67.Alice

Unde era el?Eram in oras de cateva saptamani si nu il vazusem pe nicaieri.
Fusese oare viziunea mea cu el gresita?Dar niciodata nu ma inselasem in privinta viziunilor pe care le aveam.Cea mai recenta viziune a mea era cu un grup de vampiri cu ochi aurii.Tocmai se mutasera intr-o noua locatie ; nu avea sa fie greu sa ii gasesc.Dar unde era el?Viziunea mea era incompleta fara el.
Prima mea viziune,prima mea amintire,era cu el.Parul lui blond stralucitor si ochii de culoare rosie erau plini de remuscare si mila si nu intelegeam.Chiar de la prima viziune cu el,am fost obsedata de acest strain si tocmai el ma adusese in acest oras pustiit,in Philadelphia.
A doua viziune era cu el indreptandu-se spre acest oras.Dar unde era?
Apoi el a intrat.
Era el,blondul misterios din viziunile mele.
Parul ii era mai intunecat din cauza ploii si ochii ii erau acum de culoare neagra,dar era el.,eram sigura.
Am sarit jos de pe scaun si m-am dus la el.
-M-ai facut sa te astept mult timp,i-am zis cu emotie in voce.
-Imi pare rau,doa'na!a zis scotandu-si palaria.
Mi-am intins mana si mi-a luat-o in a sa,usor.Il gasisem

66.Transformarea.Plecarea

Acum 10 zile o intalnisem prima data pe Maria.Acum 7 zile devenisem vampir.Acum 6 zile invatasem cum sa-mi folosesc darul de a manipula emotiile.Acum 5 zile memorasem chipurile noii mele familii.Acum 4 zile simtisem pentru prima data gustul sangelui si imi placuse.Chiar prea multAcum 3 zile am avut prima mea lupta cu un vampir.Acum 2 zile Maria imi daruise un jurnal ,, Maiorului meu.Uniti pentru eternitate prin sange.Maria.''
Acum o zi am uitat si ultima mea amintire umana.
Acum e o noua zi vreau din nou sange.


***

Evellynne.Imi parea cunoscuta dar nu stiam de unde.M-am apropiat de ea si i-am luat mana.Mirosul ei era ca alcoolul pur.Parul ei rosu aprins stralucea in lumina lunii.
I-am dus mana la gura si am mirosit-o.Apoi ca un pradator ce eram, mi-am infipt dintii in ea.Gustul vangelui ei pe limba mea era prea mult pentru mine ca sa ma descurc.S-a uitat cu frica la mine dar si cu confuzie.Apoi strigatele ei,mai tari decat ale celorlalti mi-au acaparat auzul.
Sange asa pur!Era ca nimic din ceea ce gustasem inainte.Asa bogat!Asa de nou!
Brusc am fost tras de pe ea de Maria Am lasat-o sa ma ia.Nu imi parea rau ca o omorasem.Nu imi parea rau ca vanasem.Imi parea rau ca vroiam sa o fac din nou.

***
Trecusera 2 saptamani de cand o omorasem pe Evellynne.Numele ei imi tot revenea in minte.Stiam ca o cunosc dar nu stiam de unde.2 saptamani in care ma luptasem zilnic cu alti nou nascuti.



Trecuse o luna de cand fusesem transformat in vampir.Si doar o zi de cand aflasem ca Evellynne devenise vampir.Vampir transformat de mine.Facusem o mare greseala,neucigand-o.Dar din vina Mariei.Ea ma trasese deoparte cand simtise oameni apropiinu-se.Si amandoi uitasem complet de ea.

Eram deja vampir de un an cand Evellynne m-a implorat sa o razbun.Nu uitase tot ce tinea de viata ei umana.Vroia sa il transform in vampir pe barbatul care ii omorase intreaga familie doar pentru o bucata de pamant.Nu vroia ca acesta sa fie fericit cu noua lui sotie.
Nu intelegeam de ce vroia ca eu sa fac asta.Si de ce credea ca transformandu-l se razbuna.
Dar aveam sa-i fac pe plac.Sa imi rascumpar greseala pe care o facusem cand o transformasem.Stiam ca nu era fericita deloc de noua ei viata si ca si-ar fi dorit sa fi murit atunci cand o muscsem.Si daca transformarea acelui barbat avea sa o faca fericita.........


