sâmbătă, 24 iulie 2010

87.Vizitatori

Ma uitam la Jasper,care inca radea,si il vedeam total diferit.Nu mai era vampirul retras,rezervat ,pe care toti il evitau.Parea alt vampir,mai uman.Si eu ma schimbasem mult.Nu mai eram considerata fata ticaloasa din haita si nici nu mai jigneam pe toti doar ca sa ma apar.
Eram o persoana complet schimbata.Si imi placea schimbarea asta.Vroiam sa cred ca schimbarea lui Jasper mi se datora mie.Ca reusisem sa il schimb in bine.Ca facusem un lucru bun.
Pierduta in ganduri am pierdut momentul cand Amala l-a tras de par pe Embry,pentru ca nu o baga in seama.
Amala parea asa fericita.Si Embry la fel.Cred ca nici nu iii pasa de rezultatul testului atata timp cat ceea ce conta maul pentru el era Amala.
-Si,a inceput Embry,voi cand aveti de gand sa va casatoriti?
-Embry,ce intrebare e asta?am tipat la el
-Dar ce am facut?E doar o intrebare,Leah.
-Nu e treaba ta!Doar pentru simplul fapt ca ai imprintat pe Amala,sa nu crezi ca nu ti-o furi,am zis ducandu-ma glont spre el.
-Leah,e doar curios, a zis Jasper,apucandu-ma de brat si calmandu-ma cu darul sau.
Nu ma deranja intrebarea,ci faptul ca intrebase de fata cu Jasper.Nu discutasem niciodata posibilitatea de a ne casatori.Nici macar nu ma gandisem la asa ceva.Ah,Embry ce bataie meriti!
I-am aruncat o privire urata lui Embry.
-Sa nu crezi ca o sa uit,l-am avertizat.
Am incercat sa uit macar pemtru moment,ca sa nu le stric si celorlalti dispozitia.
Trecusera probabil 2 ore de cand ajunseseram,si ceva sumbru plutea in aer.Era prea liniste in jurul nostru.Nici macar pasarile nu se auzeau.Am pus totul pe seama gandurilor mele negre,mai ales acum ca eram agitata ca Alice se intorcea.
Strangeam platourile cu ceea ce mai ramasese dupa ce mancaciosul de Embry aproape devorase totul cand am vazut cu coada ochiului o miscare in tufisurile din spatele lui Embry.M-am uitat atent dar nu am vazut nimic.Probabil vreun animal ratacit.
Dar era si un miros diferit....dulce,ca de iasomie si vanilie.Gretos de dulce....dulce ca.... un vampir.
Vampir!!!! Am sarit in sus trantind un platou peste celelalte,facand impactul sa se auda puternic zgomotul.
Embry se ridicase si el si desi o avea pe Amala in brate,era atent,cu ochii in patru.Jasper era si el atent dar nu asa panicat ca noi doi.
-Embry,simti si tu?l-am intrebat.
-Mirosul;?
-Da.Am crezut ca mi se pare dar daca si tu l-ai simtit...
-Parca cineva a varsat un flacon de parfum prea dulce in padure asa miroase,a zis Embry.
-Leah,Embry,ramaneti aici,a zis Jasper disparand deodata.
Au trecut decat cateva secunde apoi l-am vazut venind ca o naluca,figura fiindu-i ingrozita.
Atunci am inteles.Nu eram singuri.Vampiri.Mai erau si altii in padure.Gandurile mi-au fugit la Amala,care era in bratele lui Embry,si care era vulnerabila si mai ales umana.Am ajuns langa Embry,am luat-o in brate si am strans-o puternic in brate.
-Embry,trebuie sa pleci cu ea.Acum!
-Dar...
-Niciun dar.Ea e mai important.Ai inteles?Eu si Jasper ne descurcam.Stiu ca poti sa o faci.
Nu am mai apucat sa termin bine fraza ca s-a si transformat,stiind ca aveam dreptate.Am asezat-o pe spatele lui,si parca simtind ca era pericol in jur,a apucat cu manutele parul de pe blana lui Embry.
-Cum ajungi pe teritoriul nostru,vei fi in siguranta daca si ceilalti sunt transformati.Acum fugi!i-am zis inainte sa ma intorc sa vad unde era Jasper.
A facut cam 50 de pasi apoi l-am vazut cum s-a oprit uitandu-se inapoi.
-Fugi,Embry!Acum!am tipat eu la el.
Si apoi a disparut.
Jasper a fost imediat langa mine.
-Leah,sa nu faci nimic nebunesc! mi-a zis strangandu-mi mana.Stai linistita cat timp eu discut cu ei.Apoi pleci.
-Nu plec!Cum poti crede ca te las aici singur cu ei?Indiferent ce se intampla,nu plec si nici nu te las aici.
Cum putea sa-mi zica ca sa plec?
-Atunci,fii atenta.Nu te transformi decat daca ne ataca.Poate ca sunt in trecere si vor pleca.Sunt narabdatori,si curiosi.Simt asta.Dar mai e ceva,dar nu imi dau seama ce este.
-Nu am incredere in ei.In niciun vampir pe care nu-l cunosc,am zis mai mult maraind.
Am asteptat cateva secunde,amandoi tensionati si atenti la fiecare miscare din jur.
Apoi i-am vazut.Sau mai bine zis am vazut-o.
O femeie vampir,cu parul negru ca abanosul,cu tenul masliniu,si un mers gratios.Era incinjurata de 5 vampiri,cu ochii de culoare rosie semn ca se hranisera de curandcu sange uman.Femeia iesea in evidenta prin frumusetea ei,ochii plini de sange iesindu-i in evidenta pe tenul masliniu.
-Maria.... l-am auzit pe Jasper soptind.
-O cunosti?
-Da.Este cea care m-a transformat.
-Acea Maria?
-Da,acea Maria,a zis trecand in fata mea,postandu-se ca un zid de protectie.
Mi-am asezat mana pe bratul lui ca sa simt ce simtea.
-De ce esti ingrijorat?Doar nu o sa te atace,tocmai pe tine,i-am zis nestiind ce sa cred.
-Nu am incredere in ea.Atata tot.Stai in spatele meu.Si sa nu zici nimic.
Nu am mai apucat sa protestez pentru ca deja ajunsesera aproape de noi.Stateau la 20 de metri de noi,cu Maria in mijloc.O inconjurau de parca era o regina.
-Jasper,mi querido( dragul meu),a trecut atata timp de cans nu ne-am vazut,a zis ea facand un pas in fata.
Jasper s-a incordat si un mic marait i-a iesit din gat.
-Maria.Cu ce ocazie pe aici?
Nu ai de gand sa ma prezinti?
A ezitat.
-Ea este Leah,sotia mea,a zis el punand accentul pe ,,sotia mea''.Tocmai pleca acasa.
Ma luase pe nepregatite cu ,, sotia mea'' dar nu puteam sa fiu neatenta.Nu aveam incredere in ei,mai ales dupa ce imi povestise Jasper.
-Te-ai recasatorit?Si nu am fost invitata?
-A fost ceva restrans,a mintit el.Nu intelegeam de ce mintea.Care era strategia lui.L-am atins si am simtit ca tot era ingrijorat,dar nu pentru el ci pentru mine.

