie de arta.Imaginea de care ma indragostisem.Imaginea care imi taiase rasuflarea atunci ...si acum o aveam in fata ochilor.Imaginea care ma facuse sa imi doresc sa vad Milwaukee.
Eram in Milwaukee.
-Milwaukee?! Cum de ...?am zis uitandu-ma fara cuvinte la el.
-La multi ani,Leah! a zis si inmanandu-mi o cutie frumos impachetata.
Ma uitam cand la cutie ,cand la el.
Nu uitase!Desi ma tratase cu indiferenta toata ziua.Aproape nici nu-l vazusem,decat atunci cand l-a luat pe Seth la o conversatie.Si acum ma adusese aici si imi dadea si un cadou.
-Nu deschizi cadoul?mi-a zis incet,zambindu-mi sexy.
Mainile imi tremurau de emotii si...de fericire.
Nu uitase!Nu uitase ca vroiam sa vad Milwaukee!
Am reusit sa desfac hartia frumos colorata si inima mi-a stat in loc cand am vazut ceea ce continea cutia.
Un aparat de fotografiat profesional.Cum de...?
-Seth mi-a zis ca ti-ai dori un aparat profesional ca sa faci poze, a zis el,simtind ca asta era urmatoarea mea intrebare.
Ma uitam la el,fara cuvinte.Era pentru prima data cand il puteam privi in ochi de la aceeasi inaltime.
Ochii ii straluceau in lumina lunii
-Sper ca nu ai de gand a protestezi...
Nu am putut sa scot niiun cuvant,decat am scuturat capul in semn canu.
A luat cutia goala din mana mea si s-a dus la masina si a luat ceva din portbagaj.
-Acum,doamn(ma'am) daca binevoiti sa va asezati pe aceasta capota de masina,a zis aratand spre masina cu care venisem,cina va fi servita.
-Poftim?
-Cina.Doar nu credeai ca doar am venit,am vazut si gata plecam.Sau da?

48.Zi de nastere 1

2010-04-04T08:29:00.001-07:00

-E bine sa vad ca nu am visat si ca esti bine,nevatamat si intors in siguranta la mine.Multumesc,i-am zis dandu-i un bobarnac in cap.
S-a uitat la mine ,de parca ii era frica de ceva.
-O sa te rog sa imi faci pe plac cu ceva.Stiu ca o sa ti se para nebunesc,dar te rog sa o faci pentru mine.E...oarecum o surpriza.Uite,o sa te rog sa imbraci asta.
A scos o rochie rosie dintr-o punga eleganta.
Am facut ochii mari si fata mi s-a intunecat:
-Iti arde de glume acum,nu?Eu nu imbrac asa ceva!!Ai luat-o razna??Ai facut prea multe cumparaturi la New York sau ce?
Cum credea ca pot imbraca rochia aceea?Nu era deloc genul meu
-Nu e de la mine...Este....nu conteaza.te rog,imbrac-o.Pentru mine.Te rog,a zis Seth.
Am oftat si am lasat-o balta.Vazandu-i fata trista m-am intors si m-am dezbracat.Din cateva miscari mi-am tras rochita peste cap, si l-am rugat sa ma ajute cu fermoarul.
-Bun.Un pas l-am facut.Acum te mai rog ceva si gata.Uite incalta-te te rog cu...sandalele astea.Te roooooog !!

M-am inspaimantat cand am vazut tocul sandalelor.
-Seth,tu ai innebunit??Te-a spalat Embry pe creier ?Tu nu vezi ce toc au?Vrei sa imi rup gatul sau ce ?
-Nu au tocul chiar asa de mare,te rog,incalta-le.Vedem pe urma ce-o fi..
Incruntandu-ma si pufnind enervata,am incaltat sandalele.M-am uitat in oglinda sa ma vad.Eram eu,imbracata...altfel..Am facut ochii mari vazandu-ma si un zambet chinuit a iesit la iveala.Am inghitit in sec si m-am intors spre el sa pot sa-l intreb:
-Si,ma rog,cu ce ocazie?Doar n-oi vrea sa facem ture prin padure..cu mine imbracata asa...
-Sincer,nu stiu care e ocazia.Adica stiu,dar....Nu stiu,e o surpriza.Mai am un singur lucru de facut si scapi de mine,ok?Uite pune-ti asta la ochi, a zis scotand o esarfa din buzunarul blugilor
Mi-a intins o esarfa subtire ca sa ma leg la ochi.M-am uitat enervata la el.
-Ai de gand sa imi strici toata ziua,nu?Imi explici si mie pentru ce trebuie sa ma legi la ochi?Unde mergem?Si ce e atata secretosenie?Stii foarte bine ca nu imi plac surprizele!
-Leah,te rog,fa cum iti zic eu.Restul vedem pe urma.Promit ca o sa ma revansez intr-o zi,dar acum fa cum iti spun eu.
Mi-a prins esarfa in jurul ochilor si m-a tras usor de mana afara din camera.Dupa ce am coborat usor scarile pana in fata casei,m-a condus catre masina .
Nu ii ajunsese oare ca deja imi daruise un medalion si un catel,care era adorabil.Ce era asa mare lucru ca azi era ziua mea?
Cand m-am asezat pe scaun in masina,am simtit cat de scurta era rochia rosie .Cum de acceptasem sa o port?
Am auzit usa cand a inchis-o si imediat am simtit motorul vibrand.
-Esti gata?l-am auzit pe Jasper .
-Ce faci tu aici?am zis ducandu-mi mana la ochi sa-mi scot esarfa.
-Nu,nu o scoate.Ai promis ca nu o scoti,a zis luandu-mi mana si tinandumi-o in a swa,demarand in tromba.
Ce facea el aici?Crezusem ca doar cu Seth plec.Nu cu el.Si daca Seth si Embry erau aici avea sa ma evite.
Nu ma puteam intoarce spre el,nu puteam sa-i privesc acei ochi aurii fara sa ma pierd complet cu firea.Mai bine ca eram legata la ochi.Imi era frica ca daca se uita in ochii mei avea sa citeasca ca imi placea ca decisese sa nu ma evite.
Eram prea constienta de prezenta lui,asezat alaturi,cu mana mea intr a lui.
-Leah?
In glasul lui se simtea o intrebare.
-De ce iti e frica?
-Nu stiu,am soptit.De surpriza de care mi-a zis Seth.Urasc surprizele!
-Nici daca promit ca asta o sa iti placa?a zis el.
-Vreau sa o vad si pe asta!am zis razand.Deci unde ma duci?
-Nu am de gand sa iti spun ,Leah, asa ca stai linistita si relaxata pana ajungem.
Nu am mai scos niciun cuvant,nesigura de cum avea sa-mi sune vocea.Trasa cercuri in podul palmei mele de ceva timp.Era asa de bine!De parca fulgere de gheata treceau prin palma mea si se opreau in varful degetelor de la picioare.

47.Revedere

2010-04-02T06:30:00.000-07:00

Drumul spre casa vampiresei a fost lung si deosebit de greu pentru mine:lasasem in urma o enigma si luasem cu mine o durere acuta de inima:nu reusisem sa o gasesc pe Kaili si mai si intrasem in bucluc din cauza lui Embry.Renuntasem sa deschid subiectul referitor la ce se intamplase in New York,in schimb am dat drumul la radio si am lasat muzica sa se auda in surdina.O ora..doua..trei...
Timpul trecea greu,insa nici unul dintre noi nu incerca sa faca atmosfera mai placuta:Embry era concentrat la maxim pe drum,iar eu imi gasisem o hartiuta pe care o impatuream si o dezimpatuream incontinuu.
-Mai avem mult?Innebunesc daca mai stau mult in acelasi loc.In plus,nu crezi ca ar trebui sa il plimbam si pe Sparky?Ca daca murdareste masina nu cred ca o sa mai avem viata buna cu Emmett.
-Chiar nu pot sa inteleg:te-ai gandit un pic inainte ca vom merge ore intregi cu un CAINE in masina??N-am inteles de ce ai crezut tu ca asta ar putea fi un cadou potrivit pentru sora-ta.
-Uite ce e,Leah nu a avut niciodata un animal de companie,poate eu cand eram mic dar nu ma pun la socoteala.Asa ca m-am gandit ca ii va placea mult un catelus:uite'te la el ce scump e!Nu va putea sa stea foarte mult timp suparata pe mine dupa ce va vedea ce cadou inspirat i-am luat.
-bine pustiule,cum zici tu.Eu atat iti spun:nu voi opri din ora in ora ca sa plimbi tu cainele.Lipsim de atata timp si chiar m-am saturat sa dorm in masina sau prin moteluri.Cu cat ajungem mai repede,cu atat mai bine.Poate primesc o recompensa ca te duc inapoi intreg.
-Poate primesti o bataie sora cu moartea de la Leah si un capac puternic de la Emmett pentru ca i-ai stricat bordul masinii !
-Auzi stii ceva ?!Aaah..las-o balta,n-am chef sa ma cert cu tine acum.Lasa-ma sa conduc,tu ai grija de pudelul ala.-Poti sa nu iti mai bati joc de caine??Tu cum te simti cand au altii tendinta sa te strige "Javra"??Poti fii atat de al naibii cateodata..
Dupa aceasta scurta confruntare Embry nu mi-a mai adresat niciun cuvant.Am profitat de linistea creata ca sa ma adancesc in ganduri:strabatusem intreg orasul New York dar nu gasisem absolut nimic:niciun indiciu,nicio urma,nicio speranta.Eram distrus pe dinauntru,simteam cum ma inec in propria mare de durere.Dar nu voi lasa lucrurile asa:voi fi tare,voi rezista:pentru Kaili,pentru Leah..pentru mine..
Azi era ziua leahei.Implinea 21 de ani.Eu cu Embry ne hotarasem sa ii cautam un cadou special:trebuia intai sa imi cer iertare pentru ca plecasem de nebun la New York si,in al doilea rand,trebuia sa ii fac ziua de nastere cat mai frumoasa.Stiu cat de greu ii era sa isi petreca zilele printre vampiri,daramite sa isi si serbeze ziua de nastere in compania a doi vampiri,unul dintre ei fiind "amuzantul" de Emmett.
Cu cateva ore inainte sa pornim la drum ne-am oprit in centrul orasului ca sa-i cautam Leahei un cadou frumos.Embry venise cu ideea sa ii luam niste haine sau un parfum scump,dar am vrut sa caut ceva mai special:merita ceva foarte frumos pentru faptul ca avea grija de mine si pentru ca suportase sa stea atatea zile cu niste vampiri.
Dupa mai multe cautari,certuri si contraziceri(parca eram doua fete)am reusit sa gasim cadoul perfect:un catelus absolut dragalas
si un lant de care era agatat un pandantiv rotund,din argint,iar inauntrul lui avand pe o parte o poza cu mine si cu Leah,si pe cealalta parte inscriptionat:"Never apart".Leah merita mult mai mult dar,din pacate,doar atat ne permisese bugetul.
Ajunsesem la intrarea in oras cand Sparky(asa il poreclisem,desi era cam stupid numele)incepu sa planga;probabil avea si el nevoie de o gura de aer curat,ca si mine de altfel.Embry conducea deja de vreo sase ore si inca mai avea cel putin o ora pana cand ajungeam la Leah.

-Trage si tu pe dreapta,te rog.Vreau sa il scot putin afara pe Sparky si am si eu nevoie de aer.
-Bine,dar nu stam mult.Mi-e somn si mi-e foame.Si nu cred ca vrei sa il mananc pe pudel pe post de hot dog,nu?
M-am uitat urat la Embry cand am auzit ultima replica,dar nu i-am mai raspuns.Am asteptat sa opreasca masina,l-am luat pe Sparky in brate si am coborat:era frig afara.Culmea,eu,care aveam 41 grade temperatura corpului,acum simteam frigul.