Ma simtisem ca ultimul vampir om sau mai bine zis vampir cand il incoltisem pe Logan impreuna cu Evellynne ,si dupa ce Eve se ,, jucase,, un pic cu el,l-am muscat,abandonandu-l apoi in agonie.
Era prima data cand ma simtisem vinovat ca lasasem un om agonizand..De l-as fi omorat macar...
Dar bucuria lui Eve a fost prea puternica ca sa lupte cu instinctele mele criminale.Doar ii promisesem....


Timpul trecea si intrasem in rutina.Am realizat ca locul meu nu era alaturi de Maria si vampirii ei.
Si chiar daca imi parea rau sa o parasesc pe Evellynne,singura mea prietena vamppir,Stiam ca luam decizia corecta.Razboaiele oentru teritorii ma dezgustasera si purtam pe corp pentru totdeauna dovada luptelor intre vampiri.

65.Jurnal-Trezrea si Prima masa

Simturile incepusera sa-mi revina incet.Am deschis ochii si m-am uitat in jur ca sa ma regasesc singur,cu nimeni in jur.Eram singur in padure.M-am ridicat imediat si m-am bucurat ca nu imi simteam capul invartindu-se.M-am uitat in jur si atunci am realizat ceea ce puteam vedea cu adevarat.Puteam vedea totul.Si nu refer aici la culorile puternice,dar puteam vedea chiar si praful care era in aer.Puteam vedea fiecare fir de iarba doar uitandu-ma in jos.Puteam vedea detaliile fine ale scoartei copacilor care statea la mai mult de 5 metri de mine.
Si puteam auzi.Si ... lucrurile pe care le auzeam...Am auzit o cioara care era la mai mult de 1 kilometru .Puteam auzi mormaielile ursurului care vana in josul dealului.Puteam auzi raul care stiam ca era foarte departe de locul unde ma aflam.
Lucrurile pe care le puteam mirosi.Erau lucruri pe care nu le mai mirosisem pana acum.Puteam mirosi seva copacilor din jur,plantele de ma inconjurau si mirosul florilor,care se imbinasera si ma zapacisera si mai mult.
Am simtit deodata furie,curiozitate,fericire si frica.Multe emotii ma coplesisera dar nu erau ale mele.Nu simteam niciuna.Proveneau de la altcineva.M-am uitat in jurul meu si inca un val de emotii a venit.Mi-am prins capul in maini si mi-am inchis ochii strans.
Prea multe mi se intamplau.Bubuitul unei inimi se auzea ca un ceasornic in departare
Ce era asta?De ce puteam simti atatea?Imi dadeam seama ca emotiile ce veneau in valuri nu erau ale mele.
Tristete,fericire,iubire,furie,ura,durere,frica,curiozitate,singuratate,plictiseala,oboseala-toate veneau spre mine din toate partile si nu se opreau.



***

Dintii mei s-au infipt in gatul ei dintr-o singura miscare.S-a miscat si a incercat sa se elibereze ceea ce a facut ca dintii sa patrunda mai adanc.
I-am prins mana cu cea stanga si am tinut-o nemiscata.Nu se mai putea misca din stransoarea mea si era nemiscata, plangand sa ma opresc.
Lichidul cald imi inunda gura si imi aluneca in jos pe gat.Era cald si bun si gustos si era cel mai bun lucru pe care il gustasem vreodata..In acel moment am uitat tot ceea ce tinea de viata mea umana si lucrurile care erau bune si care erau gresite.
Sangele ei era asa de bun si vroiam mai mult.Mult mai mult.
Eram constient ca inima ei incepuse sa incetineasca pana cand nu am mai auzit-o deloc.Plansetul ei murise si se prabusise in bratele mele.Am cazut in genunchi si am asezat-o pe pamant.Aveam dintii inca infipti in gatul ei.
Apoi sangele ei a secat.Mi-am retras dintii si m-am uitat la muscatura.
Vroiam mai mult din sangele ei dulce dar nu mai era.Se terminase.Am cautat vreo emotie care provenea de la ea dar nu am simtit nimic.Atunci am realizat ca ticaitul inimii ei pierise de tot.Era moarta.
Uitandu-ma la corpul fara viata m-am simtit vinovat.Vinovat nu pentru ca o omorasem ci pentru ca imi placuse.Sa-i aud inima palind pana cand nu mai batuse deloc.Sa-i simt emotiile alunecand in intuneric.Si mai presus de toate sa-i simt sangele care stinsese focul dinauntrul meu.