luni, 19 iulie 2010

86.Picnic

Se faceau 2 ani de cand o aveam pe Amala si 2 ani jumatate de cand eram cu Jasper si ne hotaraseram sa mergem la un mic picnic impreuna cu Embry si AmalaEmbry ,de cand imprintase pe Amala,isi petrecea timpul mai mult cu noi.Nu puteai sa il iei de langa ea nici mort.Pregatisem un cos plin cu mancare mai ales ca il aveam si pe nesatulul Embry cu noi.De cand Seth,Jacob si Embry stateau mai mult pe la Cullen-i,Esme gatea zilnic.Il si tachinasem pe Embry ca facuse burtica de la atata mancare.Embry o avea pe Amala in brate,alergand cu ea inaintea noastra.
De cateva zile Jasper se eschiva,de parca ceva il framanta,dar nu avea curaj sa imi zica.Nu aveam sa il presez ,stiind ca avea sa imi zica intr-un final.
Alice sunase acum o saptamana si anuntase ca avea sa se reintoarca in sfarsit acasa.Cu cineva.Cu siguranta Jasper stia mai mult si nu vroia sa imi zica.Chiar daca cei doi nu mai erau impreuna,ea plecand,avand viziuni cu un alt barbat pe care il vazuse alaturi de ea pentru totdeauna,simteam ca multe intrebari nu aveau sa isi afle raspunsurile.Erau 3 ani de cand plecase.
Eram un pic ingrijorata de ce avea sa zica de relatia noastra.Insistasem sa ne mutam in alta parte dar Jasper ma asigurase ca toti din familie ma placeau si ca nu exista niciun motiv pentru care sa ne mutam.
Si nici nu as fi vrut sa o despart pe Amala de Embry.
Ma uitam la Embry si imi dadeam seama ca imprinturile noastre erau diferite.Poate si pentru ca eram firi diferite.Si eu si el am fi facut orice pentru persoanele pe care imprintasem dar vedeam cu ochiul liber car fi murit,la propriu,daca Amala ar fi patit ceva.Dar daca Jasper ar fi patit ceva,eu as mai fi avut un motiv sa traiesc-Amala.Si chiar daca nu era sange din sangele meu,o iubeam ca si cand ar fi fost.
Deja incepusem sa fabulez.Nu stiu de unde gandurile astea negre.
Azi era o zi importanta pentru Embry.Avea sa afle in sfarsit cine era fratele lui-Sam,Quil sau Jacob.
-Deci,esti nerabdator?l-am intrebat pe Embry in timp ce asezam mancarea pe stanca plata de la locul meu preferat.
Facusem platouri intregi cu mancare.Era un eveniment important pentru noi toti.
-Ca sa fiu sincer,nu prea.Adica pe toti ii consider fratii mei desi decat cu unul sunt frate cu adevarat.Dar intr-un fel vreau sa se termine o data pentru totdeauna cu intrebarile care pana acum nu aveau un raspuns.Deci nu prea imi pasa cine va fi.
-Nu te cred.Eu as jubila daca as fi in locul tau.Asta in cazul in care nu l-as fi avut pe Seth.
Jasper s-a uitat sceptic la mine.Stia ca minteam.Adica nu as fi vrut sa ii zic lui Embry ca m-ar fi ingrozit ideea ca peste noapte m-as fi trezit ca am un frate de existenta caruia nu stiam,dar vroiam sa vada ca indiferent de rezultat,eu as fi fost alaturi de el.
-Oricum e un moment de sarbatorit..Nu in fiecare zi afli care dintre prietenii tai e fratele tau.Eu pariez pe Quil,i-am zis
-Tu si presupunerile tale!Pacat ca nu esti inclusa si tu in lista de posibili frati.Cu siguranta asta ti-ar fi inchis gura pentru mult timp.
Un ras a izbucnit dinspre locul in care Jasper asista la micile noastre tachinari.
Cred ca simtise teama ca poate in spusele lui Embry era si un mic procent de adevar ,ca poate tatal meu era tatal adevarat al lui Embry si toti facusera presupuneri gresite.Gandul acesta m-a infiorat.
-Ne uitam la Jasper care incerca sa nu mai rada.
-Cred ca nu ai nimerit-o.Cu siguranta nu i-ai putea inchide gura cu asa ceva.