Ma obisnuisem cu ciudateniile:de cand ma transformasem in lup,multe lucruri se schimbasera in viata mea,lucruri carorra le-am facut fata.Insa acum,cand am fost pus fata in fata cu soarta,am pierdut.Am dat gres.
Dupa cateva minute in care mi-am dezmortit picioarele si l-am plimbat pe Sparky,am revenit la masina.Embry statea si se holba la bordul masinii.
-Eu ti-am spus ca asa o sa se intample daca o sa te enervezi la volan.Ce-ar fi sa te iei dupa toti camionagiii care te depasesc si te injura si sa ajungi sa spargi si parbrizul.Sunt curios ce explicatie savanta ii vei da lui Emmett pentru ce ai facut.
-Mai taci,pustiule.Ar trebui sa tii cu mine,nu sa ma parasti.oricum au destui bani.Va putea schimba usor bordul.In plus n-am facut mare lucru.Sunt doar...niste crapaturi si fire scoase pe afara.Nimic grav nu ?
-Nu,nimic grav.Doar ca nu mai vedem cu ce viteza conducem si cata benzina mai avem in rezervor.A da,si sa nu uit:Aston Martin-ul e masina rara prin partile astea ale Americii:imi zici si mie unde vor gasi piese de schimb si service specializat ?Bravo,domnule Strica-Tot,ai atins pragul absolut de tampenii facut in decurs de doua saptamani.
Desi ar fi vrut sa ma izbeasca cu capul de geamul din dreapta mea,Embry a tacut si a continuat sa conduca.Devenisem irascibil,usor de enervat.Ardeam pe dinauntru din ce in ce mai tare cu cat zilele treceau si nu eram langa ea.Oare aveam sa traiesc o viata suferind dupa ea?Asa mi-a fost scris ?
Imi pare rau Embry,n-am vrut sa fiu atat de rautacios.Trec printr-o perioada foarte proasta si sunt cu nervii si cu sufletul la pamant.Chiar imi pare rau de comportamentul meu,dar ma simt mizerabil..
Embry se uita la mine si incuviinta din cap:
-Te cred si tocmai de aceea nu iti spun nimic.Sunt convins ca atunci cand vom ajunge o sa te mai intremezi:bag mana in foc ca ti-e tare dor de Leah.
-Mi-e foarte dor de sora mea si sper sa ma ierte pentru tampeniile facute.Dar in curand vom ajunge si nu voi mai pleca de langa ea pentru mult timp de-acum incolo.
-Sper macar ca o sa aprecieze ca am avut grija de tine si ca te-am adus intreg.Adica nu vreau sa-mi multumeasca,vreau doar sa nu imi rupa gatul.Stii...se vindeca greu..
Auzindu-l pe Embry m-a bufnit rasul.Trebuia sa recunosc ca Leah era destul de iute la manie si,daca se supara,ar fi fost in stare sa il transforme pe Embry intr-un fachir.Sparky incepuse sa se agite prin bratele mele,semn ca nu mai avea stare.Vanzatoarea de la magazinul de animale ii pusese o fundita rosie la gat si imi mai daduse si un cosulet simpatic si ceva de rontait special pentru cainii pui.Insa dupa ce s-a zvarcolit prin cos vreo zece minute,Sparky a inceput sa latre si a sarit la mine in brate.
Am ajuns la vampir acasa noaptea tarziu:casa arata destul de inspaimantator:era mare,veche si foarte sobra;peretii erau acoperiti de iedera si din loc in loc se puteau observa crapaturi proeminente in zid.
Am urcat scarile din fata usii principale si am asteptat.Ce anume,nu stiu.Poate ca asteptam sa ma trezesc din visul acesta urat;sa fiu acasa,in patul meu,s-o aud pe Leah bombanind despre cine stie ce isprava de-a mea,sa aud omleta sfaraind in tigaie si pe mama strigandu-ne la masa,sa-l vad pe Jacob si sa il las(intentionat bineinteles) sa ma intreaca la alergari.
Am asteptat sa urce si Embry scarile si,tragand aer in piept,am batut in casa:urma sa ma intampine o ploaie de urlete,acuzatii,nervi.Totusi,era suspect faptul ca nu se repezise nimeni sa smulga usa si sa ma traga inauntru.
Dupa cateva secunde cineva ne-a deschis usa:era Jasper.M-a intampinat cu un zambet si cu o incuviintare din cap.Parea...diferit.Vampirul tacut,sobru si retras parea...fericit.Observasem chiar si o oarecare roseata in obraji(desi teoretic acest lucru era imposibil)
-Ma bucur sa te vad Jasper.Multumesc...pentru tot.N-am cuvinte sa va multumesc pentru ajutor si...
-Seth,stai linistit.Desi nu stiu cum e cand iti intalnesti sufletul pereche,avem experienta de la Jake si Nessie.Tu...cum te simti ?
Am simtit cum mi se inunda ochii de lacrimi.Am inghitit un oftat si i-am spus:
-Nu am gasit-o.Zile intregi de cautare si...nimic.Nimic.Dar nu renunt asa de usor.Nu vreau.Nu...
-Nu fii trist,Seth.In lumea asta toate lucrurile au un rost.Esti un copil bun.O sa vezi ca se va rezolva totul,zise Jasper batandu-ma usor pe umar.In momentul acela am simtit un val de liniste punand stapanire pe mine.Ma simteam un pic mai bine;rasarise un fir de speranta in sufletul meu.Linistea mea s-a sfarsit in momentul in care l-am auzit pe Emmett urland:probabil descoperise stricaciunile din masina.Am zambit amar si m-am intors catre Jasper:
-Multumesc pentru...starea asta.Dar cred ca ar trebui sa te duci sa-l tii pe Emmett.Embry a cam...distrus bordul masinii si probabil ca nu va iesi frumos.Eu vreau s-o vad pe Leah.I-am luat un cadou mai naravas si nu-l mai pot controla mult.
Sparky se zbatea puternic in bratele mele,vroind probabil sa misune liber prin jur.Jasper se uita amuzat la el si-mi spuse:
-Leah doarme.A avut niste zile mai...agitate si am lasat-o sa doarma mai mult.dar poti sa te duci s-o trezesti,o sa fie fericita ca ai ajuns.
Jasper incepu sa pufneasca amuzat,probabil la ce ii trecea prin minte in legatura cu "intalnirea de gradul 3" dintre mine si Leah.II straluceau ochii cand vorbea de Leah.Se intampla ceva ciudat,dar eram prea daramat ca sa stau sa analizez lucrurile.
L-am trecut pe Sparky pe dupa un brat si am deschis usor camera leahei:sora mea dormea linistita in pozitia ei preferata:pe partea drepta si cu un pui de perna in brate.L-am lasat pe Sparky sa misune si m-am asezat in dreptul ei pe marginea patului:Nu am vrut s-o trezesc:dormea asa frumos,era atat de senina si linistita.Zambetul meu s-a transformat in lacrimi:plangeam de fericire ca imi revedeam sora,plangeam de tristete ca in continuare ramasesem singur.Mi-am inghitit suspinele ca sa n-o trezesc pe Leah si m-am bagat langa ea in pat luand-o in brate:ma simteam ca in copilarie,atunci cand aveam cosmaruri si ma bagam langa ea in pat:ma alina,ma lua in brate,ma linistea...
Aproape ca am adormit si eu,insa latraturile "lupului"m-au trezit la realitate:probabil ca ii era foame.Am simtit-o pe leah tresarind langa mine.M-am aplecat sa-i dau la o parte parul de pe fata si am sarutat-o pe obraz.
-La multi ani Leah !
Deschizand usor ochii,leah se uita pentru cateva secunde la mine,probabil nevenindu-i sa creada ce vede:fratele fugit de nebun de acasa,umbland prin America sa gaseasca o naluca,o enigma...In secunda a doua a sarit ca arsa din pat si m-a luat in brate,fiind cat pe-aci sa ma striveasca.O credeam si eu,ar fi vrut sa ma faca afis pentru toate tampeniile pe care le facusem in ultima vreme.
-Seth!Fratioare!Ai ajuns!Esti intreg!Ce...O SA TE OMOR CU MANA MEA INTR-O ZI !!!! zise Leah strangandu-ma tare in brate.
-Niciodata in viata ta de lup sa nu mai faci asa ceva!Pleci pe nepusa masa in lumea larga.Tu stii ca era sa imi provoci un atac de cord??Nu ca ar fi simplu sa faci asta.Tu stii ca a trebuit s-o mint pe mama??Cum puteam sa ii spun ca baiatul ei de nici 16 ani a plecat in celalalt capat de tara?Ca sa nu mai zic ca a trebuit sa suport doua mortaciuni mai bine de doua saptamani.Tu nu gandesti de doua ori inainte sa faci anumite lucruri??
Am lasat-o sa se descarce si sa-mi sparga oalele in cap.Si pe buna dreptate:trebuia sa ma gandesc de doua ori inainte sa plec:in plus,poate daca ma ajuta toata haita,rezultatul ar fi fost mai bun.Insa si lui Embry ii datoram foarte multe:faptul ca ma suportase mai bine de 15 zile si taria pe care a avut-o ca sa nu comenteze despre starea deprimanta in care eram.Dupa vreo zece minute de urlete si nervi,Leah a tras adanc aer in piept si m-a luat in brate inca odata,strangandu-ma cat de tare putea.
-Ma lasi 2 minute sa vorbesc si eu,te rog?Am incercat sa imi pregatesc un speech in drumul spre tine dar nu am reusit.Asa ca voi vorbi din suflet:imi cer iertare pentru ce am facut,pentru faptul ca am plecat fara sa ti zic.Imi pare rau ca te-am pus pe drumuri,si fix cu doi vampiri.Imi cer iertare Leah:am crezut ca o voi gasi,ca ma voi intoarce cu ea acasa...iubita mea...viata mea...inima mea nu mai bate,leah...Sunt gol pe dinauntru si am ajuns un nimic...
-Seth!Uita-te la mine!Nu-ti voi permite sa gandesti asa.Ai toata viata si toata lumea la dispozitie s-o gasesti.Te voi ajuta si eu:esti fratele meu si meriti ce e mai bun.Cum crezi ca te voi lasa sa suferi in halul acesta?Oi fi eu mai...dificila in ceea ce priveste dragostea,dar vreau sa te vad fericit.Si daca fericirea ta inseamna aceasta fata,voi face tot posibilul sa va aduc impreuna.
Cuvintele leahei mi-au readus o jumatate de zambet pe fata.Mai exista o speranta:cu ajutorul surorii mele si,cel mai probabil,al haitei aveam sa cutreier lumea pana cand o gaseam pe Kaili.Am tras aer adanc in piept si mi-am privit sora:--Multumesc surioara.Si iarta-ma te rog.Nu voi mai face asa ceva niciodata,iti promit.Oricum,hai sa revenim la lucruri mai frumoase.E ziua ta si trebuie sa petrecem nu?Eu...ti-am luat ceva.Bine.probabil ca vei avea un mic soc,dar sper ca o sa te obisnuiesti cu el.
M-am aplecat si am scos ghemul de blana de sub pat.S-a zvarcolit un pic in bratele mele dar,cand a vazut-o pe Leah,s-a potolit imediat.L-am pus in pat langa noi,insa Sparky a sarit in bratele leahei si s-a cuibarit in poala ei.
-E un caine foarte iubaret dar si foarte pretentios.Tot drumul inapoi s-a plimbat prin masina,a latrat si n-a stat locului pana nu l-am luat in brate.Cred ca pe mine si pe Embry nu ne place,insa vad ca pe tine te-a indragit instantaneu,deci nu veti avea probleme.M-am gandit ca ti-ar placea un animalut de companie:o sa creasca mare dihanie si,la un moment dat,poate il luam cu noi sa faca ture prin padure.
-E...atat...de dragalas !!!! Iti multumesc Seth,dar nu trebuia sa te complici atat!!In fond,cel mai mare cadou pe care mi l-ai fi putut face a fost sa te intorci viu si nevatamat.Asta inseamna cel mai mult pentru mine,sa stii.Stii ca te iubesc foarte mult si nu ma simt deloc bine sa te stiu departe de mine.Fara un telefon atatea zile...
-Hai sa nu mai vorbim despre asta,OK?E...mai bine sa uit de astea doua saptamani.Vreau sa ma concentrez pe ce voi face de-acum incolo.Oricum,nu m-ai lasat sa iti dau tot cadoul.Mai am ceva pentru tine.
Am scos din buzunarul de la pantaloni saculetul in care se afla lantisorul si i l-am inmanat Leahei care,cu o insemanare specifica lupilor,l-a desfacut si a rasturnat in palma continutul.Pandantivul din argint contrasta de minune pe pielea aramie a surorii mele.I-am ps lantisorul la gat si am deschis pandantivul ca sa poata vedea adevarata surpriza:poza cu noi doi si textul special incrustat pe o parte.

-Ti-am promis ca nu voi mai pleca niciodata departe fara tine.Si ma voi tine de cuvant.Te iubesc mult de tot surioara.Daca ai stii cat de dor mi-a fost de tine !
Ochii Leahei se umplura de lacrimi vazand ce scria in pandantiv.Isi feri privirea de mine cateva secunde ca sa isi stearga cateva lacrimi ce cursera pe obraz si,cu zambetul pe buze,imi zise:
-Nu puteai sa gasesti o poza mai frumoasa?In asta par prea batrana.Uite,sub ochiul stang am un rid de expresie.Si uite,spranceana,este...
Am inceput sa rad auzind-o cum se plangea de niste imperfectiuni imaginare.Leah reusea foarte bine sa isi stapaneasca emotiile,chiar si cand i le provocam eu.Am sarutat-o pe obraz si i-am zis:
-Esti perfecta surioara.Dar daca nu iti place poza,o putem schimba cand ajungem acasa.Spune-mi,tu ce ai mai facut?Eu nu am mare lucru ce sa it povestesc,poate doar ca m-am intalnit cu o prietena de-a ei in New York..Am sperat ca imi va da datele ei de contact:numele intreg,adresa,telefon,orice.Dar mi-a zis ca nu stie nimic de ea.Deci nu am rezolvat nimic.In schimb,Embry si-a organizat o "intalnire cu moartea":a spart bordul masinii.
-E nebun?!! Nu vreau sa stau in preajma lui Emmett cand va vedea asta.Ce a avut cu saraca masina?El nu realizeaza cat de mult costa reparatiile unui Aston Martin??Nu oi fi eu mare experta in masini,dar pot sa imi dau seama ca Embry nu mai are trai linistit cu Emmett de-acum incolo.
-S'a suparat pe niste camionagii care i-au facut niste semne obscene si a dat cu pumnul in bord.Nu l-ai auzit pe Emmett mai devreme?A vazut masina deja.Dar l-am rugat pe Jasper sa stea cu ochii pe ei ca sa nu degenereze "discutia".
-Aha...Jasper..Si,ce ma intrebai mai devreme ?
Leahei ii straluceau ciudat ochii foarte ciudat.As fi vrut sa o intreb ce semnificatie ascunsa avea seninatatea fetei ei si roseata brusca din obraji,dar m-am gandit ca nu e timpul potrivit.
-Te intrebam ce s-a mai intamplat cat am fost eu plecat.Si cum de ai rezistat tu atata timp in compania unor vampiri?Tu,Leah Clearwater,doua saptamani pe drum cu jasper si Emmett?Ia uita-te la mine,ai flacari pe nas?
-Seth Channing Clearwater!!Nu te intrece cu gluma pentru ca nu esti in pielea unei persoane merituoase.Iar in ceea ce priveste drumul meu pana aici,dupa cum poti observa,inca nu mi-am luat campii.Dar nici mult nu mai aveam.Emmett a fost cel mai "incantator":a stat pe capul meu zicand ca e babysitter,a facut numeroase glume proaste pe seama mea si,picatura care aproape a umplut paharul,m-a tarat sa ma dau in roller coaster pana mi s-a facut rau.
-Stii foarte bine ca Emmett e mai glumet,n-ai de ce sa te superi pe el:asta e firea lui.
-Dar nu ma intereseaza.Stii foarte bine ca...
Un urlet nervos o intrerupse pe Leah.De afara se puteau auzi zumzete agitate si...Emmett care urla de mama focului.Imi imaginam ce se intampla:Emmett descoperise intreg dezastrul din masina si,cel mai probabil,avusese un soc.Mi-era oarecum frica sa il las pe Embry singur,asa ca m-am intors la Leah si i-am spus:
-Eu propun sa coboram.Embry ar fi fericit sa vada ca il sustin moral in aceasta...confruntare.
Leah pufni si se ridica usor din pat,atenta sa nu il trezeasca pe Sparky care adormise la ea in brate.
Afara,Emmett inspecta msina si ii arunca priviri ucigase lui Embry.Jasper statea intr-un colt si privea catre casa.Cand am iesit in fata casei,Jasper si-a fixat privirea asupra leahei si a zambit.Leah l-a privit atenta pret de un minut si pe urma s-a intors si si-a fixat privirea asupra ghemotocului din bratele ei.
-Ce e cu toata harmalaia asta aici??Aveti ceva de impartit?Embry,noi doi vom avea o discutie foarte serioasa cand ajungem acasa;si sa nu crezi ca te poti eschiva pentru ca voi avea grija sa-l pun in tema si pe Sam in legatura cu "disparitia" ta de jumatate de luna,zise Leah uitandu-se nervoasa la Embry.
Brusc,Jasper veni in dreapta Leahei si ii puse o mana pe umar.Se uita la catelus si zambi,intreband-o:
-Ce nume vrei sa ii pui?Ai dori sa te ajut cu niste sugestii ?
Leah lasa privirea in jos si ii zise:
-Nu,multumesc.Ma...ma descurc singura.Seth,ai grija de catelus,ma duc sa pregatesc ceva de mancare pentru tine si Embry:ma gandesc ca drumul v-a infometat destul de tare.macar de-oi gasi ceva intr-un frigider de vampir...
Zicand acestea,Leah se intoarse pe calcaie si intra in casa.M-am uitat dupa ea pentru cateva secunde:in mod clar era schimbata.Dar..de ce ? Sau poate ca lipsisem prea mult de acasa si ma dezobisnuisem de caracterul Leahei.M-am trezit din gandurile mele cand m-am auzit strigat:
-Seth,poti veni un pic cu mine?Vreau sa te intreb ceva.
Jasper m-a condus la cateva sute de metri departare de casa.Orice ar fi vrut sa vorbeasca cu mine,eram sigur ca nu trebuia sa auda si altii.
-Uite ce vroiam sa vorbesc cu tine.Azi e ziua Leahei,insa nu ne-am pregatit cu niciun cadou.As vrea sa ma recompensez pentru faptul ca a reusit sa ne suporte astea 15 zile si,mai ales,ca a reusit sa nu ii rupa capul de pe umeri lui Emmett.
-OK,probabil ca Leah ma va omori pentru asta,dar...ce vrei sa stii?...
Am discutat cu Jasper timp de jumatate de ora.I-am facut o scurta istorisire a celor 20 de ani ai Leahei:i-am zis care e mancarea ei preferata,ce ii place,ce nu poate suferi,ce hobbyuri are,ce o face sa rada.Cu siguranta imi semnasem actul de executie:nu era suficient ca leah ura de moarte vampirii,acum mai trebuia sa suporte si faptul ca un vampir stia foarte multe lucruri despre ea.
Jasper mi-a zambit a,abil si mi-a facut semn sa ne intoarcem;din bucataria casei venea un miros puternic de paine prajita,bacon si lapte cald.Atat eu,cat si Embry,care incerca sa incheie conflictul cu Emmett,ne-am infipt pe usa,fix in camera de unde veneau aromele.In ultimele zile uitasem sa mai am grija de mine.
In timp ce luam masa,Emmett,care statea si il fixa pe Embry cu privirea,s-a luminat la fata brusc si a iesit val vartej din camera.Dupa nici 1 minut s-a intors in bucatarie tinand in brate un pachet mare frumos impaturit in hartie fina si prins cu o fundita rosie.
-Stii,trebuia sa imi cer cumva scuze pentru cat te-am chinuit in ultima vreme.Sper sa iti placa ce ti-am luat eu.La multi ani Leah!
Leah lua pachetul si il studie cu atentie.Nu parea a fi o bomba.Emmett incepu sa rada si ii rupse ambalajul.Cadoul era o enciclopedie universala a lupilor.O carte de 1000 de pagini in care se povestea absolut tot despre lupi:radacini,povesti,istorie,date,tot.Leah zambi si ii multumi lui Emmett pentru cadou.isi roti privirea prin camera si pe urma ma intreba:
-Dar..Jasper unde e?
-Probabil ca s-a dus sa vaneze.Se intoarce repede.Oricum noi ar cam trebui sa ne culcam,maine plecam acasa nu ?
Leah ofta si se ridica de la masa.Stranse vasele si se indrepta spre usa.
-Eu ma duc sa fac o baie,zise ea.Seth,dormi cu mine in seara asta.Nu te mai scap din ochi o perioada.Embry,tu poti sa dormi afara.Si zi mersi ca nu am spalat podeaua cu tine.Noapte buna.
Am lasat-o pe Leah sa se duca sa faca baie si eu m-am indreptat spre camera.Pe patul mare din dormitorul in care dormise Leah se aflau o rochie scurta,rosie,si o pereche de sandale din material auriu.Pe rochita era un bilet in care scria: "Seth,maine de dimineata inainte de plecare,convinge-o pe Leah sa se imbrace cu astea.te rog mult.Iti raman dator.Somn usor.Jasper"
M-am uitat pentru cateva secunde la lucruri si le-am pus bine,undeva unde sa nu le gaseasca Leah pana a doua zi de dimineata.Dupa ce am gasit un loc sigur,m-am bagat in pat si am inchis ochii.Se derulau mult lucruri in mintea mea,insa eram fericit ca mi-am revazut sora si ca lucrurile au mers cat de cat bine si fara varsari de sange.
Am adormit aproape instantaneu.Am auzit prin somn cum Leah intra in camera si ma saruta pe frunte."Te iubesc fratiorul meu nebun si curajos."
A doua zi dimineata eu am fost primul care s-a trezit.Leah dormea linistita langa mine,baguind ceva pin somn.M-am ridicat usor din pat ca sa nu o trezesc si m-am dus la geam:Embry si cu Emmett pareau a se fi impacat,lucra amandoi ceva la masina.Jasper nu era pe nicaieri.("Probabil ca se pregateste de plecare.Eu tot nu imi pot explica ce se intampla cu ei...Leah,in rochie rosie??In sandale??nebunie curata...nu stiu ce vrea Jasper sa faca...")
M-am asezat pe marginea patului,si cu o scurta imbratisare,am trezit-o usor pe Leah.Deschizand ochii,se uita cateva secunde la mine si zambi.
-E bine sa vad ca nu am visat si ca esti bine,nevatamat si intors in siguranta la mine.Multumesc.
I-am zambit calduros si am profitat de moment,fiind bine dispusa,si i-am zis:
-O sa te rog sa imi faci e plac cu ceva.Stiu ca o sa ti se para nebunesc,dar te rog sa o faci pentru mine.E...oarecum o surpriza("Nu stiu nici eu ce este...").Uite,o sa te rog sa imbraci asta.
I-am aratat rochita rosie dintr-un material vaporos.Leah facu ochii mari si fata i se intuneca:
-Iti arde de glume acum,nu?Eu nu imbrac asa ceva!!Ai luat-o razna??Ai acut prea multe cumparaturi la New York sau ce?
-Nu e de la mine...Este....nu conteaza.te rog,imbrac-o.Pentru mine.Te rog.
Leah ofta si o lasa balta.Din cateva miscari isi trasse rochita peste cap si ma ruga sa o ajut cu fermoarul:arata superb.O frumusete simpla,rara,unica.tenul aramiu era pus foarte bine in valoare de rosul aprins al rochiei.Era perfecta.Aveam cu cine sa seman.
-Bun.Un pas l-am facut.Acum te mai rog ceva si gata.Uite incalta-te te rog cu...sandalele astea.Te roooooog !!
-Seth,tu ai innebunit??Te-a spalat Embry pe creier ?Tu nu vezi ce toc au?Vrei sa imi rup gatul sau ce ?
-Nu au tocul chiar asa de mare.te rog,incalta-le.Vedem pe urma ce-o fi...("Doamne,Jasper chiar vrea sa ma bage in gura lupului?pardon.a lupoaicei?")
Incruntandu-se si pufnind enervata,Leah incalta sandalele.Se uita in oglina sa se vada.Era ea,imbracata...altfel.Imbracata elegant,finut.Facu ochii mari vazandu-se si un zambet se chinui sa iasa la iveala pe chipul ei.Inghiti in sec si ma intreba:
-Si,ma rog,cu ce ocazie?Doar n-oi vrea sa facem ture prin padure..cu mine imbracata asa...
-Sincer,nu stiu care e ocazia.Adica stiu,dar....Nu stiu,e o surpriza.Mai am un singur lucru de facut si scapi de mine,ok?Uite pune-ti asta la ochi.
I-am intins o esarfa subtire pe care sa o lege la ochi.Leah se uita enervata la mine si imi spuse:
-Ai de gand sa imi strici toata ziua,nu?Imi explici si mie pentru ce trebuie sa ma legi la ochi?Unde mergem?Si ce e atata secretosenie?Stii foarte bine ca nu imi plac surprizele!
-Leah,te rog,fa cum iti zic eu.Restul vedem pe urma.Promit ca o sa ma revansez intr-o zi,dar acum fa cum iti spun eu.
I-am prins esarfa in jurul ochilor si am tras-o usor de mana afara din camera.Dupa ce am coborat usor scarile pana in fata casei,am condus-o catre masina lui Jasper,care,cand a vazut-o pe Leah,a facut ochii mari si a ramas inmarmurit.Zambi si ii lua mana Leahei:
-Esti gata? l-am auzit pe Jasper intreband-o Leah in masina .
Leah nu a fost in stare sa scoata doua cuvinte,caci Jasper a si pornit masina demarand in tromba.
Am ramas perplex cateva secunde,nestiind ce se intampla cu adevarat si de ce Leah nu a comentat absolut nimic de faptul ca un vampir a luat-o cu el si a plecat...
-Imi puteti spune si mie ce se intampla?Unde au plecat?Si de ce Jasper nu a zis nimic?
-Aoleu,trebuie sa le stii tu pe toate,pustiule,raspunse Emmett.Leah si cu Jasper au plecat intr-o mica excursie.Asa ca,hai,impachetati ce aveti la voi si sus in masina.Va intoarceti cu mine in Forks,dragii mosului.
Nu reuseam sa inteleg... Se intampla ceva foarte ciudat in ultima vreme si nu ma refeream la mine...plutea ceva nou in aer...ceva diferit...ceva ce simteam ca imi este familiar si totusi nu reuseam sa imi dau seama ce era...
("Ce se intampla?...")