64.Jurnalul

Era o seara tarzie de sfarsit de vara ,cand stand in camera pe care mi-o alesese sa dorm,am simtit sub perna jurnalul vechi al lui Jasper.Erau 5 ani deja de cand il aveam si nu citisem nicio pagina.Curiozitatea ma manca si intr-un final a invins.
M-am asezat mai confortabil in pat si am deschis jurnalul.Paginile erau vechi, si scrisul parea antic.



,, Maria a zambit si s-a apropiat de mine.M-a sarutat pe obraz si apoi langa ureche.Mi-am miscat capul intr-o parte si ea s-a aplecat.Buzele ei s-au lipit se gatul meu.S-au despartit si dintii ei s-au infipt in pielea gatului meu.Atingerea ei era asa rece si electrifianta.
Am simtit cum un cutit ascutit se infige in gatul meu si am incercat sa ma strecor de langa ea,dar mana stanga a ei mi-a tinut capul fix.Mana ei m-a prins cand corpul mi s-a prabusit.
Am simtit cum sangele mi se scurgea din locul unde ma muscase.
Prin vene imi curgea gheata dar am simtit si o unda de foc trecandu-mi prin ele.
Trupul a inceput sa-mi tremure si Maria s-a indepartat de gatul meu.
M-a lasat da cad pe pamant unde m-am zvarcolit de durere.
Nu am inteles ce se intamplase.Incepuse cu un sarut si se terminase cu o muscatura mortala.O muscatura?
Maria ma muscase.
Amintirea ma parasea si am incercat sa imi fortez ochii sa ramana deschisi.
Deodata lumea a disparut si totul a devenit negru.
Ultimul lucru pe care mi l-am amintit a fost fata Mariei uitandu-se la mine zambind,cu sangele meu scurgandu-i-se pe barbie.

63.Mutarea

M-am dus acasa si am avut surpriza sa o gasesc goala.Jamie nu se intorsese.Era ciudat.Poate ca nu gasise oficiul postal.
Am gatit si am facut curat,asteptandu-l pe Jamie.Era deja seara si el nu se intorsese.Unde era?
Am inhatat telefonul si am format numarul lui Jamie.Avea telefonul inchis.
Am sunat la Charlie si Nicole mi-a raspuns,spunandu-mi ca Charlie si mama nu il vazusera pe Jamie si nici ea.Ma gandisem ca poate trecuse sa ii viziteze.
Deja eram extrem de ingrijorata.
Se facuse ora 12 noaptea si el nu se intorsese.
M-am dus sa ma imbrac sa plec sa il caut.Poate se ratacise.Si atunci am vazut mobilul clipind.
L-am luat in graba si am ascultat mesajul vocal lasat.
,,Leah ,sunt Jamie,si am auzit o repriza grava de tuse,.Nu mai pot ramane in La Push.Am sa-ti spun intr-o zi.Te iubesc.Ai grija de tine.''
Telefonul mi-a cazut pur si simplu din mana.
L-am luat de jos si am reascultat mesajul de cateva ori.
De ce plecase?Ce era asa grav de nu putea sa-mi spuna?
Am incercat sa-l sun dar avea telefonul inchis.Din nou.
Ce il apucase?Cu ce gresisem?Nu intelegeam nimic.
Aveam sa il iau de urechi cand aveam sa il vad.Cu siguranta era vreo gluma de-a lui.
Dar niciun semn de la el.Zilele treceau si simteam ca ma apuca disperarea.Nu ma mai simteam ca acasa.Nu stiam ce era cu mine.Simteam nevoia de a ma duce zilnic la casa parasita a Cullenilor.
Poate pentru ca stand acasa eram incontinuu ingrijorata pentru Jamie.Nu stiu.Era ceva grav cu el de plecase asa.Desi il sunasem pe Anthony sa-l intreb de Jamie,se pare ca nu se intorsese in Anglia.Simteam in adancul sufletului ca indiferent unde era,era bine.Si teafar.Si mai stiam ca nu va trece mult timp si aveam sa aflu vesti de la el.Dar timpul trecea si nimic.Niciun semn de la el.
Anthony ma suna zilnic ca sa afle daca aveam vreo veste.
Dar nimic.Nici nu mai stiam ce sa-i spun.
Pana intr-o zi cand Anthony si-a luat inima in dinti si a venit tocmai din Anglia doar pentru a-l cauta pe Jamie
A promis ca nu va pleca decat atunci cand Jamie va aparea.Si eu si el eram extrem de ingrijorati.Dar nu aveam ce faca daca Jamie nu vroia sa fie gasit.
Charlie fusese de acord ca sa il gazduiasca pe Anthony pana reuseam sa il gasim pe Jamie.
In tot acest timp vizitasem casa Cullen des,
chiar de mai multe ori pe zi.Simteam o legatura stranie cu locul in care pana acum ceva timp locuisera vampirii.
Si cu cat o vizitam mai des cu atat simteam ca ma chema,ca ma implora sa nu o las sa ajunga doar o casa parasita.
Si oricat ma luptasem sa nu fac lucru acesta, in final a biruit si m-am mutat in casa vampirilor.