vineri, 16 iulie 2010

85.Imprintul lui Embry

Am ajuns in rezervatie si ne-am indreptat spre casa lui Emily.Toti erau acolo,inclusiv Kim si Rachel.
M-am uitat la Emily.Era din nou insarcinata.Mintea mi-a fugit la Jasper ,intrebandu-ma daca eu voi putea ramane vreodata insarcinata daca as renunta sa ma mai transform.Oare cum ar fi aratat copii nostri daca si Jasper ar fi fost om?Blonzi ca el?Bruneti ca mine?
-Leah,imi pare bine sa te vad,mi-a zis Emily imbratisandu-ma.
-Salut,Em,Kim,Rachel.
-Seth a zis ca petrece mult timp pe la Cullen-i,la fel ca Jacob,a zis Emily.Credeam ca nu iti plac.
-Hey,Leah,ar trebui sa le spui tuturor vestile,a zis Jacobmvazandu-ma ca ezit,in timp ce se intindea dupa niste prajituri.
-Ce vesti?au intrebat toti in cor.
-Pai.... am ... imprintat,am zis mutand-o pe Amala pe umarul celalat.
-Asta e minunant! a zis Emily,ea fiind prima care a venit si m-a imbratisat,varsand si cateva lacrimi.
-Cine este el?m-a intrebat Kim.
Din nou s-a facut liniste.
-Pentru inceput,am zis eu cu tarie in voce,nu vreau sa aud plangeri sau intrebari de genul cum s-a intamplat asta .S-a inteles?
-Au,sa nu-mi zici ca e Charlie sau Billy!a zis Quil razand.
-Taci!Nu e niciunul!Este vorba de ....Jasper Hale!
Paul a varsat sucul pe care il bea in acel moment exact in directia mea,trezind-o pe Amala.
Embry cazuse de pe scaun,Quil se uita la mine si mana o avea in aer ,dezvaluirea mea blocandu-l in timp ce se intindea dupa prajituri.
-Vampirul blond?a intrebat Sam,inca absorbind vestea.
-Da,am zis eu incercand sa o fac pe Amala sa adoarma.Ce dracu fusese in mintea lui Paul de ma stropise cu sucul?Nu vazuse ca tineam un copil in brate?
-Un vampir?a repetat Sam.Nu ma asteptam,dar felicitari.
-Ti-am zis ca si ea isi va gasi pe cineva intr-o zi,a zis Emily catre Sam ducandu-se sa ia un prosop.
Mi l-a intins ca sa ma sterg pe fata.Eram lipicioasa
Amala incepuse sa planga.
-Paul,uite ce ai facut!am zis uitandu-ma urat la el.
-Leah,da-mi-o mie,a zis Seth.
-I-am dat-o stiind ca era pe maini bune.
-Leah,hai sa te speli un pic pe fata,mi-a zis Emily,conducandu-ma in baie.
-Nu-i asa ca e o frumusete?l-am auzit pe Seth zicandu-le tuturor in timp ce se juca cu Amala,facand fete haioase ca sa o faca sa inceteze din plans.
-Cine este?a intrebat Kim.
-Este fetita Leahei.A adoptat-o.Ea este Amala, a zis el intorcand-o cu fata spre ei ca sa o vada.
Embry a ramas blocat,uitandu-se la Amala.Acea privire pe care o vazusem in mintea lui Jacob cand o vazuse pe Renesmee,apoi la Seth cu Kaili, si probabil aceeasi privire pe care o avusesem si eu.Era inevitabil.Embry imprintase.
Ma deranja pentru ca acum aveam sa o impart cu el.Nu ma deranja ca era Embry,era chiar fericita ca era el,stiind ca avea sa fie cea mai iubita fetita de pe pamant.Embry nu va lasa nimic rau sa i se intample.Si nici Jasper.
Oh,Doamne oare cum avea sa reactioneze Jasper cand aveam sa-i spun?
Embry o luase pe Amala in brate si miraculos o facuse sa nu mai planga.Acum il tragea de par razand la el.
Embry radea cu gura pana la urechi,strambandu-se la ea.M-am dus la el cu Emily pe urme.
-Cred ca trebuie sa te felicit,nu-i asa Embry?am zis luand-o pe Amala din bratele lui.
Ceilalti nici nu ma mai bagau in seama.Parca nici nu le zisesem ca imprintasem.
Cand in sfarsit a inteles ceea ce se intamplase,Seth a parut cel mai deranjat de situatie.A iesit val vartej din casa,cu Kaili in urma lui.
Ce il apucase?
Nu l-am bagat in seama.
Desi Embry ma rugase sa mai stau,a trebuit sa plec.Deja era seara si trebuia sa o culc pe Amala care deja incepuse sa fie capricioasa.
Eram aproape de casa vampirilor,cand Jacob a venit cu Seth in urma lui.
-Seth vrea sa-si ceara scuze pentru purtarea de mai devreme.
-Da,imi cer scuze,Leah!Dar e doar un copil....a zis el uitandu-se la Amala care se intindea spre copacii din spatele nostru.
-Seth,stii doar ca nu poti controla asa ceva,i-am zis.Amala incepuse sa bata din manute cand s-a auzit fosnet dupa copaci.
Embry.
Seth incepuse sa maraie la el,desi nu era transformat.
-Seth,Embry e fratele tau.Nu merita da-l tratezi asa doar pentru ceva ce e inevitabil, a zis Jacob punand o mana pe umarul lui Seth.