46.Fuga

2010-03-30T00:41:00.000-07:00

Eram intr-o camera extrem de mare,luminoasa si plina de mobila veche.M-a lasat usor jos cand a vazut ca eram gata sa sar din bratele lui.
-Sa nu te misti de aici,ai inteles?mi-a zis si a plecat,iesind pe o usa enorma.
Nu a durat o jumatate de minut si a si fost inapoi cu o trusa medicala si 2 prosoape mari si o rochie.
Hainele si prosoapele le-a asezat pe un scaun si a venit spre mine.
-Dupa ce iti faci dus,o sa ma uit la rana de brat,a zis serios.Baia este acolo,a zis aratand o usa.
Am trecut pe langa el,sfidatoare,am luat hainele si am intrat in baie,trantind usa cu putere.
Cum isi permitea sa ma trateze asa?Ma trata de parca eram un copil mic de nu vrea sa asculte de parinti.
Ma sarutase,ma adusese cu forta in casa si acum dorea sa stau cuminte sa-l las sa se uite la rana mea,care deja era vindecata?Ce dracu credea?
Am aruncat camasa lui intr-un colt ,am rupt bluza care nu stiu cum rezistase pe mine si pantalonii care aratau ca dupa razboi,am dat drumul apei sub dus si am intrat in cabina.
M-am asezat pe jos in cabina ,lasand apa rece sa cada peste trupul meu.
Cred ca am stat mai mult de o ora lasand apa sa-mi biciuiasca pielea,gandindu-ma la al doilea sarut.Cu siguranta ma sarutase ca sa ma pedepseasca ca fugisem de el.
Am iesit din cabina si mi-am lasat parul sa se usuce in prosopul moale.Am imbracat rochia rosie
care imi punea in evidenta culoarea pielii si ochii mari,caprui.
Speram ca atunci cand aveam sa ies din baie,sa fiu singura in camera, dar m-am inselat.
Inca era in camera,asezat intr-un fotoliu,scriind ceva intr-un caiet imbracat in piele.
M-am indreptat spre usa care speram ca dadea afara,dar nu am avut timp sa ajung la usa ca s-a postat in fata mea.
-Inca iti mai este frica de mine?m-a intrebat el.
-Nu-mi este frica de tine,am zis privindu-l drept in ochi.
-Minti, mi-a is plimbandu-se mainile prin parul meu negru dupa ce imi trasese prosopul de pe cap.Itie e frica,dar nu de mine,ci de tine.De ce ai fugit mai devreme?
-Tu de ce crezi?
Mana lui imi mangaia provocator gatul,apoi umerii.La fel ca si alta data cand ma atinsese,am simtit cum crestea in mine o pasiune pe care n-o puteam stapani si m-am uitat speriata la el.
Buzele imi tremurau, ca intreg corpul de altfel,din cauza mangaierilor lui.
Bratele lui m-au cuprins cu o surprinzatoare tandrete,,care nu se potrivea deloc cu felul lui de a fi.Am incercat sa ma desprind de el ,dar l-am vazut aplecandu-se si sarutandu-mi buzele,lasandu-ma incremenita.Mai fusesem sarutata dar niciodata nu-mi fusese teama de puterea de seductie a lui si de reactia mea.
Imi era oare teama de vampirul lipit strans de mine?
Nu,mi-am spus eu,de vina era felul in care ma saruta,asa cum nimeni n-o mai facuse pana acum.......Pana acum 3 zile........si acum o ora jumatate in fata casei......si in acest moment.
Inca de cand il vazusem imi fusese teama de el , din cauza ca nu dadea inapoi nici in fata celor mai periculoase incercari.
-Esti o mica mincionoasa,sa stii, a zis muscandu-ma de lobul urechii.
-Ba nu sunt,am reusit sa ingaim eu.
-Ba esti.Vibrezi de cate ori te ating,a zis el in timp ce-si incheia nasturii de la camasa
care erau aproape in totalitate desfacuti.Oare eu facusem asta?Am rosit cand amintirea degetelor mele care ii mangaiasera pieptul m-a facut sa inteleg ca era adevarat si obrajii mi -au luat foc de rusine.Oare ce demon pusese stapanire pe mine?
-Vrei sa incetezi sa ma mai saruti?Daca ma mai saruti o data,jur ca plec.
Trebuia sa-i zic asta ca sa inceteze.Ce aveam sa fac daca cei din haita aflau?Daca Seth afla?Ce avea sa se intample?
-Nu pleca, a zis el bland,sarutandu-mi parul ,plecand de langa mine.
S-a intors imediat tinand in mana trusa medicala.
-Nu te mai sarut,dar nu pleca te rog, a zis deschizand geanta si inhatand o sticluta de alcool sanitar si un tampon de vata.
A imbibat vata in alcool si mi-a luat bratul,tamponand usor rana deja vindecata.
-Hei,ma ustura!am zis tresarind.
-Te plangi pentru o mica usturime?Ce lup neinfricat mai esti! a zis razand.
-Vrei sa vezi cat de neinfricata sunt?Sa vedem care rade la urma.
-Nu mi-e frica de tine.Te pot dobori dintr-o singura miscare, a zis foarte sigur pe el.Ar trebui sa te temi mai mult.Aceste cuvinte mi-au spulberat zambetul de pe buze.Si-a dat seama ca ma speriase,iar acest lucru il uimea.
-Nu am vrut sa te sperii,sa-ti fie teama de mine a zis mangaindu-mi obrazul.
-Visezi,visezi.Doar pentru ca sunt fata nu inseamna ca ma poti invinge...Decat daca iti este frica.......i-am zis invitandu-l la o lupta.
Mi-e frica ca vei adormi in curand.Ochii tai sunt inca deschisi,dar cred ca vei adormi in cel mai scurt timp,daca nu ai atipit deja.
Si chiar avea dreptate.Chiar imi era somn.Nu dormisem de 3 zile.
-Hai sus,a zis ridicandu-ma in bratele lui.
-Pot sa merg si singura,nu trebuie da ma cari tu,am zis cascand.
Eram pe jumatate adormita cand a intrat in alta camera,cu mine in brate.Cu siguranta se folosise de talentul lui ca sa ma simt adormita.
M-a asezat pe patul moale si a tras draperiile.Nu stiu daca a plecat din camera sau a ramas,dar la un moment dat l-am simtit mangaind si depunand un sarut pe obraz.
-LA MULTI ANI ,Leah!

45.Un nou sarut

2010-03-29T02:17:00.001-07:00

Stiam asta doar ca Shontelle
imi reamintea ca imposibilul trebuie sa ramana imposibil….Desi nu avea nicio legatura cu ceea ce se intamplase,am luat versurile melodiei ca pe un semn.

Am inchis ochii si m-am pierdut in profunzimea vocii lui Robert Pattinson care ma tot indemna sa nu ma mai gandesc la ce e in inima mea…

Trebuia sa nu ma mai gandesc la asta.Trebuia sa uit.Trebuia sa-mi canalizez atentia pe persoana pentru care venisem aici- Seth.

Nu trebuia sa afle sau sa ma vada ravasita.

Avea sa ma citeasca imediat cum ma vedea,daca aratam in halul acesta.

Nu stiu cat timp a condus,dar m-am trezit la realitate cand am simtit ca cineva imi atinsese bratul.

Era el.

-Leah?am reusit sa-mi citesc numele pe buzele lui Jasper.

Mi-am tras castile de pe urechi ,uitandu-ma pe langa Jasper.

Masina era parcata in fata unei case imense,foarte veche,cu o usa mare de mahon.

Am iesit din masina,trecand pe langa el,fara sa-i arunc o privire.

M-am grabit spre copacii din spatele casei ,dar am fost prinsa de brat si intoarsa cu forta.Jasper bineinteles.

-Vrei sa-mi explici si mie ce e cu atitudinea asta?mi-a cerut el.

Nu ziceam nimic.Doar ma uitam la el.Ce puteam sa-i zic?

-Leah?m-a strigat iar,scuturandu-mi bratul.

Simteam ca nu voi mai rezista….

M-am smucit din stransoarea lui si am fugit,la cativa metri de el transformandu-ma.Eram furioasa pe mine…pentru ca eram lasa si nu aveam curaj sa stau in fata lui sa-i spun ca ma tampisem …

L-am simtit in urma mea ,ma urmarea,dar am alergat mai tare si l-am lasat in urma.

Acum ma bucuram ca eram cea mai rapida din haita.

1 zi….

2 zile……

3 zile……..

Padurile din Pierre City erau prea luminoase.Nu aveau acea umezeala ca cele din La Push.Mirosul copacilor si al ierbii era diferit de cel din rezervatie..De 3 zile nu mai trecusem pe la casa lui Evellynne, unde locuiam Jasper si Emmett.Ma hranisem numai cu iepuri,desi mi se rupea sufletul pentru ca trebuia sa ii omor.

Desi banuiam ca erau ingrijorati de disparitia mea,parca nu eram pregatita sa ma reintorc.

Dupa 3 zile in care nu ma transformasem in om deloc,acum deja nu mai suportam sa stau in forma mea de lup.

Bineinteles ca atunci cand ma transformasem nu m-am gandit la haine.Dar reusisem sa improvizez cu ce salvasem din blugi si tricoul cu unicorni.Care chiar imi placuse.

Poienita unde statusem majoritatea timpului era presarata de flori multicolore frumos parfumate.M-am intins pe iarba moale si am lasat razele soarelui sa-mi mangaie fata.

Am ascultat cu atentie sunetele padurii….si un alt sunet familiar.La cativa metri de locul unde ma aflam ,3 barbati cu rucsacuri in spate urmau mica carare spre raul care se auzea in departare.Radeau si glumeau fara nicio grija.M-am intors sa plec si atunci l-am vazut,la cateva sute de metri,urmarind drumetii dupa copaci.

