sâmbătă, 24 aprilie 2010

58.Despartire








Inima imi batea cu putere de parca cineva imi injectase adrenalina in ea.
L-am vazut,stand cu spatele.Nu cred ca ma auzise venind.Vroiam sa imi iau la revedere de la locul care imi stia toate secretele,sa nu plec fara sa nu mai vad o data refugiul meu.
Dar cineva ma astepta deja acolo.Stiam de cum ajunsesem in luminis,cine era.Doar el stia de acest loc.Nu era prima data cand ma gasea aici.
De ce venise?De ce trebuia sa fie aici,sa il gasesc asteptandu-ma?
De ce incerca sa ma faca sa ma simt vinovata ca plecam?Poate pentru ca nu vroiam sa imi iau la revedere de la el.Imi era destul de greu sa imi iau la revedere de la familie.Nu as fi suportt sa imi iau la revedere si de la el.
Trebuia sa ma detasez de tot ce avea legatura cu vampirii.Si cu el.Desi era cam greu avand mai nou in familie o sora vitrega vampir,un frate fan vampiri si un imprint pe un vampir.
Vroiam sa ma intorc sa plec,dar m-a simtit.
-Pleci?a zis fara sa se intoarca,stand nemiscat ca o statuie.
Uram cand imi punea intrebari la care imi era greu sa raspund.
-Aveam de gand,am zis usor,stiind ca ma auzise.
S-a intors spre mine dar nu a inaintat.
Expresia fetei lui m-a socat.Era ceva ce nu mai vazusem niciodata.Nu aveam puterile lui ca sa descifrez ce simtea......
-Pleci din La Push?m-a intrebat din nou.
Am inaintat spre el,nesuportand distanta care ne despartea.Atunci am vazut in mana lui caietul imbracat in piele in care il vazusem scriind acasa la Evellynne.
M-am oprit la 5 metri.Nu vroiam sa stau mai aproape de el.Si-ar fi dat seama ca imi era greu sa fiu in preajma lui,desi cu siguranta stia pana acum.Uram despartirile.Dar trebuia sa o fac.
-Da plec.Mereu mi-am dorit sa plec de aici.
-Inteleg.Mult noroc iti doresc.Sa ai grija de tine,a zisvocea sunandu-i sparta.
A facut un pas spre mine dar s-a oprit.S-a uitat la mine si a schitat un zambet fortat.
Trebuia sa plec.Deja simteam cum ma rupeam in mici bucati..Vroiam sa faca ceva,sa-mi zica altceva decat mult noroc.
-La revedere,Jasper!am zis intorcandu-ma sa plec.
Am facut decat cativa pasi.
-Leah...i-am auzit vocea in urma mea.
Inima imi bubuia in piept.Acea chemare,acel cuvant m-a trznit ca un fulger.
Nu puteam sa plec fara ca macar sa-i multumesc .Datorita lui cunoscusem sentimentele pe care le crezusem moarte.Datorita lui ma vindecasem de iubirea pentru Sam care ma condumase atata timp.Datorita lui....El era .......Totul.
Ploaia ce amenintase ziua incepuse sa cada.Cerul plangea o data cu mine.
Lacrimile pe care le tinusem in frau nu au mai putut fi infranate si s-au amestecat cu picaturile de ploaie care imi spalau fata.
M-am oprit in loc.Imi era frica sa ma intorc.
-Leah.....nu pleca,a zis.
Era prea mult.De ce ?
De ce trebuia sa simt astea pentru el?De ce el?De ce nu imprintasem si eu pe cineva normal,cineva care nu era prin natura lui dusmanul meu?De ce simteam ca daca imi zicea ceva mai mult nu aveam sa mai plec?Incercasem mult sa neg ca ceea ce simteam era doar in imaginatia mea,ca nu mi se putea intampla tocmai mie,dar ma inselasem
La dracu cu toate!M-am intors si am alergat spre el.Nu imi pasa ce avea sa zica.Trebuia s-o fac.Daca aveam sa regret........
M-am oprit direct la pieptul lui.Nici nu l-am clintit cand m-am atuncat in bratele lui.L-am strans puternic in brate,ingropandu-mi fata in scobitura umarului sau.
Ploaia imi siroia pe fata.Hainele mi se lipisera de corp.Parul imi atarna in suvite groase pe fata si gat.
Il iubeam!Simtisem asta de prima data ma atinsese.
Dar era imposibil!Ceea ce simteam era interzis!Nu puteam sa sper.
Trebuia sa plec .Pentru el.Pentru binele amandurora.M-a strans in brate,sarutandu-mi fruntea si ingropandu-si fata in patul meu ud.Pentru prima data atingerea lui a insemnat altceva pentru mine- sfarsitul.
Daca recunosteam ca il iubeam si eu si el am fi fost morti acum daca cei din haita ar fi aflat.Daca l-as fi putut detesta,ca inainte,totul ar fi fost asa de simplu.Dar din moment ce nu puteam,trebuia sa renunt.Tandretea cu care imi atinsese parul aproape ma distrusese.
M-am ridicat pe verfuri si l-am sarutat.
Ca si prima data cand il sarutasem,simturile mi-au explodat in corp.Buzele lui erau la fel cum mi le aminteamNu ma puteam gandi la nimic altceva decat la uriasa dragoste pe care i-o purtam ascunsa in suflet.Stiam ca avea sa-mi fie asa greu sa renunt,sa plec.,dar imaginea lui Alice impreuna cu el m-a facut sa imi dau seama ca trebuia.Era imposibil,interzis.Chiar daca il iubeam,prin natura eram dusmani.Nu aveam de gand sa lupt pentru ceea ce simteam,ci aveam sa capitulez,sa il las sa fie fericit.M-am desprins din imbratisare si m-am uitat la el.Ochii ii straluceau.Era cea mai frumoasa creatura,era Jasper,cel pe care imprintasem si la care trebuia sa renunt.
Trebuia sa fac asta!Trebuia!
-Adio,Jasper!am zis .Sa fii fericit! i-am soptit printre suspine.
-Leah.......a zis luandu-mi mana in a lui.
-Te rog,Jasper.....Lasa-ma sa plec,am is cu ochii inchisi.Am simtit pielea veche a caietului cand mi l-a pus in mana.