Seth nu a zis nimic ci doar a plecat in casa,Jacob dupa el.
Jasper a iesit pe usa in momentul cand cei doi au intrat.
Mi-a atins bratul cand m-a vazut si s-a strambat.
-De ce esti lipicioasa?M-a bufnit rasul.
-Pai Paul a varsat sucul pe mine si Embry a cazut de pe scaun cand le-am zis de tine.Dar in rest totul a decurs bine.
Jasper se abtinea cu greu sa nu rada.
-Fii dragut cu Embry,Jasper,i-am zis cand Amala s-a foit in brate.Nu uita ca si eu am imprintat pe tine,i-am reamintit.
-Ce se intampla?m-a intrebat.
-Embry a imprintat.
-Pe cine?Pe tine? a intrebat el furios.
-Nu,nu.Nu pe mine.Pe Amala.
-Nu imi place chestia asta,a zis el.
-Nici nu ma asteptam la altceva.Se pare ca nu esti singurul caruia nu-i place.
Doar fii dragut cu el.
Trebuia sa vorbesc serios cu Seth.Jasper era constient ca Amala avea sa fie centrul universului pentru Embry.
Si ca avea sa aiba grija de ea.
Uitasem de Embry.Inca statea la baza padurii uitandu-se la noi.L-am strigat si a venit inaintand timid.
-Embry?Vrei sa o tii putin?Pana termin de vorbit cu Seth?
Jasper a marait la el,dar l-am ignorat,punand-o pe Amala in bratele lui,care deja se intindea dupa ea.Si ea la fel.
Arata asa micuta si adorabila in bratele lui.Embry i-a zambit in timp ce ea il tragea de ureche.
Stiam ca era in siguranta.
Am plecat spre casa,avand incredere ca Jasper se va purta frumos cu Embry si m-am dus sa vorbesc cu Seth.
Era in bucatarie.M-am asezat si am tras aer adanc in piept.
-Seth,care este problema?
-E doar un copil,Leah!
-Asa e si Claire sau Renesmee.Quil si Jake le protejeaza cu pretul vietii lor.
-Da,dar ele nu sunt fiicele surorii mele.a zis el serios.Nu am putut sa te apar atunci cand Sam te-a ranit.Dar o voi proteja pe Amala.Ma voi asigura ca va fi in siguranta fie ca e imprintul cuiva sau nu.
Acum vedeam cat de mult il afectase tot ceea se intamplase cu Sam.
-Seth,il cunosti pe Embry,i-am zis zambind.E un baiat bun.Va avea grija de Amala.Si sincer ma bucur ca a fost el.
-Stiu,stiu,adoratie completa si devotiune,a zis el, ridicandu-se si imbratisandu-ma.
-Amala va fi extrem de protejata si iubita cu tine si Jasper in preajma.
-Unchiul Seth si Jasper o sa fie extrem de protectori,adevarati bodyguarzi pentru ea, a zis razand.Hai sa mergem afara sa ne asiguram ca Jasper nu a omorat lupul deja.
-Asa te vreau,i-am zis luandu-l de mana si iesind afara.

84.In sfarsit am zis-o!

Eram cu Amala in brate,il asteptam pe Jasper care se dusese din nou la vanatoare cu Emmett.Ma hotarasem sa le spun in sfarsit tuturor celor din haita ca imprintasem.Eram nerabdatoare.Amala dormea in bratele mele dupa ce ne jucaseram cu Seth si Kaili.Seth nu s-ar fi dezlipit de Amala deloc la cat de fericit era ca acum era unchi.O aveam in grija de doar 2 saptamani.Doctorul Cullen intervenise in procesul de adoptie si durase putin pana imi fusese incredintata pentru toata viata.Era a mea si a lui Jasper.
Jasper facea eforturi sa poata sa stea langa ea,dar reusea.O iubea.O vedeam in felul cum o privea si cum se purta in jurul ei.
Ma plimbam prin fata casei Cullenilor cand am auzit masina pe alee.Venisera.
Emmett a sarit imediat din Jeep.A venit langa mine,si m-a pupat pe obraz,obicei de care nu puteam sa-l dezvat si a mangaiat capul Amalei.
-De abia astept sa se trezeasca ghemotocul asta mic ca sa o ia unchiul Emmett la o plimbare.
-Cred ca trebuie sa iti astepti .Ma duc in rezervatie cu ea,am zis scotand limba la el.
-Hai,te rog da-mi-o mie sa o tin.Te rog,Leah! a zis Emmett cu ochi de catelus plouat.
-Dupa ce ma intorc.Si acum nu vezi ca doarme?Si nu mai face fetele astea la mine.Te joci zilnic cu ea.....Hai pleaca.Te asteapta Rosalie,i-am zis.
-O sa ti-o rapesc eu intr-o zi....Sa nu uiti asta,a zis Emmett plecand.
-Cum zici tu ,Emmett.
Ce puteam sa-i cer?Era Emmett fiind Emmett.Cel mai haios vampir.
Jasper venea spre mine cu un zambet larg.
-Mi-a fost dor de tine,i-am zis cand a fost langa mine.
Nu a zis nimic decat m-a sarutat pe buze.
-Haita lui Jacob si a lui Sam se intalnesc peste o ora,l-am informat.Le voi soune despre tine.Si Amala.Cum scap de acolo,vin si iti zic cum a decurs totul,am zis uitandu-ma in ochii lui.
-Vrei sa vin cu tine?
-Nu.Jacob va avea grija sa nu se intample nimic rau.Si Seth la fel.Si oricum o am pe Amaka in brate si niciunul nu va indrazni sa faca vreo prostie.
-O iei cu tine?O poti lasa cu mine sau Emmett.Chiar si cu Rosalie.Stiu ca isi doreste mult sa aiba grija de ea,dar e prea orgolioasa ca sa iti zica.
-O iau doar ca sa stiu ca nu ma voi transforma.Ma voi purta cuminte,i-am zis desi nu prea eram sigura nici eu.
S-a uitat la mine,ridicand din sprancene.
-Ok,ok,o sa incerc sa nu ma lupt cu careva.Priomit.Decat daca reprezinta vreo amenintare.
-Cunoscandu-te,stiu ca decat cu o promisiune o sa ma aleg.
Seth si Jacob vor fi cu mine.Nu-ti mai face griji.
-Voi avea grija sa nu sara la gatul lor,Jasper,l-am auzit pe Jacob zicand,in timp ce se indrepta spre noi cu Seth pe urme.
Jasper m-a sarutat pe obraz,si pe Amala la fel,inainte sa plecam.
Embry si Quil aveau sa ni se alature in rezervatie,la Emily acasa.
Jake ma lasase de vatra de cand aflase de imprint si de cand o aveam pe Amala.
Ieseam in patrulare doar cand Embry si Quil nu erau.