Stiam acea fata si chiar foarte bine.Normal,as fi fost bucuroasa sa dobor un vampir,dar nu puteam sa o fac acum.Vroiam sa il salvez.Nu puteam sa il las sa cada,sa mai fie un criminal,un monstru.Nu el.

Se apropia si eu eram asa de departe.

-Nu,nu!Nu o face!am icnit,alergand deja spre el.Jasper ,nu! Am zis aruncandu-ma cu toata puterea in el.

Impactul cu trupul lui de marmura m-a izbit ca o ploaie de ciocane.Degetele lui mi-au apucat bratele,strapungand pielea cu forta lui.Durerea m-a lovit ,tipand dupa moarte sa vina.Nu stiu ce asteptasem sa castig in incercarea de a salva acei oameni si pe el in acelasi timp.Moarte?Libertate de la Sam?Uitare?Stergerea amintirii acelui sarut?

Vazusem moartea ca pe ceva de care nu puteam scapa in momentul cand il vazusem urmarindu-i,dar poate ca vroiam sa fiu sigura ca nu ma inselasem in privinta lui sau a vampirilor.Dar cu siguranta nu ma asteptasem la urmatoarea lui miscare.

Degetele lui Jasper au dat drumul bratelor mele in momentul cand mi-a vazut durerea de pe fata.Le-a pus in jurul corpului meu si a sarit cu mine in brate,intr-un copac si nu a coborat pana ce drumetii nu au disparut din raza noastra vizuala.

Umarul ma durea si imi sangera,parul imi era plin de frunze si pielea si ceea ce mai aveam din haine,imi erau murdare.

S-a uitat la mine pentru un moment aratand cumplit diferit de vampirul pe care il stiam.Am recunoscut privirea aceea.Ravasit,pierdut si speriat.

-Imi pare rau,atat de rau,a zis sarind jos cu mine in brate.

Chiar simteam ca ii pare arau.Nu imi puteam explica de ce atunci cand ma atingea puteam simti ceea ce si el simtea.

M-a asezat pe un pat de iarba,si-a dat jos camasa care era mai mult distrusa decat intreaga si a incercat sa imi stearga sangele de pe brate,care era deja uscat.Ramasese cu pieptul gol.

-Imi pare rau,Leah!E numai vina mea.

De ce credea ca era vina lui?Fusese decizia mea sa salvez acei oameni.Si pe el.

-Nu te mai scuza.Nu e vina ta.Se va vindeca imediat,am zis mana pe bratul lui.Important este ca acei oameni sunt in viata.Atat.

-Ce vrei sa spui?a intrebat el

-Oamenii pe care ii urmareai.Pe care i-am salvat.

-Eu nu urmaream pe nimeni,a zis .

-Ba da!Te-am vazut!

-Nu ,Leah.Nu ii urmaream ca sa ii omor,ci ca sa ii salvez.

Eram confuza.Sa-i salveze?De ce sau de cine?Nu mai intelegeam nimic.

-In apropiere,Emmett vana.Nu am vrut sa il surprinda.De aceea ii urmaream.Nu sa-i omor.

-Dar ………eu……crezut….

-Nu,Leah.Ti-am mai zis ca nu mai vreau sa fiu vampirul insetat de sange care nu poate rezista fara sa omoare pe cineva.

Avea dreptate.Nu era prima data cand imi zicea asta.

Rana de pe brat era deja vindecata.Sangele se uscase si imi strangea pielea.Bluza imi era rupta complet.Decat un fir de ata o mai sustinea pe umerii mei.

Am incercat sa ma acopar ,stanjenita ca eram aproape dezbracata.Un san mi se vedea pe jumatate de sub bluza rupta.

A luat camasa lui rupta si mi-a pus-o pe umeri.

-Ai nevoie de camasa mea mai mult decat mine, a zis uitandu-se in alta parte cand m-am ridicat ca sa imi trec bratele prin manecile ei.

Camasa era plina de sange de pe bratele mele.

Sange.Cum de rezistase?M-am retras cativa metri de langa el.

-Unde pleci?Esti ranita,Leah.

-Dar sangele meu….si tu…

-Nu ma atrage in nici un fel.Are un cu totul alt miros fata de sangele oamenilor,a zis si intr-o secunda a fost langa mine.

-Sa mergem.

Nu am avut timp sa reactionez si sa protestez ca m-a luat in brate si in cateva minute am fost in fata casei lui Evellynne.

-Nu vreau sa intru,am zis cand m-a asezat in sfarsit pe pamant.

-Iar atitudinea asta de fetita capricioasa?Imi esti datoare cu o explicatie.

-Nu conteaza.Nu vreau sa vorbesc despre asta.

-Te referi la ce s-a intamplat acum 3 zile?Ce e gresit in asta?

Cu siguranta,nu vorbea serios.Cum adica nu era nimic gresit la sarutul dintre noi.

-Nu e nimic gresit?Pe ce planeta traiesti?A fost o greseala.Nu am fost eu.Eu nu fac asa ceva.Pentru ca tu esti vampir.

-Si pentru ca tu te transformi in lup,si eu sunt vampir,e ceva gresit in asta?

Ce dracu tot incerca sa imi spuna?Ca ii placuse pe cat de mult imi placuse mie?Si ca era ok daca ne-am sarutat?

-Cred ca nu vorbesti serios.Tu te auzi?Ai idee de ceea ce zici?Cum Dumnezeu nu e gresit,Jasper?Explica-mi ca nu inteleg.

-Simplu,a zis el,uitandu-se la mine.Tu esti Leah,eu sunt Jasper,nu un lup si un vampir.Si daca m-ai sarutat ce?Si eu am participat.Sau iti pare rau?

-Bineinteles ca da,am zis cu jumatate de gura.

-Afla ca mie nu.Oricat incerci sa te convingi ca vei uita asta,sunt sigur ca nu vei putea.Pentru ca sunt ca fructul interzis…..

-Si ma rog de ce crezi tu asta?l-am intrebat neintelegand ce vroia sa….

Nu am mai apucat sa termin ce mai vroiam sa zic.Venind mai aproape,mi-a luat fata in maini si mi-a mangaiat obrajii cu degetele lui reci.Si-a aplecat capul si si-a plimbat buzele peste ale mele.

Aveam impresia ca nu mai aveam oase si ma simteam usoara ca aerul.Ma tinea strans,piele lipita de piele,gheata si foc.

-Daca iti pare atat de rau ca m-ai sarutat,de ce nu te-ai impotrivit acum?l-am auzit intrebandu-ma

Nici nu il simtisem cand se oprise.Iar aveam simturile zapacite complet.

-Te urasc!i-am zis acesta fiind primul lucru care mi-a iesit pe gura.

A inceput sa rada,simtind ca nu vorbisem serios, si m-a luat de mana,tragandu-ma dupa el,spre intrarea in casa.

-Nu ma urasti cum nici eu nu te cred, a zis deschizand usa mare.

Am prins un moment cand nu a fost atent si mi-am tras mana din a lui,luand-o la fuga.

Nu stiu de ce mai incercasem sa fug,ca m-a ajuns si s-a postat in fata mea.

-Unde crezi ca fugi,aratand asa?m-a intrebat furios.

-Nu e treaba ta!N u vreau sa intru in casa aia si gata!Nimeni si nimic nu ma va face sa trec pragul acelei case!

-Nimeni cu exceptia mea,probabil.

Totul se intamplase prea repede ca sa am timp sa-mi dau seama.M-am trezit in bratele lui puternice.

-Lasa-ma in pace! Am tipat dand din picioare si maini.

-Opreste-te!mi-a ordonat el.Daca vrei sa faci ceva cu mainile,ar fi mai bine sa ma iei de gat.

-Nu!am zis tare.Dar cand a inceput sa alerge,nu mi-a mai trebuit un alt indemn pentru a-l lua de gat,simtind in acel moment corpul lui puternic langa al meu.

Bratele lui ma tineau strans.Mi-am ingropat fata la gatul lui,strangandu-l strans.Nu intelefeam de ce atunci cand alergam la viteza maxima fiind lup,nu imi era rau,dar cand ma dadeam intr-un roller coaster sau eram in bratele unui vampir care alerga ,imi venea ameteala.

Nici nu stiu cand am ajuns si am intrat in casa.

-Leah,am ajuns,mi-a soptit la ureche.

Eram ghemuita la el in brate,cu nasul in scobitura umarului sau.

44.Constiinta

2010-03-23T07:18:00.000-07:00

Oare innebunisem pentru ceea ce facusem?Oare innebunise pentru ca mai continuase ceea ce incepusem?Aveam mana dreapta asezata pe pieptul lui rece,palid si tare ca o stanca,si degetele mainii stangi ii strangeau buclele blonde.
Am deschis gura ca sa zic ceva,dar cuvintele nu-mi ieseau.
Dar nici nu stiam ce sa zic,ce sa fac...
Nici nu-mi trecuse prin minte sama impotrivesc cand buzele lui le strivisera pe ale mele intr-un sarut care ma lasase fara aer.Niciodata nu mai trecusem prin asa ceva;parca toate visele mele s-ar fi contopit intr-un singur moment.
Sanii imi erau striviti pe zidul dur al pieptului lui...Acea scanteie de atractie fizica declansata intre noi era prea reala pentru a trece neluata in seama.
Oasele mi se topisera si nu mai puteam decat sa ma tin agatata de el,cu trupul maleabil arcuit peste formele lui prelungi.
Eram pierduta intr-o lume a senzatiei pure,purtata de curentul dorintei care-mi ravasea intreaga faptura.
Eram atrasa intr-o tortura plina de extaz,care ma facea sa imi pun intrebari referitoare la sanatatea mea mintala.
Ma ardea pe dinauntru o foame intensa...
Lumea se inchisese in jurul nostru ca o mantie de catifea intunecata,pana cand nu mai ramasesem decat noi doi si acest moment de senzatie pura.Nu mai auzeam decat sunetul proprie-mi respiratii si sangele involburandu-mi-se prin vene.
O bufnita a spart linistea dintre noi si m-a trezit la realitate.Ce tocmai facusem?
Cum Dumnezeu reusisem sa incerc asta cu el?
Cumva,am reusit sa ma dezlipesc de langa el,si sa fug in baie,desi picioarele imi tremurau atat de tare incat simteam ca aveam sa ma prabusesc.Dar trebuia sa plec inainte ca slabiciunea periculoasa sa ma cuprinda din nou.
M-am impiedicat cand am inchis usa in urma mea,si am cazut pe gresia rece.Am suspinat ,trecandu-mi mana tremuranda prin parul brunet.
Mi se facuse greata la ideea ca pentru a doua oara in viata mea,ma lasam prada emotiilor pe care nu reusisam sa le domin.
Tremurand,m-am ridicat si m-am uitat in oglinda.
Mi-am conteplat fata disperata.
Amintirilor dureroase ale trecutului li se alaturau placerea si senzualitatea sarutului de mai devreme.
Ratiunea imi dicta sa fug cat mai departe de el si sa uit tot,dar sufletul ma tinea aici,langa cel caruia nu-i rezistasem.
Nu stiu cat timp m-am holbat la fata mea reflectata in oglinda.
Ochii imi straluceau si parca nu ma mai recunosteam.Ma uitam la altcineva.Nu eram eu.Eu nu ma purtam asa....Cel putin nu cu un vampir...Nu cu el...Cu nimeni...
Cine devenisem?Nu mai eram Leah cea care ura de moarte vampirii...Acum eram Leah care se saruta cu vampiri...
Dar acel sarut.....Imi mistuise simturile...
Eram prabusita pe podeaua rece din baie.Picioarele nu ma mai sustinusera.Gresia rece imi amintea de pieptul rece al lui Jasper.
Ma uitam in gol de cateva ore bune… .
Un ciocani tusor s-a auzit in usa.
-Leah ,esti acolo?In jumatate de ora plecam.Sa fii gata.Te asteptam la masina,l-am auzit pe Emmett.
Nu stiu cum m-am ridicat si am iesit din baie.Dar am reusit.Mi-am strans hainele,am inchis usa si am plecat.Eram robotizata.Nu eram constienta de nimic din jur.Emmett ma astepta langa masina.Ni ci urma de Jasper.
Inca era intuneric afara.Mi-am aruncat geanta cu haine in portbagaj si am deschis portiera sa ma urc in masina.
Era asezat pe scaunul soferului.
Am luat o grura de aer si m-am urcat in masina.
-Leah?m-a strigat el.
Ca o lasa,m-am uitat in alta parte ,numai la el nu.Am cautat in buzunarul blugilor ipod-ul pe care mama mi-l daruise acum un an de ziua mea,stiind ca nu plecam fara el,mi-am pus castile pe urechi si am inchis ochii.
Eram hotarata sa uit ce se intamplase si sa il evit pe cat de posibil puteam.
Nici nu aveam sa ne intersectam mult, mai ales ca ne duceam la Evellynne acasa.Preferam sa dorm afara in padure decat sa stau in casa si sa trebuiasca sa il vad.
Daca ma intreba despre sarut ,ce aveam sa-i raspund?
,,A, da ,te-am sarut pentru ca daca nu o faceam simteam ca aveam sa mor?"A , si mi-a placut la nebunie.M-a lasat fara aer."
Da ,sigur ,era o explicatie demna de o persoana care uraste vampirii!
Emmett mi-a aruncat o cutie de Coca-Cola cand s-a urcat in masina.Am mormait un multumesc fara sa ridic privirea de pe pata de ketchup pe care o depistam pe blugi.Am dat drumul la ipod si muzica s-a revarsat pese linistea din masina .
Nici nu stiu cand am iesit din oras,la ce viteza avea masina.Era nervos.Se vedea din felul cum conducea.
M-am lasat mangaiata de muzica pe care o ascultam…desi eram constienta de fiecare miscare a lui,de fiecarre muschi din brat,care i se incorda cand strangea volanul cu putere.
In casti Chris Isaak imi tot repeta ca viata merge mai departe(life will go on)

Chris Isaak - Life will go on
ÎncÄ�rcat de nicobmb. - Discover more animation and arts videos.
Da viata merge mai departe dar lasa urme,lasa cicatrici care nu se vindeca o data cu trecerea timpului.
Si bineinteles ca era imposibil….

43.Eu si el

2010-03-23T00:54:00.000-07:00

Ma uitam la el si nu stiam cu ce intrebare sa incep.
-Ai vrea sa mai fii om?l-am intrebat poate cea mai importanta dintre intrabarile pe care vroiam sa i le adresez.
-Om...a zis razand.Am si uitat cum e sa fii om,a zis uitandu-se la mine.Nu prea stiu ce sa-ti raspund.Poate ca viata mea ca om a fost frumoasa,dar am uitat-o.Am uitat cum e sa fii viu,sa simt bataile inimii in piept, sa simt sangele cum imi curge prin vene...Am uitat.Poate o sa ti se para un cliseu, dar cand sunt in prezenta ta,o mica parte din mine se simte vie.Si nu.Nu cred ca mai vreau sa fiu om.Daca pot sa ma simt viu cu tine in preajma,atunci nu as mai vrea sa fiu om.
Nu era prima data cand imi zicea asta.Mai imi spusese asta la putin timp dupa ce il cunoscusem.
-Aha...Inteleg.Deci nu ai vrea sa mai fii om...Dar de ce?Pentru eternitate?
-Nu e randul meu sa te intreb acum?m-a intrebat el.
-A,da.Scuze.Doar ca este o enigma pentru mine.Vreau doar sa te inteleg.
-Tu esti o enigma mai mare.Pot sa-ti adresez intrebarea?
-Da,desigur.Doar e randul tau.
Eram curioasa ce avea sa ma intrebe.Era cazut pe ganduri.
-Cand e ziua ta?
Chiar nu ma asteptasem la asta.Nu era corect.
-Lovitura sub centura.Chiar vrei sa stii?
-Daca te-am intrebat inseamna ca vreau.
-Este vineri.
-Care vineri?
-Vineri,saptamana aceasta,13 aprilie.
S-a uitat la mine fara sa mai zica ceva.M-am ridicat din pat si am luat o doza de Coca-Cola de pe masa.
-Pot sa ontinui cu urmatoarea intrebare?am zis sorbind din cutie.
-Da,desigur.Doar e randul tau.
Nu parea atent la mine.Fixase un punct pe perete si atentia ii era concentrata acolo.
M-am asezat pe pat,mai aproape de el.
-Deci pot sa te intreb sau punctul de pe perete e mai interesant?Nu a zis nici da nici nu,ci doar s-a uitat la mine.
-Inca simti nevoia de sange uman?