De ce mi-l dadea mie?Nu puteam sa il intreb pentru ca daca deschideam ochii si il priveam,nu mai aveam putere sa plec.Trebuia sa plec pentru amandoi.
Din nou pierdeam dragostea.
Am facut doi pasi inapoi cu spatele,cu ochii inchisi.
M-am intors si am luat-o la fuga.Am lasat caietul jos si m-am transformat,
luandu-l in gura apoi si fugind.Eram o lasa!
Am auzit crengi rupandu-se in spatele meu,dar viteza cu care treceam pe langa copacii din jur a innabusit sunetele.
Doar o soapta mi-a ajuns la urechi.
,,LEAH......,,,

57.Surpriza si Neincredere



Ma gandeam cum aveam sa imi impart timpul in asa fel incat sa nu il neglijez pe Seth,desi aveam sa fiu departe de el.Fara el viata mea ar fi fost....goala.
Eram pierduta in ganduri cand am vazut-o.Era ea ,Kaili,fata pe care Seth imprintase.
Era in padure,cu inca 2 fete.Discutau ceva,dar ca sa nu deranjez nu m-am apropiat.
Seth treuia sa afle ca se intorsese.Avea sa fie asa fericit!
Cand am vrut sa ma intorc sa plec inapoi sa-l anunt pe Seth am ramas cu gura cascata uitandu-ma la cele 3 fete care se transformasera in lupi.
In lupi..
..3 fete.... cu siguranta nu vazusem bine.Mi-am frecat ochii dar imaginea nu s-a distorsionat.
3 lupi mari,de culoare alba cu pete pe spate stateau in locul unde vazusem cele 3 fete.
Nu-mi venea sa cred!Nu se putea asa ceva!
Cum de era posibil?Traisem atata timp cu impresia ca eram singura fata lup....dar ma inselasem.
Nu eram singura!Aveam dovada in fata ochilor.
Seth trebuia sa afle.Si cei din haita.Oare cum avea sa reactioneze Seth?Si ceilalti?
Dar nu ma puteam duce inapoi la Cullen-i.Seth probabil se odihnea.
Eram fericita ca fata se intorsese.Dar totusi,lup?!
Cum de era posibil asta?
M-am grabit catre casa.Trebuia sa il sun pe Seth,chiar daca dormea.Am intrat in graba in casa cand am ajuns,mama fiind la cumparaturi cu Charlie.
Am intrat in bucatarie inhatand telefonul si formand cu repeziciune numarul Cullen-ilor.Dupa ce a sunat o data,am auzit vocea lui Jasper la telefon.
-Familia Cullem,buna seara.
-Sunt Leah.Vreau sa vorbesc cu Seth.
-Buna Leah.Seth nu este aici .A plecat cu Jacob ,Edward si Bella in Port Angeles.
-A,ok.Atunci la revedere.
-Leah nu inchide.Trebuie sa vorbim,a zis el.
-Nu avem nimic de discutat,Jasper.
Trebuia sa fiu rece cu el.Dupa ce s-ar fi putut intampla cu Sam....
Eram recunoscatoare ca doar vorbeam la telefon....Si-ar fi dat seama ca il evitam ,daca eram fata in fata.Nu trebuia sa ma dau de gol in fata lui sau a celor din haita.
Nu puteam sa fiu eu causa unui razboi intre lupi si vampiri.
-Leah,trebuie.Si avem ceva important de vorbit.
-Singurul lucru pe care il avem de discutat este Seth.Sa-i transmiti sa vina acasa pentru ca am o veste importanta pentru el.Atat,am zis trantind receptorul.