joi, 15 iulie 2010

83.Sfat

Jacob s-a uitat cu o privire ciudata la mine.I-am ignorat privirea,stiind de ce se uita asa.Obisnuiam sa urasc sa vin la Cullen-i si acum,era ceva normal sa ma vada destul de des pe aici.Amandoi ne indreptam spre Cullen-i pentru o vizita si cum Jasper doar ce se intorsese dintr-o calatorie din Canada,unde vanase cu Emmett,era prima oara cand il vedeam dupa cateva zile.
Imprintul se intamplase acum cativa ani si mi se parea ca eram impreuna cu el de o vesnicie.
-Cand planuiesti sa spui haitei ca ai imprintat?mi-a zis Jacob.Vreau sa zic,pentru mine nu e asa important dar cred ca Jasper ar vrea sa se afle.
-Jasper mi-a zis sa o fac atunci cand voi simti ca este bine.
Nu era ca si cand as fi fost rusinata ca imprintasem;era poate cel mai important lucru care mi se intamplase.
Numai ca stiam ca unii dintre lupi nu puteau trece peste prejudecati si aveau sa protesteze.Si nu imi doream sa fie certuri daca aveam de gand sa-mi protejez imprintul.Daca unul dintre ei avea sa protesteze violent.... si stiindu-ma pe mine,avea sa iasa urat.
-Nu i-a deranjat ca am imprintat pe Renesmee,mi-a zis Jake.Au fost fericiti pentru mine.Cu exceptia lui Paul,dar doar asa e el.
-Nessie e pe jumatate vampir,i-am reamintit eu.Jasper e vampir pe de-a intregul.Mai tii mine ce s-a intamplat cu Sam cand Seth a fost ranit?
-Sam nu ti-ar face asa ceva.Ar fi chiar fericit ca ti-ai gasit sufletul pereche.Chiar daca e unul care poarta sclipici.
-Jasper nu poarta sclipici! i-am zis dandu-i un pumn in umar.

marți, 13 iulie 2010

82.Amala

Eram ca pe ghimpi.Ma plimbam ca un lup in cusca in asteptarea ei.Asta era sansa la care sperasem.Azi se implinea.
Asteptam cu Seth in biroul mic.Cu siguranta il calcam pe nervi cu nerabdarea mea.Si nu ma inselam.
-Leah ,vrei sa stai odata jos?M-ai innebunit!Devin si eu nervos.O sa vina imediat.
-Seth,nu pot.Sunt prea emotionata.As fi vrut ca Jasper sa fie aici cu mine.
-Poate te calma el.Ca eu nu reusesc.Nu stiu cum te suporta.
-Mai taci.mucosule.Daca nu vroiai sa vii,de ce m-ai implorat sa te iau?Cine era mai nerabdator?Eu sau tu?
-Nu in fiecare zi devin unchi.Asa ca stai odata jos!
Nu aveam chef de cearta cu Seth.Stiam ca si el era nerabdator,doar eram frati,dar se controla mai bine ca mine.M-am asezat pe scaunul de langa el,incercand sa par calma,desi eram un pachet de nervi.De nerabdare.
-Si ati ales un nume?m-a intrebat Seth,incercand sa relaxeze atmosfera.
-Aha,am mormait eu.
-Si?Care este?
-Amala.
-Amala?Adica...
-Speranta.Nume indian.L-am ales cu Jasper.Si cred ca i se potriveste.
-Jasper cum se impaca cu ideea de a avea un copil uman?
-E incantat.De ce nu ar fi?Cu el am luat decizia de a o adopta.Stiu ca si el o vrea,dar e rezervat.Inca nu are incredere in el ca se poate controla.Dar eu stiu ca poate.
-Si eu cred asta.Nu mai e Jasper cel fioros,cel letal,a zis Seth gesticuland, cel pe care l-am vazut in mintea celorlalti atunci cu nou nascutii.Tu l-ai schimbat.Si sa nu aud ca protestezi.Stii bine ca am dreptate.
-Bine,bine,ai dreptate.Seth cel intelept.Sa nu te prind ca sufli vreo vorba haitei.Eu vreau sa le zic despre Jasper si Amala.
-Vai cata incredere ai in mine!a zis el razand.
Nu a apucat sa mai zica nimic ca s-au auzit pasi pe coridor.
Cateva secunde ne desparteau.Apoi usa s-a deschis.Si am revazut-o.Era la fel cum mi-o aminteam.Poate chiar mai frumoasa.Am sarit de pe scaun si eu si Seth.
Amala.Amala mea!Speranta mea!Fetita mea!
M-am dus spre asistenta care o tinea in brate si am intins bratele spre ea.
Poate mi s-a parut,dar cand s-a uitat la mine a zambit.Ma recunoscuse.
Asistenta mi-a dat-o si ea a intins manutele spre mine.Cand am luat-o in brate am stiut ca era a mea.Pentru toata viata.
-Hei micuto.Iti amintesti de mine?Eu sunt Leah si voi fi mamica ta de acum inainte.Si tu vei fi Amala.Iti place ,nu-i asa?

Raspunsul ei a fost un zambet,ochii albastri stralucindu-i.Am strans-o in brate,si o lacrima mi s-a rostogolit pe obraz.
***
Stateam cu Amala in leaganul pe care Jacob il facuse pentru Renesmee,legat de creanga unui copac,langa casa Cullen,incercand sa o adorm,dupa ce Esme ma ajutase sa o hranesc.Esme fusese foarte fericita cand ii cerusem ajutorul.Ceilalti eray plecati la vanatoare,si doar Esme si Renesmee erau acasa.Si mama cand o vazuse pe Amala fusese in culmea fericirii.Asta dupa ce imi tinuse uyn adevarat discurs despre responsabilitatile pe care le implica cresterea unui copil.
Nu a trebuit sa astept mult,ca in departare s-a auzit rasul lui Emmett.Se intorceau.
I-am vazut pe toti cum au iesit din padure,ochii stralucindu-ke a aur.
Toti s-au uitat la mine,Emmett facandu-mi cu mana si strambandu-se,dar decat Jasper a venit.
-Leah.
-Hey Jasper.V-ati intors repede.
-Nu am mai scapat de insistentele lui Emmett.
-Ce a fost cu el?
-Mai intrebi?Tii in brate motivul nerabdarii lui.
Deci Emmett eta nerabdator sa o vada pe Amala.Dar Jasper?El nu era?
-Si tu?Nu vroiai sa o vezi?
-Desigur ca vroiam.Vreau.Dar nu stiu daca.... e prdent.
-Jasper,de ce nu ai incredere in tine?Poti sa o faci.Uite,i--am zis eu intorcand-o pe Amala,care nu adormise,spre el,incercand sa i-o dau in brate.
-Leah,nu cred ca...
-Jasper,ai incredere in mine.,
Nu l-am mai lasat sa protesteze,ci pur si simplu i-am pus-o pe Amala in brate cu grija.
Era surprins.I se citea pe fata.Micuta fiinta umana il lasase fara cuvinte.
-Doar ti-am zis ca poti.
Amala s-a uitat la el si fara ca niciunul dintre noi sa anticipeze asta,a cascat si si-a asezat capsorul pe umarul lui.
La 2 minute dupa,a si adormit.
-Vezi?Si ea te iubeste!

