86.Picnic

Se faceau 2 ani de cand o aveam pe Amala si 2 ani jumatate de cand eram cu Jasper si ne hotaraseram sa mergem la un mic picnic impreuna cu Embry si AmalaEmbry ,de cand imprintase pe Amala,isi petrecea timpul mai mult cu noi.Nu puteai sa il iei de langa ea nici mort.Pregatisem un cos plin cu mancare mai ales ca il aveam si pe nesatulul Embry cu noi.De cand Seth,Jacob si Embry stateau mai mult pe la Cullen-i,Esme gatea zilnic.Il si tachinasem pe Embry ca facuse burtica de la atata mancare.Embry o avea pe Amala in brate,alergand cu ea inaintea noastra.
De cateva zile Jasper se eschiva,de parca ceva il framanta,dar nu avea curaj sa imi zica.Nu aveam sa il presez ,stiind ca avea sa imi zica intr-un final.
Alice sunase acum o saptamana si anuntase ca avea sa se reintoarca in sfarsit acasa.Cu cineva.Cu siguranta Jasper stia mai mult si nu vroia sa imi zica.Chiar daca cei doi nu mai erau impreuna,ea plecand,avand viziuni cu un alt barbat pe care il vazuse alaturi de ea pentru totdeauna,simteam ca multe intrebari nu aveau sa isi afle raspunsurile.Erau 3 ani de cand plecase.
Eram un pic ingrijorata de ce avea sa zica de relatia noastra.Insistasem sa ne mutam in alta parte dar Jasper ma asigurase ca toti din familie ma placeau si ca nu exista niciun motiv pentru care sa ne mutam.
Si nici nu as fi vrut sa o despart pe Amala de Embry.
Ma uitam la Embry si imi dadeam seama ca imprinturile noastre erau diferite.Poate si pentru ca eram firi diferite.Si eu si el am fi facut orice pentru persoanele pe care imprintasem dar vedeam cu ochiul liber car fi murit,la propriu,daca Amala ar fi patit ceva.Dar daca Jasper ar fi patit ceva,eu as mai fi avut un motiv sa traiesc-Amala.Si chiar daca nu era sange din sangele meu,o iubeam ca si cand ar fi fost.
Deja incepusem sa fabulez.Nu stiu de unde gandurile astea negre.
Azi era o zi importanta pentru Embry.Avea sa afle in sfarsit cine era fratele lui-Sam,Quil sau Jacob.
-Deci,esti nerabdator?l-am intrebat pe Embry in timp ce asezam mancarea pe stanca plata de la locul meu preferat.
Facusem platouri intregi cu mancare.Era un eveniment important pentru noi toti.
-Ca sa fiu sincer,nu prea.Adica pe toti ii consider fratii mei desi decat cu unul sunt frate cu adevarat.Dar intr-un fel vreau sa se termine o data pentru totdeauna cu intrebarile care pana acum nu aveau un raspuns.Deci nu prea imi pasa cine va fi.
-Nu te cred.Eu as jubila daca as fi in locul tau.Asta in cazul in care nu l-as fi avut pe Seth.
Jasper s-a uitat sceptic la mine.Stia ca minteam.Adica nu as fi vrut sa ii zic lui Embry ca m-ar fi ingrozit ideea ca peste noapte m-as fi trezit ca am un frate de existenta caruia nu stiam,dar vroiam sa vada ca indiferent de rezultat,eu as fi fost alaturi de el.
-Oricum e un moment de sarbatorit..Nu in fiecare zi afli care dintre prietenii tai e fratele tau.Eu pariez pe Quil,i-am zis
-Tu si presupunerile tale!Pacat ca nu esti inclusa si tu in lista de posibili frati.Cu siguranta asta ti-ar fi inchis gura pentru mult timp.
Un ras a izbucnit dinspre locul in care Jasper asista la micile noastre tachinari.
Cred ca simtise teama ca poate in spusele lui Embry era si un mic procent de adevar ,ca poate tatal meu era tatal adevarat al lui Embry si toti facusera presupuneri gresite.Gandul acesta m-a infiorat.
-Ne uitam la Jasper care incerca sa nu mai rada.
-Cred ca nu ai nimerit-o.Cu siguranta nu i-ai putea inchide gura cu asa ceva.