Um zambet amar i s-a intiparit pe fata.
-Nu mai vreau da fiu Jasper cel insetat de sange,cel care nu se poate controla.Nu as putea sa mai indur vina,sa mai suport privirile familiei mele,a zis si s-a uitat in alta parte.
Tristetea i s-a asezat pe fata frumoasa.I se citea durerea in ochi.Simplul fapt ca il intrebasem asta si ii rascolisem amintirile dureroase m-a facut sa ma simt vinovata.
-O creatura atat de ftumoasa nu trebuie sa fie niciodata trista,i-am zis asezandu-mi mana peste a lui.M-am uitat la fata lui foarte atent si atunci le-am vazut.Micile crestaturi iesite in relief pe pielea lui,palida,erau imprastiate pe tot gatul.Maxilarul si gatul ii erau presarate cu mici semilune.

Mi-am dus mana la gura,ingrozita de ceea ce tocmai observasem.
-Le-ai observat?m-a intrebat Jasper atingand o cicatrice de pe mana.
-Sunt atat de multe....Din razboi.?l-am intrebat.
-Nu razboiul Armatei Confederale.Ci un cu totul alt razboi.
Vampiri.Alti vampiri.
-Imi pare rau.Nici nu imi pot inchipui prin ce ai trecut.Imi pare atat de rau!i-am zis sincer.
Ochii nu mi se dezlipeau de forma cicatricilor de pe gat.
Am intins mana sa-i ating gatul dar mi-am retras-o la timp.
Ce ma apucase?Era prea personal ca sa incerc numai.
S-a uitat la mine.Camasa ii era descheiata cu cativa nasturi.Pieptul ii era si el plin de semilune.
-Un nou nascut poate fi mai periculos decat o arma de razboi,a zis luandu-mi mana,ducand-o spre gatul lui.Cand degetele mele i-au atins gatul am tresarit.
Jasper nu privea in jur,ci drept in ochii mei.Precandu-ma indiferenta, i-am intalnit privirea .Ceva mi-a zvacnit in piept la fel de fierbinte si spontan ca flacara unei lumanari.Pentru o clipa am ramas subjugata de stralucirea din ochii lui aurii.Inima imi batea atat de puternic ca ma durea.
Niciodata nu mai traisem asa senzatie si ma speria.Am incercat sa imi calmez bataile inimii.Am reusit cat de cat.M-am prefacut ca nu se intamplase nimic si m-am concentrat pe cicatricile de pe trupul lui.Aveam o banuiala de modul cum le capatase.Atingandu-le,am simtit muscaturile tuturor vampirilor care incercasera sa il omoare.
Eram fascinata sa explorez tactil si vizual semilunile de pe gat.
Curiozitatea ma manca pe dinauntru.Aveam atatea intrebari.....Dar imi era frica ca aveam sa stric momentul.
Imi parea rau de el.Cu siguranta viata nu fusese blanda cu el.Pe langa viata lui,a mea era floare la ureche.
Mana imi ajunsese in dreptul inimii...Inima care ii era moarta..
Mi-am ridicat privirea spre el,Dar nu ma privea.Avea ochii inchisi.
-Senzatia atingerii tale e asa de... plina de viata,de diferita...ca si cand as simti din nou ca am sange prin vene,ca sunt iar om.Ca si cand viata ar alerga din nou prin venele mele,a zis si mi-a acoperit mana cu a lui.Multumesc!
Nu a deschis ochii.
Ma uitam la el si....nu stiu cum...am simtit ca vreau mai mult.
M-am apropiat de el,decat cativa centimetri despartindu-ne.Mana mea era inca acoperita de a lui,pe piept.
Mi-am pus cealalta mana pe fata lui,dar tot nu a deschis ochii.
Poate ca era o greseala ce aveam de gand sa fac dar am simtit ca trebuia sa o fac,altfel as fi murit.
Cei cativa centimetri au fost redusi cu o simpla apropiere a mea de fata lui.Stia ce aveam de gand sa fac.
Si eu eram perfect constienta de ceea ce vroiam sa fac.
Ca o adiere usoara de vara, mi-am asezat buzele peste ale lui.Poate ca mi se paruse,dar inima parca i-a batut in piept.
Buzele lui....Nu gaseam comparatie.

Erau ca...Ca ceva dupa care tanhesti si numai dupa ce gusti,simti gustul pe deplin...Acel gust pe care stii ca intr-o viata anterioara l-ai gustat si acum ca il gusti ai un deja-vu.
Simturile imi erau tulburate.Lumina lunii,care patrundea pe fereastra,parea argint topit.
M-am retras de langa el si am deschis ochii.Focul din ochii lui Jasper m-a facut sa raman pe loc.
Ma uitam la el.
Se uita la mine.
Vroiam sa fug,pentru ca ceea ce facusem...era un act de sinucidere.L-am vazut cum s-a uitat la buzele mele.
Scotand un sunet infometat,gura lui s-a napustit peste a mea,sarutandu-ma intr-o izbucnire de violenta ,furie si pasiune.

***
Jasper

M-am apropiat de ea coborandu-mi fata pana am putut sa-i simt respiratia calda pe pielea mea.
Pentru o clipa,s-a incordat si a parut sa se traga inapoi.Nu aveam cuvinte pentru ceea ce gacuse.
Ca si cand imi citise gandurile.
Eu asteptam.Ea tot nu se misca.
Inainte sa o sarut,m-am gandit ca imi semnam condamnarea la moarte.Dar nu imi pasa.Vroiam mai mult.
Contactul cu buzele ei a fost exploziv,profund si lacom.

Limba mi-a plonjat in gura ei si mainile-mi i-au prins soldurile,apasandu-i corpul pe trupul meu,vrand sa o simt inca si mai aproape.
Nu imi pierdusem niciodata controlul,cel putin nu in felul acesta,si aceasta noua experienta ma tulbura.
Eram pe punctul sa nu mai tin cont de nimic,cand o voce mi-a spus sa actionez mai lent,sa-i las Leahei timp sa-se dea seama ce se intampla.
Am auzit vocea dar refuzam sa ii dau ascultare.
Eram manat de o forta primara.O doream,mai mult decat crezusem vreodata ca pot dori pe cineva.Mai mult decat nevoia de a bea sange.
Mi-am petrecut mana pe dupa talia ei si am lipit-o de mine.
Buzele ii erau calde si moi si infometate.
Parea ca opune rezistenta,dar am simtit-o relaxata.Si speriata.
Mi-am tras capul inapoi si m-am uitat drept in ochii ei.Isi tinea respiratia.O parte din ea se abtinea si alta o avertiza de jena care va urma cand va realiza ceea ce tocmai se intamplase.
Ezita,parca pregatindu-se sa spuna ceva apoi razgandindu-se.Respiratia fierbinte,patrunzatoare ii devenise sacadata.
Era oare posibil ca si ea sa ma doreasca la fel de mult pe cat o doream eu?

****

Leah

Mainile lui imi atingeam si exploatau corpul intr-un fel posesiv de parca ar fi trecut de multe ori pe cararile lui secrete,bine pazite,de parca s-ar fi aflat acolo fiindca era dreptul lor.
S-a retras din sarutul mistuitor care ma zapacise complet.
Nu mai puteam sa respir.
Lumina lunii strecurate pe fereastra ii cazuse pe trup si eram din nou uimita de frumusetea lui.
Respiram sacadat,uitandu-ma la el.
Incet ,fara a exercita mai multa presiune decat o picatura de ploaie lunecand incet pe o fereastra, a tras o dara de la tampla mea pana la buze.
O umbra se misca pe tavan,schimbandu-si forma dupa miscarea perdelei si dupa lumina lunii care se stingea treptat.

42.Joc

2010-03-22T05:48:00.000-07:00

M-a condus pana in fata camerei de hotel.Figura receptionistei inca ma bantuia.De ce imi spusese Jasper ca se simtea intimidata de mine?Nu aratam infioratoare,mai ales imbracata in pantalonii mei scurti si tricoul cu unicorni.Si papuci roz bombon.Oare ce fusese in mintea mea de iesisem imbracata asa?Doar nu credea ca eram o amenintare cand ma vazuse cu Jasper?Sau da?Observasem cum se uitase la el cand intrase in hotel....dar cand m-a vazut si pe mine si mai ales ca Jasper avea bratul in jurul umerilor mei,am simtit ura radiind din privirea ei.Am scuturat din cap sa alung imaginea ei.Nu vroiam sa-mi stric buna dispozitie.De cand il vazusem pe Jasper afara,la miezul noptii,o senzatie de bine ma acaparase.
-Jasper?l-am strigat la o secunda dupa ce a plecat spre camera lui.
-Da,Leah?
-Mai poti sta un pic cu mine?
As fi mintit daca as fi zis ca imi repugna compania lui.Tanjeam sa stau langa el.Era ciudat,,dar nu imi explicam.Poate si datorita faptului ca hotarasem sa il cunosc mai bine.Nu stiu.Si nu vroiam sa imi dispara senzatia euforica pe care o simtisem de cand il luasem de mana si il tarasem sa cautam pisica.
Si cand ma atinsese....Inima mi se oprise...Si imi sarise cateva batai.Si cand vorbise.....Accentul acela sudist ma innebunea!
-Daca nu te deranjeaza,desigur,am adaugat eu.
-Nu ma deranjeaza,a zis venind spre mine si intrand in camera.
Am inchis usa tremurand.Dar nu de frica sau furie,ci de emotii.Oare parusem prea indrazneata invitandu-l sa mai stea un pic cu mine?Nu stiam ce credea.As fi vrut sa stiu ce gandea.
-Te superi daca te intreb ceva?a zis el.
-Nu ,desigur ca nu.
-De ce schimbarea asta de atitudine?Tu nu prea ma suporti in preajma ta.
De unde scosese asta?Nu era vorba neaparat de el.Ci de faptul ca era vampir.
-Nu am zis niciodata ca nu te suport pe tine,ca persoana.Nu suport faptul ca esti vampir,am zis asezandu-ma pe pat.
M-a imitat dar l-am simtit incordat.

-Poate ca nu te asteptai la asta venind din partea mea,dar mi-am zis ca orice persoana merita o a doua sansa,char daca e om,vampir sau o ciudatenie ca mine.
S-a uitat urat la mine.
-De cate ori trebuie sa iti repet ca nu esti o ciudatenie?Chiar nu intelegi ca esti mai normala decat inseamna normal?
Ma uitam la el si chiar credeam tot ce imi zicea.
Poate ca aveam o parere proasta despre mine.
-Ok.Cum zici tu.Promit ca nu mai zic asta.Pana maine.
A inceput sa rada si s-a mai relaxat un pic.
-Sa nu uiti ca ai o datorie fata de mine,am zis incercand sa schimb subiectul.
-Despre ce vorbesti?m-a intrebat nedumerit
-Pai ,ai zis ca ma duci la Milwaukee.Si ca imi iei o pisicuta.
-Tu chiar vrei o pisica?O sa fuga mancand pamantul cand va vedea lupul din tine.
-Nu-i corect!Nu e vina mea ca ma transform.
S-a uitat la mine zambind.

-Am glumit.O sa te adore.Si la Milwaukee te cand cand vrei tu.
-Mereu mi-am dorit sa vad Milwaukee de ziua mea,am zis eu visator.
Se uita la mine,incercand sa nu rada.Probabil aratam caraghios visand cu ochii deschisi.
-Mai bine nu.Nu vreau sa te deranjez si sa o faci din obligatie,am zis simtind ca incercam sa profit de situatie
-De unde stii ca nu vreau sa merg cu tine?Citesti gandurile ca Edward?a incercat sa glumeasca el.
-Nu,doar ca...
-Daca ti-am promis......Si cand ai zis ca e ziua ta?
-Nu ti-am zis ...Si nu iti zic.
-De ce nu?Nu aduc un clovn sa iti canta ,,La multi ani''.Decat daca vrei.
-Nu ai indrazni!Iti rup gatul daca intr-o zi ma pomenesc cu vreun clovn la usa.
-Am glumit,a zis el serios.
Stiam ca glumea.Dar daca zicea asta Emmett atunci il credeam in stare.Poate chiar se deghiza el in clovn.
-Si eu am glumit,am zis zambindu-i.
Vroiam sa il intreb multe dar nu stiam cum.
Vrei sa jucam un joc?i-am propus eu ca sa pot sa aflu mai multe despre el.
Si sa nu par prea interesata,ce metoda mai buna decat un mic joc?
-Un joc?De carti?Sa stii ca te bat daca vine vorba de carti de joc.
Nu de carti..Nu ma pricep si mereu iau bataie.Un joc al cunoasterii.Eu pun o intrebare,tu o intrebare.Ce zici?Vrei?
-Hmmm.....Un joc........a zis gandindu-se.
Parea in dubii.Cu siguranta facusem o greseala.Nu trebuia sa-i propun asta.Desi vroiam sa aflu mai multe despre el si viata lui.
-Uita ca am zis asta,am zis.
-Nu.Chiar vreau.De ce te-ai razgandit?Ca nu ti-am raspuns imediat?Ma gandeam ce as putea sa te intreb.
Doamnele mai intai.a zis folosind iar accentul lui sudist si zambindu-mi

Iar ma zapacea cu accentul lui!

41.Dorinta

2010-03-21T04:36:00.000-07:00

Pisica a miorlait zgomotos ,dezmeticindu-ma din gandurile sinucigase.A sarit din Bratele Leahei si a fugit.
Leah a reactionat la fata mea ingrijorata.
-Nici nu a mancat.Dar nu-ti face griji pentru ea, va gasi ea drumul inapoi.
Am stat uitandu-ne unul la altul,in liniste.Eram curios sa aflu raspunsul la intrebarea mea, dar nu aveam de gabd sa scot o vorba decat daca era cu adevarat necesar.Nu mai aveam incredere in ceea ce ziceam in preajma ei.
Cu o singura privire la pozitiile noastre curente, stiam cea mai buna strategie ca sa o fac sa cada in bratele me.Daca imi puneam bratele pe peretele din spatele ei.,aveam sa o prind ca intr-o cusca si fetele noastre ar fi fost la nici 2 cm una de cealalta..Daca imi miscam piciorul drept cu 30 grade,glezna mea avea sa-i atinga piciorul gol.
Era vina lui Emmett pentru aceste ganduri indecente pe care le aveam cu Leah...Ajunsese el la concluzia ca Leah s-ar potrivi perfect cu un vampir.
Daca ar sti ea la ce ma gandeam acum ,ar fi luat-o la fuga,mancand pamantul,asta dupa ce imi rupea gatul.
-Imi place.
Am clipit.Ce spusese?
Nu a trebuit sa o intreb,pentru ca a clarificat imediat.
-Intrebarea de mai devreme.De ce ma leg mereu de originea ta....Poate i sa sune copilaresc si prostesc,dar fiin copil,am facut o pasiune pentru genul cowboy....Stii tu,ca John Wayne.Si acum am in fata un cowboy adevarat,a zis uitandu-se la mine.Unul dintre ultimii....
Acum imi intelegi fascinatia.Stii tu.Cowboy si indieni,a zis si a inceput sa rada.
Nu m-am putut abtine sa nu rad si eu.
-Cu siguranta sunt surprins,doamna(ma'am).Am exagerat cu accentul facand-o sa se uite intens la mine.
-Ha-ha.Foarte amuzant.
Parea enervata,dar destul de interesata desi radia a stanjeneala.
-Imi pare rau ,doamna,am zis scotandu-mi palaria imaginara.
Leah parea gata sa-mi scoata ochii.
-Ce faci afara,totusi?
Am inghetat.Ce faceam afara?Mintea mi se golise.
-Sunt aici....ca sa te escortez inapoi in pat.Cumai ajuns aici de fapt?
-Am sarit pe fereastra,a zis nepasatoare.
-Si cum planuiai sa ajungi inapoi?
-De fapt ,nu prea m-am gandit la asta...a admis ea,uitandu-se spre hotel.
Presupun ca va trebui sa intram in mod normal,uman.
-Nu esti deloc distractiv.Ma gandeam sa ne urcam pe franghii sau poate furam curcubeul magic al lui Emmett.
-Leah,ai baut?
S-a uitat suspicios la mine.
-Nu beau decat cand cineva ma raneste din dragoste .Si nu beau cand trebuie sa conduc,pentru ca eu vreau sa conduc cand plecam.
-Multumesc zeilor pentru asta,am zis fara sa ma auda.
Mi-am asezat bratul in jurul umerilor ei si am condus-o spre hotel.