sâmbătă, 10 iulie 2010

81.Rosalie

Nu am mai apucat sa-mi fac griji de ce avea sa zica Jacob,ca doctorul a iesit din casa,cu fetita in brate.
-Leah,nu te ingrijora.Este bine.
-Pot sa o tin?am zis intinzand bratele spre ea.
-Leah,stii ca trebuie sa o duci la spital.Chiar daca este bine.
-Dar cine va avea grija de ea?
-Leah,nu noi decidem asta.Poti sa o tii putin dar trebuie sa o duci.Am sa merg cu tine ,daca iti este mai usor,a zis Carlisle.
-Dar... dar daca nu mai are pe nimeni?
-O sa ne gandim la o solutie,a zis Jasper.
Carlisle s-a apropiat si mi-a intins fetita.Aceasta a intins manutele grasute spre mine cand am luat-o in brate.Mi-a zambit ,cand am strans-o la piept.
Nici daca ar fi fost copilul meu,pe care niciodata nu aveam sa-l am,nu m-as fi simtit atat de atasata de ea.Si cand a trebuit sa ma duc cu Carlisle la spital pentru un consult amanuntit si a trebuit sa o las acolo pentru ca autoritatile sa se ocupe de ea,m-am simtit privata de ceva ce imi apartinea.



***
Eram pe veranda casei Cullen ,asteptandu-l pe Jasper care vorbea la telefon cu Evellynne.
Trecusera 2 zile de la accidentul de pe sosea.
Charlie promisese ca avea sa ma tina la curent cu ancheta gasirii unei rude a fetitei,dupa ce il innebunisem cu intrebarile.
Usa s-a deschis si Rosalie a iesit.
Nu s-a asezat langa mine si pe scari.
Se uita in zare.
-Ar trebui s-o adopti,a zis ea.
-Borbesti cumva cu mine?am intrebat-o nedumerita.
-Presupun ca da.Nu mai este nimeni aici decat noi doua.Am zis ca ar trebui sa o adopti.Fetita pe care ai salvat-o.
-Nu cred ca este pozibil.
-De ce nu?Daca Charlie nu ii gaseste rudele,ai o sansa.
-De ce imi zici toate astea?Parca ma urasti.
-Te inteleg mai bine decat crezi.Noi doua semanam,chiar daca nu crezi asta.Si doar pe Jacob il urasc,a zis ea razand.
-Dar........Nu am vorbit niciodata.Pana azi.Si inca nu stiu daca pot sa cataloghez asta ca o conversatie.
-Ai sa intelegi ca am avut dreptate.Si sunt sigura ca tu vei fi cea care va vani la mine si imi va zice ceea ce eu deja stiu.Si cred ca in adancul sufletului stii ca adoptia acelei fetite este cel mai bun lucru pentru tine si pentru ea.
Nu prea stiam ce sa-i zic.Ma luase pe nepregatite.Stiam ca il ura pe Jacob.Si pe Seth.Si cu siguranta si pe mine.Si acum imi zicea ca noi doua semanam.Gandurile mi-au fost intrerupte de Jasper care iesise din casa si se uita la noi doua.
Rosalie s-a ridicat cand Jasper s-a apropiat.
Cand a deschis usa,s-a intors catre mine.
-Si multumesc,a zis ea schitand un zambet fortat.
-Pentru ce?am intrebat-o stiind ca mie mi se adresase.
-Pentru ca il faci pe fratele meu sa se simta din nou om,a zis intrand in casa.
Ma lasase fara cuvinte.M-am uitat la Jasper care se uita la mine.
-Stie?
-Da.Nu am putut sa nu-i zic.De fapt,stiu toti.Rose stia dinainte sa ma intorc in Forks.Nu ai de ce sa-ti faci griji.Rose nu va zice nimic.Poti sa ai incredere in ea.
-Stii de ce a zis ca noi doua semanam?Nu inteleg la ce s-a referit.
-Da.Cred ca stiu la ce .Exact ca ea,nici tu nu ti-ai dorit viata care ti-a fost data.Amandoua ati schimba-o daca ati putea.Am dreptate?
-Da,dar...In acest monent nu as schimba decat un singur lucru.
-Si care este acel lucru?
-Un copil.
S-a uitat la mine si m-a tras in bratele lui.
-Acelasi lucru si-l doreste si Rosalie.
-Stii ce mi-a zis?am zis Ca ar trebui sa adopt fetita din accident,daca Charlie nu ii gasesete nicio ruda.
-Si ai vrea sa faci asta?
-As fi prea egoista daca as vrea asta?
-Daca e ceea ce iti doresti cu adevarat,nu esti egoista.Si sunt sigur ca o s-o iubesti ca si cand ar fi fii ca.
-A noastra,am zis rosind.
-A noastra ,a zis zambind la mine.