Cu adevarat innebunisem

62.Inapoi acasa

Il invitasem pe Jamie acasa,in La Push ,de Ziua Recunostiintei.Stiam ca mama avea sa gateasca o masa festiva cu ocazia acestei zile.Jamie nu prea era in apele lui.Il vedeam cu coada ochiului foindu-se pe scaun.
Charlie venise sa ne ia de la micul aeroport din Port Angeles.Nu prea era genul vorbaret,dar tot drumul a vorbit cu mine si Jamie.
Din relatarile lui,Nicole,nepoata lui,locuia cu el si mama in Forks, si Seth cu Kaili,imprintul lui,acasa in rezervatie.Kaili se dovedise a fi tot lup.
Oare Jamie ar fi ingrozit daca ar afla de lumea in care avea sa intre peste putin timp?
Am intrebat de Bella,din politete, si Charlie mi-a raspuns dupa cateva minute cu lacrimi in ochi.
Plecasera.
Cullen-i plecasera.
Seth nu-mi spusese nimic.O durere mi-a sagetat inima cand Charlie a spus ca plecasewra.
Plecasera....Plecase.....
Eram pierduta in ganduri,cand tusea seaca a lui Jamie m-a trezit la realitate.
-Jamie,esti bine?
-Da sunt bine, a raspuns el cu mana la gura.
Ma ingrijora.In ultimele luni de colegiu,Jamie incepuse sa tuseasca tot mai des.Inca nu stiam cauza,dar el tot dadea vina pe faptul ca uneori mai fuma.Dar niciodata nu il vazusem fumand.
Nu vroia sa imi zica nimic,desi il chestionasem de multe ori.M-am gandit ca sunt paranoica si ca sunt doar inchipuirile mele.
Curand am ajuns acasaIn sfarsit acasa!
Mama,Seth,Kaili si o pustoaica roscata cu ochelari ma asteptau in fata casei .
Nu m-am dat jos bine din masina ca Seth a venit si m-a luat in brate.
-Usor,kido,ca ma sufoci, am zis strangandu-l si eu in brate.
Ce dor imi fusese de fratiorul meu!
Apoi a fost randul mamei.Desigur,plangand,m-a strans in brate.Au trecut vreo doua minue pana ce am reusit sa ma desprind din imbratisare.
L-am prezentat pe Jamie si am facut cunostiinta cu Nicole,
nepoata lui Charlie.
Am intrat in sfarsit in casa dupa ce am facut vreo doua drumuri masina casa ca sa luam bagajele si cadourile cumparate de Jamie pentru toti.
Ii spusesem ca nu trebuia dar insistase chiar ma amenintase ca nu mai accepta invitatia daca nu tac.
Poate ca eram egoista,dar vroiam sa fie alaturi de mine mai ales acum ca nu prea era in apele lui.Zilele au trecut lejer, desi inima mea sangera.Plecase.
Jamie tusea tot mai grav.Insistasem sa mearga la un doctor dar a zis ca racise doar.Si intr-un fel l-am crezut pentru ca intr-o zi cand eram sa-i arat locul meu preferat din padure, ne prinsese ploaia.
Dar tot ma ingrijora.