Ce era asa important de discutat?
Trebuia sa uit ca existasera cateva saruturi intre noi si faptul ca imprintasem pe el.
Poate ca timpul si distanta aveau sa ma ajute.
Trebuia sa ma impotrivesc cu toate fortele.Eram mai puternica decat natura.Nu puteam sa las natura sa starneasca un razboi doar pentru ca mi se intamplase mjie ceea ce nu ar fi trebuit niciodata sa mi se intample.
M-am bagat in pat si am adormit.
Cand m-am trezit era deja seara.Dormisem atat de mult si nici macar nu fusesem obosita.
Vroiam sa sun din nou la Cullen-i dar de frica sa nu nimeresc din nou sa vorbesc cu Jasper,am preferat sa astept.Stiam ca avea sa-i zica lui Seth sa vina acasa.Si nu m-am inselat.
-Hei surioara,l-a, auzit pe Seth zicand cand a intrat in camera mea.
-Hei ,Seth.Stai jos,am o veste importanta am zis nerabdatoare.
-Nu mai pleci la colegiu?a zis el
-Nu nu e asta.Tot plec.Maine dimineata la prima ora.Dar nu e asta....Am vazut-o pe Kaili.
-Poftim?Kaili?Unde?Cand?
-Incet,incet.Graba strica treaba...Aseara dupa ce am plecat spre casa.Am vazut-o in padure.Era cu 2 fete.Si asta nu e tot,am zis marind suspansul.
Se uita la mine sorbindu-mi fiecare cuvant pe care il rosteam.
-.................?
-E lup.Am vazut-o cand s-a transformat,am zis.
L-a bufnit rasul.
-Nu e posibil asa ceva Leah.Nu ai vazut bine.
-Seth,nu sunt oarba.Stiu ce am vazut.E si cele 2 fete s-au transformat in lupi.Aveau blana alba cu pete negre si maro pe spate.
-Leah daca vrei sa ma faci sa nu mai fiu trist,cred ca te puteai stradui mai bine sa gasesti o minciuna mai buna.
-Seth ce nu intelegi?Nu te mint!Am vazut-o!
-Va place sa va bateti joc de mine,nu? a zis ridicandu-se de pe pat si iesind pe usa.
M-am ridicat
si am fugit dupa el.Usa camerei mele a bubbuit cand a trantit-o in urma lui.Pana am iesit afara,era deja in masina.
Seth avea masina?Sigur vreun ullen i-o imprumutase.
-Seth!am strigat dupa el,alergand spre masina.
Pana sa ajung la masina,a ambalat motorul si a pornit in tromba,stopurile masinii pierzandu-se in intuneric.
Ce il apucase?De ce nu ma crezuse?


***
Simteam nevoia sa ma calmez.Imi venea sa ma duc sa il scot afara tragandu-l de urechi si sa-i arat ca nu il mintisem.Nu cu asa ceva.Cum putuse sa ma acuze de asa ceva?
Stiam locul perfect unde aveam sa ma duc.Nu mai ajunsesem de ceva tip si trebuia sa ma calmez,sa-mi pun ordine in ganduri dar si sa-mi iau la revedere.Nu aveam sa mai vad mult timp locul care ma stia mai bine decat ma stiam eu sau vreun membru al familiei.
Locul unde plangeam,radeam,urlam,fara nicio retinere.
M-am indreptat inspre padure,netransformandu-ma.Era poate ultima data cand puteam sa ma plimb prin padurile din rezervatie.
Dar curand aveam sa aflu ca nu aveam sa fiu singura care vizita locul acela.