vineri, 9 iulie 2010

80.Salvare

Un fum gros si miros de carburant venea dinspre sosea.Jasper a incetinit.Atunci am simtit mirosul de sange.
-Jasper, pleaca de aici!am strigat eu la el.
Stiam ca ii era greu.Sangele uman inca il deranja.
-Jasper,te rog!Du-te de aici!
A ezitat dar intr-un final a plecat.Stiam ca nu vroia sa plece dar era pentru binele lui.
Am incremenit cand am vazut scena din fata mea.
O masina ardea la marginea soselei,dupa ce intrase intr-un copac.
Nu stiam ce sa fac.Nu se vedea nicio urma a vreunui supravietuitor.
Am scis mobilul sa sun la politie si salvare dar cand am format numarul,un scancet de copil s-a auzit incet.
Am alergat si am dat ocol masinii in flacari si acolo am gasit-o.O fetita,un bebelus plangea la cativa metri de masina.Nu intelegeam cum ajunsese acolo dar eram fericita ca era in viataAm ingenuncheat si am luat-o in brate.Si atunci masina a explodat.Orice speranta ca poate mai erau supravietuitori s-a spulberat o data cu suflul exploziei.
Ma ghemuisem peste corpul bebelusului cand explozia m-a izbit.Am deschis ochii si am vazut ca era teafara.Desi aveam rani pe spate,maini si picioare,nu mi-a pasat.Aveau sa se vindece pana ce ajungeam la Carlisle.Acum ea era importanta.Avea sange pe manute si nu stiam daca era al ei sau al meu.Am alergat cu ea in brate si la jumatatea drumului mai sa ma ciocnesc de Jasper.
-Leah,ce faci cu un copil in brate?
M-am intors cu spatele la el.Dar nu pentru ca nu aveam incredere in el,ci pentru ca nu vroiam sa ii fac rau in cazul in care sangele de pe corpul bebelusului era prea puternic pentru el.
-Jasper,nu o puteam lasa acolo.Daca e ranita?Masina a explodat.Parintii ei sunt morti.
-Du-o la Carlisle, a zis el dupa ce s-a gandit cateva secunde.
-Jasper....
-Doar du-te.Am sa vin dupa ce o sa cercetez locul accidentului.
Nu am mai stat sa vad ce avea de gand sa faca,ci doar am alergat spre casa cat de repede am putut.
Carlisle era afara cu Renesmee si Jacob.Ingrijorarea s-a citit pe fata lui cand m-a vazut cu un copil in brate,cu bratele acoperite de sange.
-Leah,da-i drumul,mi-a zis Carlisle bland cand a incercat sa ia copilul din bratele mele.Degetele mi se inclestasera pe paturica in care era invelita.
-Leah, a zis Jacob,lasa-l pe Carlisle sa se uite la copil.
Atunci m-am dezmeticit si eu.
M-am uitat la hainele de pe mine.Erau pline de sange dar nu aveam nicio ranaJacob intrase cu Nessie in casa,dupa ce se asigurase ca eram bine.
Am stat ca o startuie,uitandu-ma in gol,pana ce Jasper a venit.
-Charlie a ajuns la fata locului cu o ambulanta .Se pare ca nu a fost niciun supravietuitor,in afara de copilul salvat de tine.
-Este fetita,am zis eu.
-Poftim?
-Este fetita.Copilul de l-am salvat.Este fetita.
-De ce nu te duci sa te schimbi?Sunt sigur ca Rose iti poate gasi niste haine noi.
-Nu ,sunt bine.Dupa ce Carlisle vine cu vesti am sa ma duc acasa.
S-a asezat langa mine si mi-a mangaiat mana,care era acoperita de sange inchegat.
-Daca e ranita?Daca nu am putut sa o apar suficient de bine cand masina a explodat?Ce o sa se intample cu ea acum ca parintii i-au murit?
-Leah,va fi bine,mi-a zis intorcandu-mi fata spre el cu un deget.Era increzator.Vroia ca fetita sa fie bine ca eu sa fiu impacata cu ideea ca facusem ceva bine.
Cu coada ochiului am vazut miscare in spatele ferestrei.
Jacob.
La dracu!
Vazuse ca imi sprijineam capul pe pieptul lui Jasper.
Nu vroiam sa afle asa.Desi nu imi pasa cu adevarat ce credea.
Dar vroiam sa fiu eu cea care ii spune,nu sa afle asa.

miercuri, 7 iulie 2010

79.Accident

Ne intorsesem de 2 zile in Forks,cand s-a intamplat.Eram cu Jasper in padure,inainte ca acesta sa se duca la ,,festin,, asa cum imi placea sa-l tachinez,cu fratii lui.Familia Cullen se intorsese ,Bella nesuportand sa stea atata timp departe de Charlie.
Inca ma simteam intr-un vis prea frumos,cand ma uitam la el.Stiam ca e real,dar inca nu imi venea sa cred.Imi venea sa tip in gura mare ca il iubesc.Dar eram totusi retinuta.Nu avusesem curaj sa le spun celor din haita,nici macar mamei.Imi era frica de cum aveau sa reactioneze.Incercasem sa nu ma transform de cand venisem,si de cand realizasem ca il iubesc facusem eforturi ca sa imi pastrez gandurile si amintirile pentru mine.Imprintasem,da ,dar in ochii lor el era inca o amenintare,poate cea mai distructiva dintre toate.Nu intelegeam de ce toti il considerau asa mare amenintare.Da,avea antrenament de razboi si da trecuse prin multe lupte la viata lui,si dovada lor statea imprimata pe corpul lui sub forma a zeci de semilune stralucitoare.Dar in ochii mei el era vampirul care ma vindecase,care ma adusese la adevarata viata.Desi in ultimul timp imi tot reamintea ca eu fusesem cea care l-a adus pe el la viata,cea care l-a facut sa simta ca e viu.
Vazandu-ma cu zambetul pe buze,s-a uitat la mine,un pic mirat.
-La ce te mai gandesti acum?a zis el intinzand mana si dandu-mi parul dupa ureche,zambindu-mi.
Zambetul lui ma fascina.
-La nimic,am zis luandu-l de mana.Multumesc,am zis si m-am ghemuit la pieptul lui rece.
-Pentru ce?m-a intrebat .
-Pentru ca esti langa mine.
Timpul se oprise in loc.Raceala corpului sau era ca o briza si nu ma deranja deloc.Chiar imi placea.
Un bubuit s-a auzit in departare.Din reflex amandoi am sarit departe unul de celalat,atenta la tot ce se intampla in jur.
-Jasper ,ai auzit....
-Shht!
Am ascultat amandoi.Zgomotul se auzi din nou.Un sunet jos,de nerecunoscut.Cu pasi usori,tacut ca o umbra,Jasper s-a furisat pe langa mine,printre copaci,in directia zgomotului.Antrenamentul lui de razboi i-a servit de minune.Avansa fara sa miste nici macar o frunza.