Nu ma deranja nici mirosul ei,nici caldura pielii ei si nici faptul ca era lup si ma ura de moarte.
Eram surprins ca nu protestase.
Receptionista blonda m-a reperat imediat.
-Bine ati revenit la ... dar s-a oprit brusc cand a vazut-o pe Leah.Nu avea sa indrazneasca sa-mi faca ochi dulci,avand-o pe Leah langa mine.A vazut-o pe Leah ca pe o amenintare.Desi i-am zambit ,se uita la Leah cu rautate.
-Tipa aia se uita la mine de parca as fi vreo fraiera,constienta ca era imbracata i pantaloni scurti care ii scoteau in evidenta picioarele lungi si un tricou cu unicorni.
-Nu, nu e asta,am zis usor,conducand-o la lift.
-Atunci de ce s-a uitat asa urat la mine?
-E intimidata de tine,atata tot.
-Oh da.Arat asa de intimidant in papuci roz si tricou cu unicorni.
Ma gandeam sa-i explic de ce receptionista se uitase asa ka ea, dar nu mi s-a parut necesar.
-Nu mai iesi pe furis afara,in noapte,fara sa ma anunti ,i-am zis in fata usii ei.
-Da ,sa traiti,a zis imitand salutul soldatilor.
A deschis usa si a intrat.Am plecat
dar nici la jumatatea drumului spre camera mea si a lui Emmett m-am auzit strigat.

-Jasper?

40.Imaginatie si dorinta

2010-03-20T05:13:00.000-07:00

Jucam carti cu Emmett,si castigam,desigur,cand ceasul a batut miezul noptii.O alta zi se termina...
Trebuia sa ies,sa iau aer.
-Nu te ingrijora,iti voi da sansa sa ma anihilezi mai tarziu,Em.
A scos limba la mine in raspuns.De cum am iesit,si m-a vazut,receptionista a zambit si si-a batut gebele,incercand sa flirteze cu mine.Ce li se parea asa interesant la mine?
Parea gata sa cedeze oricand daca ii adresam un singur cuvant.Dar nu eram tentat.I0am simtit dezamagirea cand am trecut pe langa ea si am iesit pe usile batante.Daca nu as fi fost atractiv,s-ar mai fi uitat la mine?
-Hey, blondule.Ce faci?
Am clipit,deja identificand vocea,ca fiind a Leahei.
-As putea sa te intreb acelasi lucru,Leah.E miezul noptii.Nu dorm.Dar tu da.
-Wow.Cum de ai devenit asa destept deodata?
M-am uitat la Leah;avea parul in dezordine,fara pic de machiaj pe fata perfecta, si slapi roz bombon in picioare.
Uitandu-ma la ea mi-am adus aminte de receptionista blonda care era extrem de machiata.Dar se pare ca nu tuturor ke pasa cum aratau.
-Ce faci de fapt aici?
M-am uitat suspicios la punga de plastic din mana ei,plina de....ce era acolo?
Leah s-a uitat la mine.
-Nu e ceea ce crezi.
-Leah,ai marijuana?Eram cu adevarat surprins,fiind sigur ca Leah nu consuma droguri.
S-a uitat ciudat la mine si a deschis punga.Ma asteptasem la gramezi de marijuana dar in locul ei,un miros complet diferit a razbatut din punga.
-Vezi,nu sunt droguri.
Fata imi era acum incruntata.
-Leah,ce faci la miezul noptii cu o punga plina de iarba pisicii?
Un zambet a aparut pe fata ei.
-E asa adorabil cum accentul tau sudist e evident atunci cand esti suparat.
Daca as mai fi fost inca om,as fi rosit.In schimb,mi-am scuturat capul.
-Nu sunt suparat,sunt doar confuz:explica-mi te rog.
A incuvintat zambind.
-Deci,am vazut un pet store la cateva strazi mai incolo,si am mers si am cumparat iarba pisicii,a zis ea aratand spre strada.
Incerca sa vorbeasca cu accent sudist.
Am clipit.
-Chiar asa suna accentul meu?
A chicotit.
-Vocalele pronuntate....Suna asa ciudat.Chiar si cand vorbesti normal,fara accent,tot pot sa le depistez.
Nu multa lume putea observa tonurile sudiste pentru ca reuseam mereu sa le ascund.
Dar Leah era ceva diferit.
-Ai terminat?am zis usor pronuntand fiecare cuvant cu grija .Atunci am realizat ca Leah incerca sa ma distraga.
-Leah,doar spune-mi ce pui la cale.
-Bine....Vino cu mine,a zis intinzand mana spre mine.

I-am luat mana oferita fara sa zic nimic.S-a uitat la mine pentru o secunda si inainte sa o intreb la ce se gandeste,m-a tarat pe o aleie intunecata.
-Leah ,unde mergem?
Leah mi-a facut semn sa fiu tacut si s-a uitat in sus,deasupra capetelor noastre.

Vroiam sa rad,dar ochii Leahei ereu seriosi.A deschis punga cu parba si o conserva de peste si a inceput sa scuture punga.
-Aici pisicuta.Pis-pis!
Mi se parea mie sau eram aici pentru o...?
Deodata,s-a auzt un sasait si sunetul ghearelor pe acoperis.
A mai chemat-o o data ,dar nimic.Pisica tot sasaia.
-OF,Jasper,poti incerca tu?
-Ce?Nu pot.
-Te rog!Stie ca sunt fata .Poate pentru ca tu esti barbat,la tine o sa vina.Te rog,Jasper,incearca tu.
-Nu!Nu o sa fac asta!
-Te rog! a zis Leah uitandu-se la mine cu ochi plangaciosi de catelus.
Cum puteam sa o refuz cand se uita asa la mine?Am inceput sa strig pisica.Imediat ce am inceput ,am simtit ochii Leahei pe mine, dar cand m-am intors sa ma uit la ea,s-a uitat in alta parte.Mi se parea mie sau Leah rosise?Hmmm...Din pacate,pisica a sasait mai tare cand m-a simtit.
Am oftat exasperat.
-O sa iti cumpar o pisica daca ma lasi sa na opresc.
A pus ambele maini in solduri si s-a intors sa se uite la mine.
Imi doream ca lumina felinarelor de pe strada sa fie mai puternica si mai apropiata ca sa pot sa-i vad fata mai bine.Desigur, ca ii puteam vedea fata destul de bine,dar era asa de intuneric,incat imi era dificil.Si trasaturile Leahei erau facute sa fie admirate la lumina,ca sa poti sa vezi fiecare centimetru de perfectiune.
-Jasper,nu e vorba de pisica...E..s-a oprit brusc si a parut interesata de unicornul desenat pe tricoul de il purta.
Am simtit valuri de jena.Era ceva gresit de nu vroia sa imi spuna.I-am luat mana(de cand devenise asa usor sa ating un lup) si am trimis un val de relaxare spre ea.Cand inima i-a incetinit din fuga nebuna, m-am oprit dar nu i-am dat drumul mainii ei calde.M-am uitat intens in ochii ei,stiind ca nimic din ce as fi putut zice ar fi ajutat situatia si rabdator am asteptat.
Nu a trebuit sa astept mult.
-E vorba de...Era ambalajul unei acadele aruncat pe jos asa de interesant?Pisica nu ma place,a zis ea simplu.Atunci mi-am dat seama si mila m-a curprins.I-am strans un pic mana.Leah s-a uitat la mine si si-a tras mana din a mea.
-Sa nu indraznesti sa iti para rau pentru mine,a ordonat ea.
-Cum de ai stiut ca...?
Un sunet straniu a iesit din gatul ei,un mix intre un marait si un ras amar.
-Majoritatea oamenilor nu ma plac.Am accetat asta deja.Dar acest animal...Nu pot sa inteleg...Nici nu a asteptat sa ma cunoasca...E intotdeauna acelasi lucru.Si stii de ce?Pentru ca sunt o nenorocita,a zis si a inceput sa rada.
Asumandu-mi riscul ,gandindu-ma ca era viata mea in joc,i-am luat mana si mi-am impreunat degetele cu ale ei.
Inca ma uimea cat de perfect se potriveau mainile noastre.Mainile ei erau mici ,dar cu degete lungi care usor se impleteau cu ale mele.Mana lui Alice se pierdea in a mea si niciodata nu ne impreuneam degetele.Poate ca parea o prostie sa admit asta dar degetele Leahei intre ale mele pareau ceva normal...ceva drept....perfect.
-Eu te plac,am zis usor.
Ochii ei negri i-au intalnit pe ai mei,dar erau indescifrabili.
-Da,poate ca esti o nenorocita,dar daca nenorocita este definitia cuiva care soune ceea ce gandeste indiferent daca societatii ii convine sau nu,atunci si eu vreau sa fiu ca tine.
Nu s-a putut abtine sa nu zambeasca,desi timid.
-Vrei sa fii ca mine?.Era un pic de scepticism in tonul ei dar m-am facut ca nu observ.
-Desigur,dar nu toti pot fi ca tine.Esti destul de curajoasa sa rupi barierele si sa spui ceea ce crezi.Din pacatemeu nu pot face asta.Dar tu poti.Si te admir pentru asta.
Era un fel in care o puteam face sa se simta mai bine.M-am concentrat pana am simtit frica radiind dinspre pisica si i-am sters-o.
M-am uitat la mana Leahei in a mea si la valul de caldura ce alerga prin corpul meu de cate ori o atingeam.
Pisica a coborat de pe acoperis si s-a impeticit printre picioarele Leahei, torcand zgomotos.
S-a uitat la mine.
-Asta inseamna a trisa,sa stii.
-Simturile pisicii erau date peste cap daca nu te place...Si de ce sa nu le schimb un pic?
Leah a dat drumul mainii mele, ca sa ia pisica in brate.
-Nu-i asa ca esti o pisicuta cuminte?am auit-o zicandu-i pisicii care torcea in bratele ei.
A trebuit sa imi musc limba ca sa opresc rasul care ameninta sa razbata ,cand am auzit-o.
S-a uitat spre mine,un pic rusinata.
-Scuze pentru ce am zis.
Am zambit.
-Nicio problema.Ma bucur ca mi-ai spus.Acum ca ai reusit ceea ce vroiai, e tarziu si avem un drum lung de facut maine.De ce nu mergi sa dormi un pic?
Leah a strans pisica in brate.
-Si sa te las singur cu ea?De unde stiu ca nu o omori?Sau o prajesti?
Am incercat sa par exasperat ,dar stia ca sunt amuzat.
-Leah,de cate ori sa iti spun?Doar pentru ca sunt din sud nu inseamna ca sunt badaran sau mocofan.
-Am spart nasul unuia la Long's Drag... a zis ganditor.
Am clipit.
-Ce?
A clipit si ea.
-Nu conteaza.Poveste lunga.O sa ti-o spun intr-o zi.Ce spuneai?
Era dificil sa ma opresc sa nu zambesc cand ma uitam la ea.
-De ce esti asa obsedata de faptul ca sunt sudist?Pe mine nu ma deranjeaza ca Emmett e irlandez sau Carlisle britanic.
Leah a izbucnit in ras.
-Stiam eu ca e spiridus!
Am incercat sa nu rad cand mi-am dat seama ca se referea la Emmett.
-Leah,ramai pe subiect.
-Intotdeauna vin dupa monezi norocoase....canta..aratand visatoare.
-Leah,doar...
-Inimi,stele si potcoave,luna albastra si trifoi,ghiveci de aur si...
Am tras-o de marginea tricoului ei cu unicorni.Nu am putut sa -mi opresc degetele sa nu zaboveasca pe coapsele ei si accidental am simtit pielea-i fierbinte sub ele.Respiratia i s-a oprit instantaneu si aproape mi-am muscat limba ca sa opresc degetele sa mi se afunde in pielea-i matasoasa.
-Nu mi-ai raspuns la intrebare.
De ce vocea imisuna asa gatuita,fara aer?Nu era ca si cand as fi avut nevoie sa respir.Avand mainile inca pe coapsele ei,am realizat ca eram in pozitia perfecta sa ma aplec spre ea si s-o lipesc de perete
si sa fiu liber sa ii ating acea piele care ma intoxica....
Sa sarut acele buze pline care ma ispiteau...Rosii si pline ca o capsuna .. Sa pot sa-i ating trasaturile fetei atat de perfecte.....Sa-mi plimb degetele prin parul ei matasos si .....

39.Respingere

2010-03-20T00:07:00.000-07:00

Jasper a venit langa mine si s-a asezat pe pat.
-Leah,cum te mai simti?m-a intrebat ,uitandu-se atent la mine.
-Sunt bine.Cred.Desi tot ce s-a intamplat dupa ce m-am dat jos din roller coaster,e in ceata.Dar imi aduc aminte de tine,am zis si am rosit .Stiam ca ii mangaiasem fata palida si ca spusesem cuvinte fara noima.
-Si ce iti aduci aminte?m-a intrebat
Tonul vocii lui imi ascundea ceva.
-M-ai tinut in brate....si eu..am zis si mi-am acoperit fata cu mainile.
Chiar imi era rusine cand imi aminteam ce facusem.Si pe langa toate astea,mai fusesem si geloasa pe Evellynne!Eu,geloasa din cauza lui,pe o necunoscuta!Ce era in neregula cu mine in ultimul timp?
-Leah?De ce iti e rusine?m-a intrebat.
L-am privit printre degete.
-Nu conteaza.E problema mea,am zis.
L-am auzit cum a oftat.
-Daca iti iei mainile de pe fata iti zic noutatile de la Seth,a zis propunandu-mi un targ.
Atentia mi-a fost acaparata total cand a rostit numele lui Seth.
-Ai vesti de la el?am intrebat pe nerasuflate.
-Daca te mai ascunzi ca iti e rusine de cine stie ce,nu iti spun.
-Asta e santaj,sa stii!i-am zis ,luand mainile de pe fata.
-Multumit? am zis strambandu-ma
-Cred ca da.Dar inca astept sa imi spui motivul pentru care ti-ai acoperit fata.
-Nu am chef acum.Zi-mi de Seth.A sunat?Este bine?A ajuns?
L-am bombardat cu intrebarile si asteptam sa imi zica ceva.Dar nu zicea nimic.
-Mai astept mult?Spune-mi odata!Nu vezi ca mo9r de nerabdare?am zis si m-a apropiat mai mult de loocul unde era asezat.
A zambit.
-Seth e bine,nerabdatoareo.Cu rabdarea treci marea sa tii minte asta.A sunat in timp ce tu dormeai.Maine pleaca din New York.Se pare ca nu a reusit sa o gaseasca pe fata dupa care a plecat.I-am propus sa ne intalnim in acest oras,pentru ca nu are rost sa mai facem drumul pana la New York.Si probabil nu am conduce pe acelasi drum.E mai bine sa ii asteptam aici,a zis Jasper.
Seth se intorcea.Imi era dor de fratiorul meu.
Acum ca Jasper imi spusese ca nu reusise sa-si gaseasca imprintul,imi trecuse definitiv cheful sa il mustruluiesc pentru ca plecase fara sa imi spuna,desi merita o cearta din partea mea.
-Cand ajunge?
-Cam intr-o saptamana.L-am amenintat ca nu mai il primim acasa la noi daca Embry conduce mai mult de 5 ore pe zi.
-O saptamana?Si vrei sa stau aici,inchisa intre 4 pereti timp de o saptamana?O sa innebunesc.Vreau sa alerg,sa miros aroma padurii,sa simt vantul prin par.Nu sa vad 4 pereti si tavanul camerei de hotel.
-Daca nu iti place aici putem merge la Evellynne,mi-a propus el.
Unda de gelozie m-a piscat din nou.
-La Evellynne?Vrei sa locuiesc in casa unui vampir?Mai bine zac moarta intr-un sant sau astept sa cada peretii astia pe mine decat sa stau in casa ei!
La dracu!Parusem o sotie disperata care isi banuia sotul de infidelitate si colc peste pupaza,el ii propunea sa mearga la o intalnire cu amanta.
-Evellynne nu va fi acasa.
Spusese totul asa calm incat a trebuit sa-l mai intreb o data ca sa inteleg.
-Duceti-va voi.Eu nu merg,i-am zis.
-In niciun caz.Daca nu vrei,nu mergem.
Iar eram egoista.Le era destul de greu sa stea printre oameni pentru ca eram eu prea orgolioasa sa locuiesc in casa unui vampir.
-Bine.Sa mergem la Evellynne,am zis strambandu-ma.
-Esti sigura?m-a intrebat el.Nu pari prea convinsa.Si nu e nicio problema daca ramanem aici,daca nu vrei.
-Ba vreau.Probabil voi sta mai tot timpul in padure.Si asa puteti si voi sa vanati.
Nu a zis nimic.Doar se uita la mine.
-Maine vom pleca.Azi nu.Nu esti pe deplin recuperata.
-Ma simt bine.Chiar am o pofta nebuna sa il alerg un pic pe Emmett si sa ii rup gatul.
A zambit,mi-a luat bratara daruita de Emmett din mana si s-a uitat la ea.Mi-a luat mana intr-a lui si cu grija a prins bratara de incheietura mea.
-Se potriveste cu stralucirea ochilor tai,a zis el tinandu-mi mana in a lui.
Simteam cum sangele imi alearga prin vene si inima imi batea cu putere.Mereu cand ma atingea inima mi-o lua la goana.
As fi auzit bataile inimii mele chiar daca as fi fost surda.
-Poti sa iesi te rog?Vreau sa raman singura,i-am cerut.
Nu vroiam sa mai stea asa aproape de mine.Imi era frica ca voi izbucni si ii voi zice ca am fost geloasa ca o proasta pentru ca plecase la Evellynne.
Mi-am retras mana brutal din a lui,fara sa ma uit la el.
-Ce ai patit?m-a intrebat nedumerit.
-Nimic.Vreau doar sa raman singura acum.Se poate?am zis uitandu-ma aiurea pe pereti.
Nici nu am auzit cand s-a ridicat din pat,ci doar am simtit o adiere cand a inchis usa in urma lui.
Simteam ca il ranisem cand mi-a retras mana din a lui asa brutal.