56.Vindecare si durere

Zileler treceau. Vroiam sa ma duc la Cullen-i sa vad ce facea Seth,dar Jacob ma tinea la curent cu starea lui.Atentia mi-a fost distrasa de un plic,mare,alb care a venit la 2 saptamani dupa incidentul cu Seth.
Am recunoscut adresa universitatii din Anglia la care aplicasem pentru o bursa de studiu partiala.
Stiam ca raspunsul lor avea sa fie un refuz.Era imposibil sa fiu acceptata dupa ce mi se refuzasera atatea lucruri in viata.Universitatea Gallatin School of Individualized Study era singura la care aplicasem poate si pentru ca era asa departe si pentru ca imi puteam alege singura cursurile pe care doream sa le urmez.
Mainile imi tremurau de emotie.
Am intrat in casa si m-am dus direct in camera mea..Am deschis plicul si cand am vazut raspunsul lor am avut un soc.Fusesem acceptata.Prestigioasa universitate ma acceptase pe mine.Pe mine dintre atatia candidati.Am recitit raspunsul lor de cel putin 10 ori pana m-am convins ca era adevarat.
Dar am fost si dezamagita.Desi fusesem acceptata,bursa pentru care aplicasem nu imi fusese acordata si taxele scolare depaseau cu mult banii de ii aveam in pusculita ,chiar si bugetul familiei mele.
Bucuria mi-a fost rapid inlocuita de agonie....
Chiar daca fusesem acceptata nu imi permiteam taxele.
Pur si simplu eram condamnata sa nu am parte de nimic bun in viata.
***
Mama a aflat de acceptare dar i-am explicat ca trebuia sa refuz din cauza posibilitatilor financiare.
Dar gestul lui Charlie m-a lasat fara cuvinte.S-a aferit sa acopere toate cheltuielile cu taxele,cazarea si tot ce mai imi trebuia.
Am protestat dar mi-a zis ca acum ,pentru ca facea parte din familie,vroia sa contribuie la educatia mea si a lui Seth si pentru ca Bella nu ii oferise sansa sa se implice in educatia ei,vroia sa se simta implicat in a mea.
Desi i-am zis ca nu pot accepta oferta lui,dezamagirea de pe fata lui m-a facut sa ma razgandesc.
Dar am fost prea lasa sa ii spun direct lui asa ca i-am spus mamei.Dar imi promisesem ca fiecare banut aveam sa il returnez pana la ultima centima.

***
Seth era aproape vindecat dupa accidentul cu Paul si Emmett dar refuza sa vina acasa.Era rasfatat de toti din familia Cullen,cu exceptia lui Rosalie.Esme il indopa cu mancare,facandu-i toate poftele culinare.
Seth se simtea mai bine in casa in casa vampirilor decat acasa.
Il vizitam saptamanal,dar nu stateam mai mult de 5 minute,simtindu-ma sufocata in acel mediu.
Esme mereu ma invita sa stau mai mult,inclusiv la cina,desi ei nu mancau.Refuzam politicos,nevrand sa o jignesc.
Iesisem cu Seth la o mica plimbare dupa ce doctorul ii daduse ok-ul ca se poate transforma in lup,oasele fiindu-i vindecate.
Din momentuul cand s-a transformat,am putut vedea prin ochii lui chipul fetei pe care imprintase.O chema Kaili.
Desi vedeam toata adoratia lui Seth fata de ea, observam si durerea lui

pentru ca nu o gasise.
Incerca sa nu se gandeasca la ea,dar nu reusea.Desi Seth se milogise de mine cat timp fusesem la Eve ,sa mergem la o plimbare,ca lupi, am refuzat categoric.Nu eram sigura ca puteam sa imi tin doar pentru mine gandurile.Si Seth cu siguranta mi-ar fi cerut socoteala sau poate chiar mai rau, sa-i ceara lui Jasper.Nici nu vroiam sa ma gandesc la ceea ce s-ar fi putut intampla.
Dar acum stiam ca eram stapana pe gandurile mele pentru ca fusesera inlocuite cu altceva.