sâmbătă, 3 iulie 2010

78.Jurnal

Adormisem.Dar cand m-am trezit eram singura.M-am ridicat si am tras cearsaful sa ma acopar.Am pasit in micul living,dar nu era nimeni.Pe masa era jurnalul lui,deschis la paginile in care scrisese despre mine.
M-am asezat pe canapeaua din fata semineului,cu jurnalul.Vroiam sa citesc ceea ce el imi spusese.
"Ea nu e Alice,nu e vesela,nu e fericita.Nu e gratioasa si,cu siguranta,nu e mica si delicata.Alice e palida,ea e bronzata.Alice e rece,ea e calda.Alice mereu zambeste cand ma vede,ea nu.Alice miroase dulce.Ea miroase...diferit.Ea e diferita,Alice e blanda,ea e dura si galagioasa..Alice e vampir ca mine;ea e singura fata din haita care se transforma in lup.
Ma uitam in gol dupa ce citisem toate aceste comparatii intre Leah si Alice.Erau doua persoane total diferite,nu stiam de ce le compar.
Poate pentru ca incercam sa ma conving ca ceea ce incepeam sa simt pentru Leah nu era ceea ce credeam.
Incepeam sa am sentimente pentru ea.De cand am tinut-o in brate,in padure,la nunta lui Sam,am simtit ca ceva s-a dezghetat in inima mea moarta,ca si cand caldura emanata de corpul ei mi-a dezghetat simturile.
Comparatiile imi tot reveneau in minte.Dar si asemanarile.Intre noi doi.Amandoi suntem satuli de simtim ceea ce simt ceilalti.Amandoi suntem macinati de vina.Ea pentru moartea tatalui ei,eu pentru oamenii pe care i-am omorat.Amandoi suntem raniti.Amandoi am vrea sa fugim departe dar stim ca avem angajamente.Amandoi suntem mai intunecati decat parem.Amandoi suntem diferiti.
Vreau sa o protejez.Desi pare puternica si dura,e doar o fata pierduta intr-o lume necunoscuta,speriata,care cauta o lume mai buna si pe cineva care sa o iubeasca.Desi nu ar recunoaste niciodata ca ar vrea asta.Oare pe mine m-ar accepta langa ea?Oare m-ar putea judeca pentru faptul ca sunt vampir?I-ar pasa oare mai mult de ce vor zice cei din haita ei decat de persoana care ii sta alaturi?
Timpul petrecut cu ea si acel simt...Acel sarut,noaptea tarziu,mi-a facut simturile sa-mi explodeze.Nu crezusem niciodata ca tocmai ea sa ma faca sa vreau mai mult.Sa tind sa o doresc mai mult,sa vreau sa fiu eu cel care sta langa ea,si nu altcineva.Si nu o doream pentru ca mi-as fi dorit sa o musc,ci pentru ceea ce era.Dar probabil ca imi doream prea mult.Leah nu m-ar putea privi niciodata asa cum eu mi-as dori.
Vroiam sa fiu sigur pe ceea ce simteam,ca nu era doar o faza trecatoare,doar pentru ca eu si Alice incercam sa ne refacem viata.
Am sarutat-o din nou.Si da,din nou,sarutul m-a zapacit.Si da,acum eram sigur ca nu era doar ceva de moment,ci ceva mai mult.Nu mi-o puteam scoate din ganduri.Si toate evenimentele care s-au petrecut dupa mi-au intarit mai mult sentimentele.Chiar si distanta nu a fost un impediment sa nu o vreau mai aproape.Si chiar daca ea nu stia eu tot am fost alaturi de ea in fiacer seara,la fereastra camerei ei.Ma evita.Si o intelegeam.Eram un vampir si probabil nu simtea acelasi lucru pentru mine.Si cum ar fi putut?Doar eram dusmanul speciei ei.Trebuia sa ma gandesc la un plan.Sa pot vorbi cu ea.Cu siguranta ma judeca,poate chiar ma ura dupa ce il atacasem pe Sam cand acesta o palmuise.Cum isi permisese sa faca asta?Cum putuse sa o loveasca?
Da,trisasem un pic facand-o sa se relaxeze in bratele mele,dar nu eu o obligasem sa ma caute pe mine,sa fiu cel care o consoleaza.Si da,imi placuse la nebunie sa o tin in brate.Dar regretam ca il atacasem pe Sam doar pentru ca ea nu mai vroia sa ma vada.Nici nu apucasem sa ii explic...Apoi vestea ca pleaca din oras...
Nu puteam sa intind coarda si sa ii cer explicatii.Stiam deja ce aveam de facut...
"Scriu aceste randuri,ultimele din acest jurnal pentru tine,Leah.Da,tu,fata lup.Doar un singur lucru am sa-ti zic:Te Iubesc !!!""
Lacrimile imi siroiau pe fata si mainile imi tremurau facand paginile sa para fragile in mainile mele.
Usa s-a deschis si Jasper a aparut,ochii stralucindu-i a auriu,semn ca fusese sa vaneze.
Nu a apucat sa zica ceva ca m-am aruncat in bratele lui,cautandu-i gura ca sa il sarut.Buzele ni s-au intalnit si parca scantei au iesit la contactul lor.Era nedumerit,simteam asta numai atingandu-l.Era inca un mister pentru mine de ce simteam ce el simtea doar atingandu-l.Dar nu mai conta in acest moment.
Cu rasuflarea intretaiata dupa ce m-am desprins din sarut i-am soptit usor la ureche: "Si eu te iubesc"...