Ce dracu era cu mine de ma purtasem asa?
Ba il lasam sa ma atinga,si imi placea,ba il alungam de parca nu il suportam.Nu mai intelegeam nimic.
Aveam stari diferite in preajma lui.Poate era si din vina lui si a felului in care manipula emotiile.
Dar eram si eu de vina.Tindeam sa fiu in preajma lui in preajma lui de o vreme ,sa ma simt descatusata de iubirea pentru Sam.Sa ma simt libera .Dar nu stiu daca era pentru ca asa simteam eu sau asa ma facea el sa simt.
M-am ridicat din pat si m-am dus la fereastra.
Paclul de verdeata ce se vedea la cativa kilometri de locul in care ma aflam marca ma striga,ma chema cu disperare.
Desi nu ma incanta sa stau in casa Evellynnei ,ma multumea faptul ca aveam sa fiu libera.
Un miorlait discret s-a auzit de pe aleea de langa hotel.Miorlaitul unei pisici.
Poate curiozitatea,poate cheful sa ies din camera de hotel,m-a facut sa ies pe fereastra si sa sar jos.
M-am uitat in jur si era pustiu.
As fi aratat suspect daca cineva ma vedea sarind de la etajul 2 al unui hotel,aterizand fix in picioare.
M-am ghidat dupa miorlait pana ce am gasit-o.
Era cocotata pe pubela de gunoi,miorlaind intr-una.Era un ghem de plana portocaliu,cu ochi verzi.Oadevarata frumusete.Dar i se vedea coastele de slaba ce era.
-Pis-pis,!Hai vino la mine!am incercat sa o ademenesc eu.Dar cand am incercat sa ma apropii de ea si s-o iau in brate a sarit si a luat-o la fuga.
De ce nu ma placea?Nici nu ma asteptase sa ma cunoasca.Asta m-a dus cu gandul la Jasper si la modul in care ma purtasem cu el.Nu facusem nici macar efortul de a ajunge sa il cunosc inainte sa il condamn.Il condamnasem doar pentru ca era vampir.Desi eram lup,si automat cu gena mostenita de la stramosi,mostenisem si ura fata de vampiri,el incercase sa ma cunoasca ,sa nu ma judece si chiar sa incerce sa ma ajute.Si in loc,eu ce facusem?
Nimic.Absolut nimic.Decat continuasem sa-i urasc si sa-i condamn doar pentru ca erau vampiri.Si oricat de bine ma simteam cateodata in preajma lui, si imi era dor dor de el cand nu era in preajma, tot il condamnam.
In sufletul meu se dadea o adevarata lupta impotriva prejudecatilor cu care screscusem si pe care vroiam sa le alung.Trebuia sa ii dau o sansa lui Jasper.Si lui Emmett.Daca Seth a putut face asta, puteam si eu sa o fac.
Gandurile mi-au fost alungate de un nou miorlait al bulagarelui portocaliu.
Cu siguranta era lihnita de foame.
M-am grabit spre camera de hotel sa iau niste bani sa ii cumpar cateva conserve de peste si poate gaseam iarba pisicii .......Ii presaream in conserva,poate asa avea sa ma placa.Stiu,numai eu ma puteam gandi la asa ceva.Nu era prima data cand ma gandeam sa folosesc asa ceva ca sa sedez o pisica sa ma placa.

38.Cadou

2010-03-18T03:33:00.001-07:00

M-am trezit buimaca.M-am ridicat din pat, si m-am pomenit cu Emmett langa patul meu,hlizindu-se la mine.
-Ce te uiti asa la mine?l-am chestionat.Se uita la mine de parca nu respiram sau ceva de genul.
-Leah esti bine!a zis si m-a imbratisat.Nu mai puteam respira.Ma strangea in brate ca intr-o menghina.
-Em...Emmett... nu ...pot ..respira!
A slabit stransoarea dar nu mi-a dat drumul.
-Bruta,da-mi drumul!Ma sufoci!
-Emmett,las-o in pace.Nu vezi ca o sufoci?am auzit vocea lui Jasper.
Deci chiar era aici,venise.L-am cautat din priviri dar Emmett nu imi daduse inca drumul.
-A,gata stiu ce faci.Incerci sa ma imbunezi ca sa nu iti rup gatul pentru ca m-ai obligat sa ma dau in roller-coaster.Sa nu crezi ca uit,am zis zbatandu-ma in bratele lui.
Mi-a dat drumul si s-a retras cativa metri.
-Tot iti rup gatul.
-In sfarsit ,ti-ai revenit! a zis Emmett rasufland usurat.Credeam ca te-am pierdut,a zis so a deschis bratele parca invitandu-ma la o imbratisare.
-Nici sa nu te gandesti!l-am amenintat.
-Nici daca imi cer iertare?a zis.
L-am vazut cum s-a scotocit in buzunarul jachetei si a scos o cutiuta de catifea neagra.S-a apropiat de mine si mi-a intins-o.
-Imi pare rau pentru faptul ca te-am urcat cu forta in roller coaster.Daca stiam ca te vei simti rau,nu mai insistam.Si asta este pentru tine,a zis uitandu-se spre cutiuta.
Vroiam sa refuz,dar vazandu-l asa vinovat parca nu am avut putere sa refuz.
Am intins mana si am luat-o.
-Sa nu crezi ca daca te iert,o sa uit,i-am zis suparata.
-M-ai speriat de moarte!Ti-ar trebui o bataie buna pentru ca ai reusit performanta sa ma sperii.
Nu am mai fost atenta la el,ci la cutia de catifea din mainile mele.Am deschis-o usor si un mic click s-a auzit.
Cand am ridicat capacul cutiutei,mii de scipiri de diamant au stralucit dintr-o bratara rotunda cu imaginea unui lup gravata pe ea.
Ramasesem cu gura cascata,uitandu-ma la bratara pe care o tineam in mana.
-Acesta e modul lui Emmett de a-si cere scuze,l-am auzit pe Jasper.Emmett nu mai era in camera.Nici nu il auzisem cand plecase.Nu imi puteam lua ochii de la bratara.Sclipirile cristatelor de pe micul lup imi aduceau aminte de de visul de acum o zi cand un barbat cu pielea strlucindu-i a diamante mi-a aparut in vis.

37.In bratele lui

2010-03-18T01:31:00.000-07:00

Nu a vrut sa-mi spuna mai multe ,mi-a explicat el,cu vocea blanda,ezitand un pic.Imi fusese dor de el,de vocea lui.Dar de ce ezita?
-De ce nu vrei sa-mi spui ce am zis cat timp am delirat?
Ma rugam sa nu fi zis ceva ce nu trebuia.
L-am vazut cum a zambit.
-Nu conteaza....a zis .Parea ca se gandeste la ce delirasem.De ce nu puteam sa-mi amintesc?Imi venea sa ma dau cu capul de pereti; poate asa reuseam sa-mi amintesc ceva.Daca reuseam sa ma ridic.

-Cand ai venit?l-am intrebat.
-Am ajuns ka o ora dupa ce Emmett m-a sunat.Eram la vanatoare cu Evellynne.
O pala de gelozie a pus stapanire pe mine.Desi Emmett spusese ca e o veche prietena,parca nu eram convinsa ca decat o prietenie era intre ei.
Eram geloasa pe o femeie vampir pe care nu o cunosteam,doar pentru ca Jasper o vizitase?Cu siguranta nu ma simteam bine.
M--am uitat spre fata lui Jasper ,aratand un pic vinovata de ce tocmai gandisem.
Multumesc zeilor ca nu era Edward care citea gandurile!
L-am vazut cum incerca sa se abtina sa nu rada cand mi-avazut fata vinovata.
Deci stia ce simteam.Minunat!
-Te simti mai bine sau mi se pare mie?m-a intrebat.
Nu am reusit sa scot niciun cuvant.Decat am incuvintat.
Si chiar ma simteam un pic mai bine.
Raceala corpului sau imi placea.
M-am ghemuit mai bine la pieptul lui .Era asa de bine!
Probabil ma credea dusa cu pluta,dar nu imi pasa.Chiar eu credeam ca eram dusa cu plata .
Si totusi ce credeam despre faptul ca ca ma ghenuisem in el de parca eram o pisicuta care dorea sa fie mangaiata?
Dar era asa de bine...
I-am simtit degetele reci dandu-mi parul intr-o parte si mangaindu-mi obrazul.
An deschis ochii pe care ii tinusem inchisi de frica ca avea sa citeasca in ei ceea ce nu aveam curaj sa ii spun cu voce tare.Ca ma simteam bine in bratele lui.

Auriul din ochii lui era asa clar si si pur incat ma hipnotiza.
Ghidata de ceva inexplicabil,am ridicat mana si i-am mangaiat fata.

Stiu ca nu trebuia sa fac asta,dar aveam sa dau vina pe faptul ca nu ma simteam bine,daca ma intreba de ce facusem asta.
Desi pielea ii era rece,sub degetele mele era calda.
-Esti cald,i-am zis zambind.
-Da,si tu esti rece,mi-a zis.
Mi-am retras mana ,dar mi-a luat-o si a pus-o la loc,pe obrazul lui.

-Nu ma deranjeaza,mi-a zis.Imi place.
M-am uitat la el mult timp.Fara cuvinte.Dar mi-am simtit pleoapele grele.Desi m-am luptat cu somnul care simteam ca ma atragea in mrejele lui,nu am invins.Am adormit,luand cu mine amintirea ochilor aurii care ma priveau intens.
Am visat pajisti verzi si o lumina puternica.Si un copil.Ceva ciudat.De obicei nu visam mai nimic.Dar de o perioada visam lucruri inexplicabile.

36.Imbratisare

2010-03-15T00:13:00.000-07:00

Cand in sfarsit s-a oprit am desfacut centura de siguranta cu mainile tremurandu-mi si m-am dat jos,picioarele mi s-au impleticit.
-Leah,te simti bine?m-a intrebat Emmett vocea sunandu-i panicata.
M-am aplecat ,tinandu-ma cu bratele de mijloc.Simteam cum valuri de greata,ma incercau.
-Leah?
Nu puteam sa zic nimic.Gura parca mi se inclestase.Am inchis ochii si m-am straduit sa imi calmez stomacul.Greata se evapora incet,incet.
-Leah,spune ceva!
Am deschis ochii si mi-am ridicat privirea spre el.
-Te omor!
-In sfarsit!M-ai speriat de moarte.Dar vad ca ai redevenit Leah pe care o stiu,a zis si m-a ridicat in bratele lui musculoase.
Nu eram in stare sa protestez sau sa deschid gura pentru ca din nou simteam o greata in gura.
Nu stiu cum m-a asezat in masina sau cand am ajuns la hotel.Tot drumul am tinut ochii inchisi.Cand m-am dezmeticit un pic,eram in camera de hotel,in pat.

Emmett vorbea la telefon cu cineva.
-Ok,imi pare rau!Eu de unde sa stiu ca avea sa ii fie rau de la un roller coaster?Da ,stau cu ea pana isi revine.Da,da.
Si a inchis.
***
Am incercat sa deschid ochii,dar nu am putut.O transpiratie rece mi-a facut corpul sa tremure.Aveam frisoane.
Am mai facut o incercare sa deschid ochii si sa ma ridic.Dar in zadar.Apoi nimic.
Nu stiu ce se intamplase.
M-am trezit in pat,dar capul imi era asezat pe ceva diferit.Si rece.
Am deschis pleoapele grele si cand m-am uitat in sus am vazut fata palida a lui Jasper si buclele-i blonde.
Aveam capul sprijinit de pieptul lui,de asta nu recunoscusem unde ma aflam.
Ma uitam la el si nu intelegeam cum de era aici.
Emmett spusese ca nu se intorcea azi.
Poate ca visam.
-Leah esti bine? a zis si si-a trecut defetele prin parul meu.
Deci chiar era aici.
Am schitat un zambet si si am inchis ochii.
Eram fericita ca era aici.
-Leah?a strigat usor la mine.
Am deschis din nou ochii si m-am uitat intens in ochii lui .Erau din nou de un auriu pur.
M-am tras mai aproape de el.
-Cum de esti aici?l-am intrebat cu jumatate de gura.
-Emmett m-a sunat disperat ca ti-a venit rau.
De ce te-ai urcat in roller coaster daca stiai ca iti va veni rau?
-Si vroiai sa il las pe Emmett sa rada de mine?
-Si ai preferat sa iti fie rau doar ca sa nu rada Emmett de tine?
-Da,am zis si am incercat sa ma ridic,dar totul in jur inca se invartea.
-Leah,stai linistita.Inca nu te simti bine.Inca ai febra.
-Eu am mereu febra.Temperatura corpului meu e mereu mai ridicata decat a unui om normal.Inca un motiv sa fiu considerata o ciudatenie.
-Nu esti o ciudatenie.Si ai febra.Azi noapte ai delirat.De asta am indraznit sa te iau in brate si sa incerc sa iti reduc temperatura cu cateva grade.Sunt sigur ca te intrebai ce faci in bratele mele.
-An zis ceva ce nu trebuia?Nu imi aduc aminte nimic.Nici macar cum am ajuns in pat.Si Emmett unde e?Sper ca nu am facut ceva necugetat si i-am rupt capul,am zis incercand sa glumesc.Dar nu prea mi-a iesit.
-Nu,nu.Din pacate,nu a zis Jasper razand.Desi pentru ce a facut,ar merita.Dar nu.Emmett e plecat.A zis ca are ceva de rezolvat.