***
Era o zi de vineri cand ma hotarasem sa ma duc sa vizitez casa Cullenilor.Ceva ma chema.Jamie plecase sa trimita o scrisoare si eram singura acasa,Seth si Kaili fiind plecati la ea in rezervatie.
M-am imbracat si am plecat rapid.
Nu stiu ce era dsar parca o forta majora ma chema.Dupa o ora de mers pe jos prin padure,am ajuns la casa.Era la fel cum mi-o aminteam
Doar ca era goala.
Si descuiata,usa de la intrare fiind pe jumatate deschisa.
Curiozitatea si altceva inexplicabil m-a facut sa intru.Decat de 2 ori intrasem in casa lor: cand ii reprosasem Bellei nemultumirile in legatura cu ceea ce ii facea lui Jake, si cand Seth fusese ranit.Niciodata nu fusesem atenta la detalii sau la mobilier.
Mobila era nemiscata,singurul semn ca plecasera era linistea mormantala din casa.
Si cateva frunze purtate de vant in casa,cat timp usa statuse deschisa.
Eram preocupata saa ma uit in fiecare coltisor al livingului cand am fost strigata.
De Jasper.
Dar nu era nimeni in camera.Decat eu si reflectia mea intr-o oglinda.
Apoi din nou.Dar nu dse el ci de altcineva necunoscut,o voce de ... copil, care venea de sus.
Cu pasi repezi am urcat cele cateva trepte si m-am uitat in jur.Dar din nou eram singura.Am deschis fiecare usa a fiecarei camere,dar erau goale.Nu mai locuia nimeni in casa.Oare visam,creand o lume fantezista doar a mea ca sa ignor cruda realitate?
Cum putusem sa vin aici?Oare la ce crezusem ca aveam sa ma intorc?Nimeni nu ma astepta.
Si acum incepeam sa am si inchipuiri.
Auzeam ceea ce imi doream sa aud.
Doream sa fie adevarat dar nu era.
Ce crezusem ca aveam sa gasesc daca veneam aici?Pe el?
Stiam ca plecase cu ei,dar ceva mai presus de mine ma favuse sa vin aici.
Ma simteam ca in La Push.... ca acasa.Dar nu stiam de ce.Poate era locul familiar,poate pe zi ce trecea innebuneam,nu stiu.Dar era ceva,ceva ce nu intelegeam.
Am coborat si inainte sa plec am strans frunzele de pe jos.Nu era o casa care merita sa fie parasita.Am cautat o cheie ca sa inchid dar nu am gasit nimic.
Am inchis usa bine.Aveam de gand sa mai vin sa ma asigur ca nu se mai deschidea.Chiar daca nu era casa mea,o parte din mine o considera a mea si simteam ca trebuia sa am grija de ea.I-am aruncat o ultima privire inainte sa plec.Chiar ca innebuneam.