-Hei,Seth,am o veste.
-Buna sau rea?
-Cred ca e buna.Plec la colegiu.
-Unde pleci?a gandit el.
-La colegiu,Universitate.Cum vrei sa pricepi?
-Tu la colegiu?Cand ai aplicat?Parca nu mai vroiai sa te mai duci la colegiu.Ce e cu schimbarea asta?
-Am trimis o aplicatie si am fost acceptata.Nu-i mare lucru.
-Nu-i mare lucru?Surioara mea se duce la colegiu si nu e mare lucru?
-Da ,nu e mare lucru.Asa ca sa nu aud ca afla toata rezervatia.Mai ales Cullen-i.Ai inteles?i-am zis uitandu-ma urat la el.Nu vreau sa fac un mare tam tam din asta.Asa ca sa nu te prind ca trancanesti,gura sparta.
-Cata incredere ai in mine...Bine ,bine,nu o sa zic.Dar daca imi scapa....nu e vina mea.Si unde te duci?De ce nu mi-ai spus pana acum?Secretoasa esti!
-Te gasisi tu sa vorbesti?am zis.Cine a plecat pe furis la New York?Tu sau eu?
-Practic amandoi.Pentru ca nici tu nu i-ai zis mamei unde te duci.
-Si ce ai fi preferat?Sa-i zic ca plec dupa tine care ai fugit la mii de kilometri,cu Embry,dupa o fata?Sau sa o mint?
-Leah...Nu vreau sa vorbesc despre asta,a zis si am vazut din nou in mintea lui imaginea lui Kaili.
Zi-mi mai bine la ce universitatea ai fost acceptata.Si nu mai schimba subiectul.
-La universitatea Gallatin School of Individualized Study.
-Si asta pe unde e?
-Departe.
-Departe unde?
-In Anglia.
-In Anglia?Si o sa pleci? a gandit dezamagirea simtindu-i-se.
-Da,doar stii ca mereu am vrut sa ma duc la colegiu.
-Si haita?
-Jacob nu cred ca va avea atata nevoie de mine.Si nu e ca si cand cineva mi-ar duce dorul.O sa fie fericiti ca vor scapa de gura mea.
-Nu zice asta.Mie o sa-mi fie dor de tine.
-Stiu Seth.Si mie.Dar deja le-am confirmat.Si chiar imi doresc sa plec.
-Ma bucur pentru tine.Si cand pleci?
-Pai....peste 2 zile.
-Asa de repede?Nu am avut timp nici sa stam impreuna.
-Oare de ce?Nu te-ai intrebat asta?Toata ziua stai la Cullen-i.Ma mir ca nu te-au adoptat inca.
-Poate ca o sa ma adopte...Acum ca nu vei fi tu prin preajma sa te opui.
-Multumesc.Poate asa scap de tine.Hai sa dam o tura prin preajma poate asa ti se mai aeriseste si tie creierul....
Nu a mai zis nimic,profitand de timpul petrecut cu mine.
Am stat cu Seth in padure mai mult de jumatate de zi.Am ras am glumit a incercat chiar sa ma cinvinga sa vin la cina la Cullen-i dar nu a avut nicio sansa in fata refuzului meu.
Semana atat de bine cu tata.Si cu Jacob.
L-am lasat in fata casei vampirilor si am plecat la jumatatea drumului dintre casa vampirilor si rezervatie transformandu-ma in om.

miercuri, 21 aprilie 2010

55.Atacul

***Leah


Ce dracu avea Sam sa imi ceara socoteala?Si daca plansesem pe umarul lui Jasper,care era problema lui?Nici macar nu il cunostea.Nu stia de ce nu prostestasem cand ma luase in brate.
Oricum nu mai era treaba lui.O alesese pe Emily,asa ca si eu puteam sa fac acelasi lucru.Si sa plang pe umarul cui vroiam.Cu ce drept venea acum sa-mi ceara mie socoteala?
M-am ridicat de langa Jasper si i-am dat drumul la mana.
-Nu e treaba ta pe umarul cui plang!Nu mai e treaba ta de mult timp!Si nu din cauza unuia ca el,am zis si am aratat spre Jasper, este Seth in starea care e acum, si din cauza unuia ca el,si am aratat spre Paul care statea cu ceilali din haita.Asa ca nu imi cere tu mie explicatii!Nu mai sunt proprietatea ta!Ai facut o alegere.Pot sa plang pe umarul cui vreau!Ai pot sa stau in bratele cui vreau pentru ca.....
Nu am mai apucat sa termin fraza pentru ca l-am vazut pe Sam ridicandu-si palma si lovindu-ma.
Lovitura palmei lui m-a miscat cativa centimetri din locul in care stateam.Furnicaturi imi intepau obrazul.Am ridicat mana stanga si m-am asezat-o pe obraz.M-am uitat la el dar nu am mai avut timp sa il privesc in ochi pentru ca in secunda urmatoare Jasper
s-a lansat spre el,chiar in momentul cand doctorul Carlisle iesea din biroul sau.

Scena din fata mea parea desprinsa din scenele de groaza.Jasper se aruncase spre Sam cu dintii clantanindu-i spre gatul acestuia.Furia din privirea lui putea sa inghete si Iadul.
Intensitatea furiei lui m-a ingrozit.
Dar in nici 2 secunde ,Jasper


a fost prins de brate de catre Emmett si doctor si tras de pe Sam care fusese trantit jos.
Nu stiam la care dintre ei sa ma uit.
Sam tremura din toate incheieturile,la fel si ceilalti din haita,si Jasper se lupta sa scape din
stransoarea lui Emmett si a lui Carlisle.
M-am dezmeticit si am reactionat in sfarsit.
-Jacob,ia-l pe Sam de aici.Nu mai vreau sa vad o alta lupta azi.
Jacob s-a conformat.Era singurul care ramasese calm dintre lupi.
Sam a fost impins de Jacob afara si cu doar o privire aruncata de Jake celorlalti,
toti au iesit,fiind totusi in garda.
-Te omor daca o mai atingi vreodata! a tipat Jasper in urma lui Sam,inca incercand sa se elibereze.