35.Roller-coaster

2010-03-12T06:45:00.000-08:00

Nu l-am bagat in seama,ci m-am concentrat pe platoul cu mancare.Clatite anurinde cu unt si sirop,rulouri de carne umplute cu ciuperci,aripioare picante,salata,prajituri cu ciocolata si vanilie si 6 cutii de Coca -Cola.
Chiar imi era foame.
Am pus pe o farfurie cate putin din fiecare fel,m-am asezat pe podea si am infulecat tot pe nerasuflate.
-Ti-a fost foame nu gluma,a zis Emmett.
Probabil credeam ca sunt vreo nemancata.Si ce daca?
-Scuze...am zis lingandu-mi degetele de ciocolata
-Te invidiez,a zis el uitandu-se serios la felul cum imi lingeam degetele.
-Tu,vampirul neinfricat,pe mine?De ce?
-Pentru ca poti simti gustul mancarii si poti face alte lucruri pe care eu nu le pot face.
-Si ma rog ce pot face eu si nu poti face tu?
-Poti sta in lumina soarelui fara sa iti fie frica ca vei fi descoperita,poti plange,poti manca si simti gustul mancarii,poti dormi,poti trai normal.
Vorbea serios sau ce?
-Daca tu crezi ca ceea ce traiesc eu se poate numi normalitate,te inseli amarnic.Nu e normal nimic in viata mea.Nu sunt o persoana normala.Sunt o creatura a noptii,in caz ca pana acum nu ai observat.O ciudatenie.
-Ba nu esti deloc!Esti o fata frumoasa,sensibila,un pic cam dura,dar tind sa cred ca e doar o masca si nu adevarata ta personalitate.
-De unde ai scos toate astea?Tu nu stii nimic despre felul meu de a fi.
-Daca ai fi fost asa insensibila cum te dai ,nu ti-ar fi pasat de Seth.Si azi nu ai fi fost aici,cu mine si Jaz,spre New York.Nu esti chiar asa de rea pe cat te dai.
Era acum si psiholog?
Stii ceva?Mai degraba te prefer facand glume pe seama mea decat sa incerci sa ma analizezi.Asa ca taci!
-OK,OK.Nu vreau sa supar lupul cel rau si mare,a zis strambandu-se la mine
Deja ma plictisisem stand cu el.
Am stat timp de o ora fara sa ne zicem nimic.Emmett se uita pe MTV si se maimutarea incercand sa o imite pe Katy Perry cantand Hot'n' Cold.
Ce figura mai era si Emmett asta!Am oftat.
-Si tu te-ai plictisit?m-a intrebat
-Ti-am zis ca nu am nevoie de compania unei dadace.Cine a mai auzit de un vampir dadaca?Apropo,trebuie sa-ti dai demisia.Nu esti bun ca dadaca.
-Glumele tale....mai bine ai lua lectii de la un maestru,a zis aratand spre el.Pentru tine imi rapesc o ora din eternitatea mea pentru niste lectii particulare.Dar sa nu uiti sa-ti faci programare.Am agenda cam ocupata.
-Mai taci moara stricata!
-Vrei sa plecam?Simt ca in curand o sa cada tavanul pe mine de la atata buna dispozitie din partea ta.....Si mirosul tau........a zis facandu-si vant.
-Rade ciob de oala sparta!Esti mai gretos decat prajitura pe care am mancat-o.
S-a ridicat din pat si a venit spre mine.
-Hai sa mergem!a zis apucandu-ma de mana

-Si Jasper?
-Nu-ti face tu griji pentru el.Stiu ca ii duci dorul ,dar Jaz nu se intoarce azi.
-Ce vrei sa insinuezi?
-Nimic,nimic!
-Da-mi drumul!Pot sa merg si singura!
Dar imi raceam gura degeaba.Nu mi-a dat drumul la mana.
M-a tarat pana la masina si m-a urcat pe scaun cu forta.Cand a inconjurat masina ca sa se urce,imi facusem planul sa sar din masina si sa alerg in camera si sa ma inchid acolo.Cel putin pana ii treceau nebuniile.
-Nici sa nu te gandesti... a zis aratand cu degetul spre mine.
S-a urcat in masina si s-a uitat la mine.
-Sunt chiar asa o companie rea?
Arata ca un copil caruia nu vrei sa-i cumperi o jucarie pe care si-o doreste mult.
Acum ma uram.Nu stiam sa ma distrez si le stricam buna dispozitie si celor din jur.
-Off......Esti imposibil sa stii!Nu e vorba de asta.....Doar ca... tu esti vampir.......eu lup.... si te porti de parca am fi prieteni la catarama.Asa si Jasper.Tin sa iti reamintesc ca suntem dusmani.
-Deci asta era problema ta?Nu esti dusmanca mea si nici nu te vad asa.Esti ca sora mea Caytlin, pe care am pierdut-o cand am fost transformat.Si faci parte din familie practic.
Chiar vorbea serios?
-Multumesc.....presupun.
-Cu placereAcum hai sa me distram,a zis mi-a facut cu ochiul.I-auzi la ea,dusmani!Ma faci sa rad.....
-Ce sa zic........am zis scotand limba la el.Unde dracu mergem?
Am vazut un parc de distractii cand l-am dus pe Jasper la Evellynne.Si aveau cel mai mare roller-coaster!
Si sa nu aud ca nu vrei,ca nu ma intereseaza!
Am ajuns la parcul de distractii,dupa ce ma poluase fonic cu vocea lui ,cantand intr-una pana am ajuns.
Mi-a cumparat vata de zahar,popcorn,o groaza de acadele si a castigat o multime de jucarele de plus la aruncatul bilei si ciocanului.
Si pentru ca nu am vrut sa ma dau in roller coaster,m-a luat in brate si m-a asezat pe scaunul din rollercoaster.Mi-a asezat centura de siguranta si s-a asezat pe locul de langa mine.
-Stii ca te omor pentru asta,nu?Ai vazut cum s-au uitat toti la noi?Te omor,i-am zis.
-Au crezut ca suntem un cuplu care nu au cazut de acord asupra unui lucru.Mare lucru!
-Cuplu?Oh ,deja imi vine rau!
-Ti-am zis ca tie iti trebuie un vampir care sa te tina in sah-mat,a zis el zambind.
-Mai taci odata! am zis dandu-i un pumn in umar.
-Nu ma doare,sa stii, a zis si s-a aplecat si m-a pupat pe obraz.
Nu am mai apucat sa-i zic ceva pentru ca rollercoasterul a inceput sa se puna in miscare.Simteam cum ma ia ameteala si stomacul mi se intoarce pe dos.
Fara sa vreau,l-am luat de mana si i-am strans-o.
Nu ii spusesem ca aveam rau de miscare(invartit) ca sa nu par o lasa,mai ales daca era vorba de un rollercoaster.La jumatatea turului,ma ingalbenisem la fata si cu greu m-am abtinut sa nu ma intorc spre el si sa-i vomit in poala.
Capul mi se invartea deja si il simteam greu ca o bila de bowling.

34.Evellynne

2010-03-12T01:46:00.001-08:00

-Nu am nevoie de ,,dadaca,, ,Emmett.Si mai ales daca ,,dadaca,, esti tu!
-L-am vazut dandu-si ochi peste cap.
-Am glumit,lupoaico.Nu am vrut sa stau singur,atata tot.
Era singur?Jasper unde disparuse?
-Unde e Jasper?l-am intrebat,parand indiferenta.
-Jaz e plecat din oras pentru putin timp.Are putina treaba.
-Singur?
Era cam ciudat ca Jasper sa plece singur in ditamai orasul,cu atatia oameni in jur.
-Nu,nu e singur.
Acum ,cel putin,nu e singur.
Cuvintele lui Emmett m-au bagat in ceata.Cu cine putea sa fie oare?Nu vroiam sa intreb mai multe pentru ca nu vroiam ca Emmett sa aiba motive de gluma.
Un ciocanit discret s-a auzit la usa si din spatele usii s-a auzit ,,room-service,,.
-Ai comandat la room service?
-Da,a zis ridicandu-se din pat si imediat ajungand la usa.
A deschis-o si o faa a intrat cu un carucior plin cu mancare.
Era atata mancare incat puteai manca 3 zile....si tot mai ramanea.
Ma uitam la Emmett care flirta cu biata fata.Mai sa tranteasca caruciorul cu mancare cand Emmett i-a zambit.
Cand a plecat, s-a impiedicat cand vampirul i-a tinut usa deschisa
-Nu ar trebui sa le faci asta fetelor,am zis dupa ce fata a plecat.
-Dar ce le fac?s-a mirat el.
-Le zapacesti!Saraca fata se hiperventileaza acum.pot sa fac pariu.
-Daca sunt irezistibil...Pacat ca la tine nu tin farmecele mele.......Te si vad cu un vampir,a zis el visand.Arghhhhhh.......ar iesi scantei.
-Acum chiar ca te-ai tampit cu adevaratDeh,de la atata venin..Cum poti sa zici asta?Eu cu un vampir?Niciodata!Doamne,numai tu te puteai gandi la asa ceva,am zis enervata.
-Si pentru ce ai comandat atata mancare?l-am intrebat incercand sa schimb subiectul
-Sa nu crezi ca sunt atat de prost incat sa nu-mi dau seama ca vrei sa schimbi subiectul.
Referitor la ce m-ai intrebat,nu am stiut ce iti place si cum Seth si Jacob devoreaza tot ce Esme gateste pentru ei...am presupus ca si tu ai acelsi epetit.
-Nu mi-e foame.
Dar stomacul m-a tradat,rovoltandu-se.
-Nici daca mananc cu tine?m-a intrebat Emmett.
-Tu nici macar nu mananci..Atunci am realizat ca el si Jasper nu vanasera deloc de cand plecaseram la dtum.
-Nu ati vanat deloc!m-am panicat eu.
-Mai rezist un pic,a zis indiferent.
-Dar... dar Jasper?
-La el e un pic mai greu.Dar cu siguranta Evellynne il va duce sa vaneze.
-Evellynne?am intrebat eu
Cine era?Si ce facea Jasper cu ea?
-A,am uitat sa-ti spun.Eve este o veche prietena a lui Jaz de cand acesta nu era cu familia noastra.Si locuieste in apropiere.Si s-a dus sa o viziteze.Si asa eu am ocazia sa imi petrec o frumoasa zi numai cu tine,a zis zambindu-mi sincer.

33.Dadaca

2010-03-09T01:04:00.000-08:00

Cineva batea la usa.M-am uitat la ceas si mi-am dat seama ca era ora 4 dupa amiaza.Dormisem de parca cineva ma sedase.Inca adormita am deschis usa si am dat nas in nas cu zambetul stralucitor al lui Emmett.
-Hey,pustoaico.Somnoroasa?a zis el trecand pe langa mine,si intrand in camera,asezandu-se pe pat.
Am deschis ochii mai bine,uitandu-ma stupefiata la el.
-Ce drcu cauti aici?
-Usor,usor,lupoaico.Nu te enerva.Faci riduri.Am venit sa-ti tin companie.Sau mai direct,sa te dadacesc.
-Companie?Sa ma dadacesti tu pe mine?E o gluma sau ce? am zis eu stand in dreptul usii,uitandu-ma ca o proasta la Emmett care parea cazut de pe alta planeta,in opinia mea.
-Da ,Leah.Azi iti petreci timpul cu mine.Nu e asa ca si tu vroiai asta?Deci cu ce incepem?Ceva filme horror?Sau vrei sa ne pictam unghiile?
Ce?Ce tot baliverna acolo?Se drogase?
-Te-ai tampit sau ce dracu ai azi?Esti sub influenta drogurilor?
-Nu mai are voie omul sa se simta fericit?a zis venind spre mine cu bratele deschise.Nu am avut timp sa fug din calea bratelor sale care m-au curprins invartindu-ma prin camera.
-Da-mi drumul!am tipat la el
Dar parca era surd.
-Acum!Da-mi drumul!
Mi-a dat drumul intr-un sfarsit.Ma lasase fara aer.
Patul a scartait cand s-a aruncat in el.
-Vrei te rog sa pleci din camera mea?
Si-a ridicat privirea spre mine si s-a uitat serios.
-Ce nu ai inteles?Eu dadaca,tu fetita cuminte.Sper ca nu o sa imi faci probleme.Nu-i asa ca esti fetita cuminte?
Ma uitam cu gura cascata la el.
Simtind ca mai aveam putin si explodam de nervi si nevrand sa fac vreo greseala si sa il ranesc,m-am indreptat spre baie.Am trantit usa cu putere si m-am asezat pe gresia rece.
Sangele imi clocotea in vene.
Imi venea sa ma duc peste el si sa-i rup gatul.Cum isi permitea sa vina si,, sa aiba grija,, de mine?Eram vreun copil retartdat?Ce credea?Ca ma sinucid?Ca plec cu primul necunoscut care imi facea ochi dulci?Simteam ca o iau razna.Unde era Jasper cand aveam nevoie de el sa ma calmeze?Oare unde era?
Am inspirat si expirat de multe ori.Furia incepea sa se evaporeze.M-am ridicat ,am inspirat adanc si am deschis usa.
Emmett era tot tolanit in pat cu receptorul telefonului la ureche.Am reusit sa prind dect ultimele cuvinte ale lui catre persoana de la capatul celalalt al telefonului.
-Da ,in camera 247.Multumesc,a zis el,punand receptorul la locul lui pe noptiera.
Cand m-a vazut,mi-a zambit si a batut cu mana locul liber de langa el.Daca ceea ce mai ramasese din pat se numea loc liber.
Mi-am luat aerul meu indiferent si mi-am incrucisat bratele la piept in semn de protest.

32.Vis

2010-03-02T23:19:00.001-08:00

De cand eram pe drum cu Jasper si Emmett devenisem prea sensibila.Si nu imi statea in caracter.Cu siguranta era totul ,,gratie,, lui Jasper.

Fara sa-mi dau seama,am adormit,tot gandindu-ma la tot ce mi se intampla.
A doua zi m-am trezit tarziu.Era trecut de ora pranzului.Cum putusem sa dorm atat de mult?
Am facut un dus rapid,m-am schimbat in niste haine luate la repezeala si am iesit pe usa.
M-am indreptat spre camera vampirilor care era alaturi..Am batut usor la usa dar niciun semn.Poate ca nu ma auzisera.Am ciocanit mai tare dar din nou niciun raspuns.
Unde disparusera oare?Poate ca erau la masina,in parcare.Dar cand am ajuns acolo,ia vampirii si masina de unde nu-s.Plecasera fara mine?Sau le ardea de glume?
Eram confuza.Si furioasa.
M-am intors la hotel,si la receptie am intrebat daca unul din ei lasase vreun mesaj pentru mine.Receptionista s-a uitat urat la mine,cu siguranta catalogandu-ma drept amanta vreunuia din ei.
Pe un ton superior mi-a zis ca nu aveam niciun mesaj.
I-am multumit ,ca sa nu par nepoliticoasa desi merita un pumn direct in fata.Camera de la hotel eta platita pe 2 zile asa ca neavand altceva mai bun de facut,m-am intors sa-mi omor timpul intre patru pereti...Poate ca se intorceau...Speram asta pentru ca daca ma lasasera aici ,singura,intentionat....... nici nu vroiam sa ma gandesc la metodele de razbunare.........
M-am trantit pe pat...Am inchis ochii si mi-am imaginat ca sunt in rezervatie ,in padure,alergand libera,ca sa ma calmez.
Imi era dor de mirosul copacilor si a ierbii vesnic verde din padure...
Dar curand am adormit.
Eram in padure ,alergand fericita pana cand in fata mea mii de diamante au inceput sa straluceasca in lumina soarelui..Fascinata de stralucirea lor m-am oprit din alergat si cu pasi mici m-am indreptat spre forma stralucitoare.
Dar cand am ajuns langa,diamantele au disparut.In locul lor ,un baiat pe jumatate imbracat, statea cu mana intinsa spre mine.Nu am ezitat cand am intins mana spre el si cand degetele mi s-au impreunat cu ale lui,ceva a sfarait.Ca si cand sheata se topea la lumina soarelui puternic.Ma simteam fericita,impacata cu mine,ca si cand imi gasisem rostul pe pamant- sa-l fac pe el fericit.Dar cand m-am uitat spre fata lui, fata ii era .... stearsa.
M-am trezit brusc.