61.Prietenie

Am inchis repede usa cu cheia in caz ca se razgandea si revenea.Cine dracu se credea?Sparkly a iesit de sub birou unde dormise pana acum,un pic somnoros.L-am luat in brate si m-am asezat in patAm simtit sub perna jurnalul pe care il ascunsesem de mine.Imi era frica ca iar voi incepe sa plang si sa vreau sa plec inapoi,acasa,in La Push,daca il citesc.
Il rasfoisem acum ceva timp din dorinta de a simti ca macar o parte din el este cu mine.Inca nu stiam motivul pentru care mi-l daduse.Poate ca nu aveam sa il aflu niciodata.
Imi doream sa il citesc, sa vad lumea prin ochii lui,ai unui vampir,dar inca nu ma simteam pregatita sa pot sa-mi infrunt teama de a da piept cu viata cruda a unui vampir.
Sparkly deja dormea in bratele mele.Era un somnoros.Il scoteam afara des,dar cel mai mult ii placea sa alerge in padurea pe care o descoperisem acum 7 luni in apropiere.Era singurul loc in care puteam sa ma transform,desi prima data cand cand o facusem il speriasem rau de tot pe Sparkly.Dar acum nu il mai deranja sa vada ditamai lupul alergand alaturi de el prin padure.
Imi era dor de Seth.Nu mai stiam nimic de el.De cate ori sunam acasa mama imi zicea ca era plecat.Toata ziua statea plecat.Bineinteles ca la Cullen-i.
M-am ridicat si am luat rama cu poza,singura dovada ca acum ceva timp plecasem cu 2 vampiri dupa Seth si Embry.
Am mangaiat rama rece.Nu mai ramasesera decat amintirile si cateva fotografii din acea escapada.
Seth,Embry si Emmett se strambau la mine de parca ar fi fost langa mine.Fata serioasa de star de cinema a lui Jasper parca incerca sa schiteze un zambet dar nu-i reusea.Am strans fotografia la piept si m-am ghemuit in pat.Cineva batea la usa.Nu imi pasa.Vroiam sa fiu singura.Dar tot insista.
M-am ridicat,lasandu-l pe Sparkly pe pat.A marait ca l-am trezit.
Am deschis usa si surpriza!Acelasi tip insistent si enervant de ma acuzase ca ii aruncasem intentionat cartea in cap.Acum ce mai vroia?Sa ma streseze mai mult,cu siguranta.
-Acum ce mai vrei?-Vroiam sa imi cer scuze pentru mai devreme.M-am purtat ca un needucat.Ma ierti?a zis uitandu-se cu ochi de ursulet nevinovat la mine.
Era ceva in ochii lui care imi indica ca nu era o persoana rea si ca ii parea rau.Dar mai era ceva,ceva ce nu putea descifra.
-Bine,te iert.Acum lasa-ma in pace!am zis vrand sa inchid usa.
-De ce ai plans?m-a intrebat ,ingrijorarea sintindu-i-se in voce.
Uitasem sa-mi sterg cele cateva lacrimi care dadusera pe afara.
-Fara importanta!
-Sper ca nu din cauza mea!
-Nu esti asa de important ca sa imi irosesc lacrimile pe tine!m-am rastit eu la el.
De cum am terminat de spus fraza,am vazut cum s-a schimbat total la fata.
-Nu sunt important pentru nimeni,daramite pentru tine,doar sunt un necunoscut.
De ce vocea ii suna asa trista?Care era motivul tristetii lui?
-Deci,de ce ai plans?a zis din nou acum parand ca nici nu vorbise el mai devreme.
-Nu conteaza.De ce ai venit?Doar ca sa iti ceri scuze?Ok, ti le accept,dar vreau sa fiu singura.
Chiar vroiam sa fiu singura.Si cu siguranta aratam ca o curca plouata.
-Nici macar nu am facut cunostiinta.Eu sunt James Loren Williams.Jamie pentru prieteni.
Ma uitam la el si nu stiam ce sa zic.Zambetul sau timid parca m-a facut sa nu mai ma infig asa adanc in atitudinea lui.
-Leah Clearwater,am zis.
-Stiu.Si mai stiu si locul perfect unde te vei simti mai bine cu o cana de ceai fierbinte in fata, a zis zambind.
Zambetul lui...Avea ceva ce ma impiedica sa fiu furioasa pe el.Si nici putere sa il refuz.
-Daca tu zici...Dar daca accept,pot sa il iau si pe Sparkly cu mine?Nu l-am lasat niciodata singur.
Speram ca va zice ca nu pot,dar m-am inselat.
-Desigur.Atata timp cat Sparkly nu e o reptila fioroasa ,poti sa iei cu tine pe oricine.
Daca ar fi stiut el ca eu eram o creatura fioroasa si ca in lumea asta existau creaturi mitice de care multa habar nu avea,atunci nu i-ar mai fi fost frica de o reptila nevinovata.
Gandul acesta m-a facut sa zambesc.
-Deci vrei sa bem o ceasca de ceai,numai bun pentru suflat?
-Bine,fie.Poate ca am nevoie de o iesire.
Gasisem in Jamie un prieten adevarat,un coleg intelegator,un confident.Jamie era un baiat de treaba,cu un suflet bun,dar care ascundea un secret pe care nu vroia sa mi-l dezvaluie.
Se eschiva mereu cand il intrebam de ce se uita cu privirea trista la mine.Si desi timpul trecea,Jamie tot nu vroia sa imi spuna.

60.Musafir nepoftit

-Cred ca iti apartine,a zis zambind,intinzandu-mi cartea.Ai o tinta buna,a zis frecandu-si capul.
OOPS!Nici nu stiam ce sa zic.
-Imi pare rau!am reusit sa ingaim eu,luand cartea din mana lui.
-Nu-i nicio problema.Acum zi-mi unde este?Unde l-ai ascuns?a intrebat el.
-Sa ascund pe cine?
-Cum pe cine?Pe Anthony!Stiu ca el a fost cu ideea sa-mi azvarli cartea in cap, a zis intrand in camera .
Unde se credea?
-Hey, nu te-am invitat inauntru!Si cine dracu e Anthony?i-am zis intorcandu-ma spre el.
S-a intors spre mine.Parea confuz.Se uita la mine nedumerit.
-Nu il cunosti pe Anthony?
-Ti se pare tie cumva ca am habar cine e Anthony asta?
-Atunci dse ce ai aruncat cartea direct in capul meu?
-Daca stiam ca avea sa aterizeze in capul tau o aruncam cu mai multa putere!Creazi ca stiam ca avea sa aterizeze in capul tau?am zis trantind usa.
S-a asezat pe pat ,uitandu-se la mine,tragandu-mi cartea din mana.
A dat cateva pagini si s-a intors spre mine.
-Ai cui sunt?a zis aratandu-mi pagina cu Razboiul Civil, cu desenul ochilor lui Jasper.
Azvarlisem cartea nemaisuportand sa-i vad ochii privindu-ma de pe marginea paginii.
Cine dracu m-o fi pus sa desenez ochii lui?
-Nu e treaba ta!Si nu cred ca te-am invitat sa imi tii companie!Se ridicase si nici nu ma baga in seama.