M-am dus spre el,stiind ca nu avea sa ma raneasca desi urma de furie nu ii disparuse.Nu i-am zis nimic,decat mi-am asezat mana pe pieptul lui


S-a uitat pentru cateva secunde intens la mine si usor usor am vazut cum culoarea ochilor i se schimba din negru carbune in auriu pur.
Nu a apucat sa zica nimic pentru ca un tipat asurzitor s-a auzt din biroul lui Carlisle.
Pentru cateva momente fusese distrasa de Sam si Jasper ,incat uitasem de Seth.
Cand eu si Carlisle am ajuns in birou l-am gasit pe Seth prabusit pe podea.Incapatanat cum il stiam, cu siguranta,incercase sa se ridice si sa vina in living.
-Seth,ce a fost in capul tau?Nu te poti misca pana ce nu te vindeci!
-Dar am auzit ca te certai cu Sam,a zis el incet,simtindu-se vinovat.
-Si de ce ar fi asta treaba ta?Acum tu trebuie doar sa te vindeci.Nu vreau mustruluiala din partea mamei ca nu am grija de tine,i-am zis luandu-l de mana.
-Nu sunt un copil,Leah,s-a plans el.
Nu stiam daca s-a plans pentru ca il consideram copil sau pentru ca il durea ceva.
-Atunci de ce te porti ca un copil?Ce a fost in montea ta sa te pui in fata lui Paul ca sa il aperi pe Emmett?
L-am vazut cum s-a foit pe canapeaua pe care Carlisle il asezase.
-Pai,cam a fost vina mea si nu vroiam ca Emmett sa pateasca ceva doar pentru inconstienta mea, a zis uitandu-se pe tavan.
N-am putut zice nimic pentru ca am fost intrerupta de Emmett,cu Jasper in urma lui.
-Leah, nu e vina lui Seth.Eu am fost de acord sa ne luptam.Dar in joaca.Stii doar ca nu as putea sa il ranesc.
-Dar de ce ai urlat?l-am intrebat pe Seth.
-Eram bucuros ca reusisem sa-l fentez pe Emmett si nu m-am mai transformat ca sa ma pot bucura.Deci ,cam e vina mea.Eu sunt cel care i-a propus sa ne luptam.Imi pare rau,Emmett i-a zis Seth lui Emmett peste umarul meu.
-E ok,pustiule.Oricand,oriunde.Doar stii ca poti conta pe mine.
Ce dracu era si in capul lui Emmett?
-Frumos exemplu ii dai unui copil,Emmett!i-am zs eu.
-Nu sunt copil! a prostestat Seth.
Nu l-am mai bagat in seama.Era imposibil sa castigi un razboi cu Seth cand venea vorba de contraziceri pe tema ,, esti copil- nu sunt copil,,.
Carlisle mi-a zis ca trebuie sa stea la pat ceva timp pentru ca avea piciorul fracturat si vreo 2 coaste rupte.
Desi procesul de vindecare era de folos in momente ca acestea,oasele rupte se vindecau mai greu.
Carlisle ma asigurase ca Seth va fi tratat bine la ei acasa si ca nu avea rost sa fie mutat.Stiind ca puteam avea incredere in cuvantul lui,am plecat fara sa ascult explicatia lui Jasper cand am trecut pe langa el.

vineri, 16 aprilie 2010

54.Ranirea

Trecusera 10 zile de cand eu,Seth,Embry,Jasper si Emmett ne intorseseram din mica aventura.
M a gandeam cu placere dar si cu regret la zilele petrecute cu cei doi vampiri.Cat timp am fost la drum cu ei,imi schimbasem total parerea despre vampiri.Imi schimbasem complet perspectiva asupra vietii,a persoanelor ce ma inconjurau si a modului de viata pe care vroiam sa il traiesc.Dar ma intorsesem si cu noi sentimente.
Dar de data asta....eram invinsa.Nu puteam sa lupt impotriva.
Imprintasem.Dar tocmai acum ceva zile realizasem,cand lasasem garda jos ca ceea ce simteam era de mai mult timp.Ca nu mi se intamplase in calatorie,ci cu mult timp in urma.

