marți, 13 iulie 2010

82.Amala

Eram ca pe ghimpi.Ma plimbam ca un lup in cusca in asteptarea ei.Asta era sansa la care sperasem.Azi se implinea.
Asteptam cu Seth in biroul mic.Cu siguranta il calcam pe nervi cu nerabdarea mea.Si nu ma inselam.
-Leah ,vrei sa stai odata jos?M-ai innebunit!Devin si eu nervos.O sa vina imediat.
-Seth,nu pot.Sunt prea emotionata.As fi vrut ca Jasper sa fie aici cu mine.
-Poate te calma el.Ca eu nu reusesc.Nu stiu cum te suporta.
-Mai taci.mucosule.Daca nu vroiai sa vii,de ce m-ai implorat sa te iau?Cine era mai nerabdator?Eu sau tu?
-Nu in fiecare zi devin unchi.Asa ca stai odata jos!
Nu aveam chef de cearta cu Seth.Stiam ca si el era nerabdator,doar eram frati,dar se controla mai bine ca mine.M-am asezat pe scaunul de langa el,incercand sa par calma,desi eram un pachet de nervi.De nerabdare.
-Si ati ales un nume?m-a intrebat Seth,incercand sa relaxeze atmosfera.
-Aha,am mormait eu.
-Si?Care este?
-Amala.
-Amala?Adica...
-Speranta.Nume indian.L-am ales cu Jasper.Si cred ca i se potriveste.
-Jasper cum se impaca cu ideea de a avea un copil uman?
-E incantat.De ce nu ar fi?Cu el am luat decizia de a o adopta.Stiu ca si el o vrea,dar e rezervat.Inca nu are incredere in el ca se poate controla.Dar eu stiu ca poate.
-Si eu cred asta.Nu mai e Jasper cel fioros,cel letal,a zis Seth gesticuland, cel pe care l-am vazut in mintea celorlalti atunci cu nou nascutii.Tu l-ai schimbat.Si sa nu aud ca protestezi.Stii bine ca am dreptate.
-Bine,bine,ai dreptate.Seth cel intelept.Sa nu te prind ca sufli vreo vorba haitei.Eu vreau sa le zic despre Jasper si Amala.
-Vai cata incredere ai in mine!a zis el razand.
Nu a apucat sa mai zica nimic ca s-au auzit pasi pe coridor.
Cateva secunde ne desparteau.Apoi usa s-a deschis.Si am revazut-o.Era la fel cum mi-o aminteam.Poate chiar mai frumoasa.Am sarit de pe scaun si eu si Seth.
Amala.Amala mea!Speranta mea!Fetita mea!
M-am dus spre asistenta care o tinea in brate si am intins bratele spre ea.
Poate mi s-a parut,dar cand s-a uitat la mine a zambit.Ma recunoscuse.
Asistenta mi-a dat-o si ea a intins manutele spre mine.Cand am luat-o in brate am stiut ca era a mea.Pentru toata viata.
-Hei micuto.Iti amintesti de mine?Eu sunt Leah si voi fi mamica ta de acum inainte.Si tu vei fi Amala.Iti place ,nu-i asa?

Raspunsul ei a fost un zambet,ochii albastri stralucindu-i.Am strans-o in brate,si o lacrima mi s-a rostogolit pe obraz.
***
Stateam cu Amala in leaganul pe care Jacob il facuse pentru Renesmee,legat de creanga unui copac,langa casa Cullen,incercand sa o adorm,dupa ce Esme ma ajutase sa o hranesc.Esme fusese foarte fericita cand ii cerusem ajutorul.Ceilalti eray plecati la vanatoare,si doar Esme si Renesmee erau acasa.Si mama cand o vazuse pe Amala fusese in culmea fericirii.Asta dupa ce imi tinuse uyn adevarat discurs despre responsabilitatile pe care le implica cresterea unui copil.
Nu a trebuit sa astept mult,ca in departare s-a auzit rasul lui Emmett.Se intorceau.
I-am vazut pe toti cum au iesit din padure,ochii stralucindu-ke a aur.
Toti s-au uitat la mine,Emmett facandu-mi cu mana si strambandu-se,dar decat Jasper a venit.
-Leah.
-Hey Jasper.V-ati intors repede.
-Nu am mai scapat de insistentele lui Emmett.
-Ce a fost cu el?
-Mai intrebi?Tii in brate motivul nerabdarii lui.
Deci Emmett eta nerabdator sa o vada pe Amala.Dar Jasper?El nu era?
-Si tu?Nu vroiai sa o vezi?
-Desigur ca vroiam.Vreau.Dar nu stiu daca.... e prdent.
-Jasper,de ce nu ai incredere in tine?Poti sa o faci.Uite,i--am zis eu intorcand-o pe Amala,care nu adormise,spre el,incercand sa i-o dau in brate.
-Leah,nu cred ca...
-Jasper,ai incredere in mine.,
Nu l-am mai lasat sa protesteze,ci pur si simplu i-am pus-o pe Amala in brate cu grija.
Era surprins.I se citea pe fata.Micuta fiinta umana il lasase fara cuvinte.
-Doar ti-am zis ca poti.
Amala s-a uitat la el si fara ca niciunul dintre noi sa anticipeze asta,a cascat si si-a asezat capsorul pe umarul lui.
La 2 minute dupa,a si adormit.
-Vezi?Si ea te iubeste!

Un comentariu:

ioana spunea...

normal ca o iubeste :) :X