Se uita la pozele de pe birou in care Seth,Embry si Emmett se strambau,singura figura serioasa fiind a lui Jasper.Era singura poza in care aparea si el.

-Prietenii tai?a zis luand rama in mana si uitandu-se la fotografie.
-Da si nu e treaba ta,am zis smulgandu-i rama din mana.
A zambit la mine.

-Vrei sa iesi cu mine la cina?a zis parand foarte relaxat.
-Glumesti?Pentru ca daca ti-ai propus sa iti bati joc de mine iti rup...
-Nu.Nu glumesc.Vorbesc serios.E ok daca vin maine la ora 19.00 sa te scot la cina?Si sa nu iti faci planuri intentionat.Avem intalnire.
-Daca nu vrei sa te scot in suturi afara in acest moment ai face bine sa pleci in urmatoarea secunda si sa-ti bagi undeva planurile tale cu intalnirea!am zis tipand la el.
Se tot hlizea la mine.
-Acum! am zis aratand usa.
A venit spre mine
-Ba ai sa mergi.Imi esti datoare cu cel putin o cafea,a zis uitandu-se la pata de cafea de pe camasa si blugi.Deci maine la 19.00 sa fii gata,a zis pupandu-ma rapid pe obraz si plecand val vartej

59.Colegiu

-Urasc istoria!am zis aruncand cartea de istorie pe fereastra.Aveam de invatat despre Razboiul Civil.Stiam ca motivul pentru care uram istoria era cu totul altul.Ai avea legatura cu jurnalul ascuns sub perna.Curand se implinea un an de cand plecasem de acasa,tocmai in Anglia ,la colegiu.
Imi era extrem de greu fara familie,fara haita,fara padurea in care ma simteam asa de libera.Imi era dor de fratiorul meu Seth,de mama si chiar de Charlie.Fara ajutorul lui poate nu as fi fost azi aici.Imi era dor de Jacob,Embry,Quil, chiar si de haita lui Sam.Si de Emily,care acum era insarcinata ,asteptand primul copil al ei si al lui Sam.
Dar imi era dor si de altcineva.Chiar foarte dor.Stiam ca mai mult rau imi faceam gandindu-ma la el.Dar era inevitabil.Visele imi erau bantuite de imaginea lui.Cand inchideam ochii nu eram niciodata singura,era mereu cu mine.Vocea lui se auzea mereu in gandurile mele.
Cum puteam inainta in viata cand de cate ori era soare afara ii vedeam umbra reflectandu-se,dar niciodata nu era acolo cand ma intorceam?Traiam intr-o lume fara aer.Eram ca o fantoma ratacita.Eram inca vie pe dinauntru,desi atunci cand plecasem,rasuflarea imi fusese rapita,dar reusisem sa supravietuiesc.Trebuia sa uit sa imi amintesc.
Motivul pentru care uram istoria era acela ca mereu imi reamintea de el.Era singura materie la care aveam probleme de concentrare.

M-am trantit pe pat si am dat drumul televizorului.Pe Mtv rula o piesa siropoasa cu doi indragostiti care se alergau.
Peste tot numai de indragostiti dadeam.Campusul era plin de cupluri,tinandu-se de mana si zambind prosteste.

Am inchis tv-ul si mi-am pus perna peste cap.
Dar cineva batea la usa.M-am ridicat si am deschis-o.In fata mea statea un baiat inalt,cu ochi albastri verzi stralucitori,par saten- auriu,care ii intra in ochi si cu cel mai cald zambet pe care il vazusem vreodata.
Cearcanele de sub ochi ii erau de un violet intunecat.Hainele ii veneau ca turnate.Dar pe camasa avea o pata mare de cafea.
Tinea intr-o mana cartea mea de istorie