***
Era o zi mohorata de marti.Patrulam cu Paul prin rezervatie si incercam din rasputeri sa nu ma gandesc la ceea ce descoperisem.Si reuseam.
Nu prea aveam chef de patrulare ,mai ales cu Paul dar toti erau plecati.
Un schelait ne-a alertat pe amandoi.Stiam amandoi cine era.Seth.
Am inceput sa alergam spre locul din gandurile lui Seth.Era cu mult inaintea lui Paul.
Seth se lupta cu Emmett.
Nu am avut timp sa reactionez ca Seth a fost impins intr-o parte de Emmett cand Paul s-a lansat in lupta.
Emmett vazuse atacul si fusese mai rapid ca Paul,impingand pe Seth intr-o parte.Desi nu riposta,Emmett incerca sa scape de atacuri lui Paul care parea extrem de furios.
Paul s-a lansat din nou asupra lui Emmett,dar a fost intrerupt de Seth care s-a aruncat in fata lui Emmett,punandu-se intre cei doi.
Eram paralizata.
L-am vazut pe Seth incercand sa-l impinga pe Paul cu botul ca sa plece.Dar Paul ,inconstient si furios,ca de obicei, nu i-a pasat.L-a muscat pe Seth de piciorul drept.Schelaitul lui Seth mi-a rupt inima!
Lupta dintre Paul si Seth a fost intrerupta de Jacob si Sam care au intervenit intre cei doi.
Cand m-am uitat la Seth ceea ce am vazut m-a ingrozit.Era cazut la pamant.in forma umana,plin de sange si cu rani vizibile pe tot corpul.

Am simtit cum ma ia cu lesin ....si greata si furie si ura.Ura pentru Paul!
Cum putuse sa-i faca asta lui Seth?Era un copil pe langa el!
Geamatul lui Seth m-a trezit la realitate.
Am alergat la el si l-am apucat de mana.
-Seth,Seth,ce te doare?
-Leah.... piciorul,a scancit el.
Nu am mai avut timp sa ma uit la piciorul lui pentru ca a fost luat in brate de Emmett si dus la casa Cullen.
Pana acolo am alergat intr-un suflet.Am intrat ca o naluca in casa si direct in biroul lui Carlisle unde l-am auzit pe Seth tipand.
Am trantit usa si din doi pasi am fost langa Seth care era asezat pe o masa chirurgicala,tipand ca din gura de sarpe,cand Carlisle a incercat sa ii panseze piciorul.
-Leah,iesi afara,te rog,a zis Carlisle calm.
-Nu ,vreau sa stau cu fratele meu,am zis.
-Emmett,scoate-o afara pe Leah,i-a zis lui Emmett de parca nu eram de fata..Scuze,Leah,dar nu ma ajuti si nici nu-l ajuti nici pe Seth daca stai aici.
Emmett m-a apucat de brate si m-a scos afara.Nu protestam pentru ca stiam ca doctorul avea dreptate.
Holul era impanzit de haita lui Sam si a cei din haita mea,in frunte cu Jacob.

Emmett m-a asezat pe canapeaua din living.Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraz.Timp de doua ore am stat ca o statuie pe canapea,plangand.Jacob venise sa ma consoleze ,dar primise in schimb decat suspine zgomotoase si indiferenta mea.S-a dat batut si desi observasem ca si ceilalti aveau intentia sa vina sa ma consoleze,au lasat balta ideea,vazandu-ma plangand in hohote ca niciodata.
Apoi el a intrat in camera,ochii stralucindu-i a aur pur de la vanatoarea la care tocmai fusese,ignorand privirile tuturor.Ca si cand nimeni nu ar fi fost in camera,s-a asezat langa mine fara sa il deranjeze starea in care eram.Niciunul dintre noi nu a observat privirile celorlalti,Cand si-a asezat bratul in jurul meu si m-am tras mai aproape de el.Fara da fiu atenta in jur,m-am lansat spre el,imbratisandu-l cu putere.Plangeam dar acum am reusit sa scot pe gura si ceva cuvinte,nu numai suspine.
-Era atat de mult sange! m-am plans eu .Suspinatul mi-a facut corpul sa tremure,apoi el m-a luat in brate,asezandu-ma pe genunchii sai si leganandu-ma de parca as fi fost un copil mic.Mi-a soptit la ureche cuvinte de consolare asa de incat incat nici macar auzul fin al celor din haita nu le puteau descifra.Aratam asa mica si delicata in bratele lui,leganata de el.
-Vrei sa imi folosesc puterea sa te calmez?mi-a soptit.
-Nu ,am mormait eu printre suspine.Nu pot sa fiu ametita atunci cand Seth se va trezi.Trebuie sa fiu complet treaza.Si cu asta s-a facut iar liniste in camera,cu exceptia suspinelor mele.



***Jasper


Intr-un final,Leah a obosit si si-a limpezit mintea,realizand ca statea in bratele mele,de fata cu toti,uitandu-se la cei din haita care se uitau la noi doi ,stupefiati. de ceea ce tocmai vazusera.S-a dat jos de pe genunchii mei,dar si-a pastrat degetele impreunate cu ale mele,pentru ca desi nu-i placea ca ceilalti o vazusera cu moralul la pamant,in acest moment nu ii pasa de ceea ce ei credeau.
M-am foit un pic pe locul in care stateam cand am simtit emotiile navalind deodata.Soc,confuzie....
Uitandu-ma la grupul din fata mea,am observat ca decat doi dintre ei supravietuisera provirilor dure ale Leahei.
Ceilalti vorbeau nervos intre ei sau se uitau pe pereti.
M-am uitat la ea.Daca nu ar fi fost suspinele si ochii rosi nu s-ar fi putut zice ca a plans,dar inainte sa zic o gluma ca sa o fac sa se simta un pic mai relaxata,am simtit ca eram priviti.Confuzie,gelozie si furie.Sam Uley.
-Ce? a tipat Leah la el.

-Ce dracu a fost asta?a tipat Sam la Leah.
-Nu stiu ce raspuns te astepti sa iti dau,dar nu e treaba ta!Nu mai raspund in fata ta Uley!a zis Leah ,strangandu-mi mana.
-La dracu,Lee!Fratele ttau se zbate sa supravietuiasca din cauza unuia ca asta,a zis aratand spre mine,si tu te arunci direct in bratele fratelui celui care l-a adus in starea asta.
Leah s-a ridicat si s-a dus direct spre el.

-Nu e treaba ta pe umarul cui plang!Nu mai e treaba ta de mult timp!Si nu din cauza unuia ca el,a zis Leah si a arata spre mine,este Seth in starea care e acum,si din cauza unuia ca el,si a aratat spre Paul care statea cu ceilali din haita.Asa ca nu imi cere tu mie explicatii!Nu mai sunt proprietatea ta!Ai facut o alegere.Pot sa plang pe umarul cui vreau!Ai pot sa stau in bratele cui vreau pentru ca.....
Leah nu a mai apucat sa termine fraza pentru ca palma lui Sam i-a maturat obrazul.

luni, 12 aprilie 2010

53.Companie

Timpul incepea sa treaca din ce in ce mai greu.Dupa ce Emmett a plecat sa vaneze,eu cu Embry ne-am cazat si am ramas in camera pentru tot restul serii.Ploaia se oprise,insa,in locul ei,se instalase un vant puternic care parea ca va rupe acoperisurile caselor in orice secunda.
Prima idee pe care am avut-o cand am intrat in camera a fost sa intru sa fac un dus fierbinte,insa muschii nu au vrut sa coopereze cu mine:singurii pasi pe care am reusit sa ii fac au fost de la masina pana la marginea patului.
Embry pleca sa caute un supermarket sau un fast food deschis:i se facuse foame si,asigurandu-se ca n-o sa fug nicaieri,a plecat in orasel incuiand usa dupa el.Neavand nimic mai bun de facut am dat drumul la televizor sperand ca zumzaitul vocilor de pe post o sa ma distraga de la gandurile in care riscam sa ma inec.
"Bravo Embry,ai incuiat usa si ai plecat cu cheia;nu te-ai gandit ca pot sa ma transform si sa sar pe geam...nu te-ai gandit ca poate sa ia foc pensiunea si sa mor ars de viu aici...Doamne,vreau acasa...vreau sa o vad pe Leah,vreau sa o cert pe Leah ca a plecat si m-a lasat in ceata,nestiind unde e si ce face...vreau...stiu ce vreau dar nu pot avea...acum.nu,pentru totdeauna..nu,nu e adevarat!Seth!Potoloeste-te;o vei gasi.Ai incredere..."
Nu aveam stare:nu eram genul de persoana care sa stea si sa se complaca in situatii de genul acestora:dormeam mult ce-i drept dar asta era oarecum o trasatura specifica lupilor.In rest eram activ:alergam,saream,ma jucam...
Intr-un sfarsit mi-am facut "curaj" sa ma ridic din pat si am inceput sa ma plimb in jurul lui:trecusera doua ore de cand plecase Embry dupa mancare.Mie nu-mi era foame.dar innebuneam daca mai stateam mult timp singur.Am auzit o ciocanitura in geam care m-a facut sa tresar;nici atentia nu ma mai ajuta in ultima vreme...
M-am indreptat spre geam si am dat perdeaua la o parte:era Emmett,cu o figura nu tocmai fericita pe chip.Am deschis geamul larg si m-am indreptat inapoi spre pat.
-imi explici si mie DE CE este usa incuiata??Si pe unde umbla potaia cealalta?!Nu i-am zis sa ramana sa aiba grija de tine?!
Cuvintele lui Emmett umplura paharul.Am simtit cum fierbinteala imi inunda corpul,urcand incet incet catre fiecare locsor si celula din mine.Mi-a luat o secunda sa ma transform.Norocul meu era faptul ca eram in centrul camerei si nu am distrus aproape nimic.Emmett adoptase o pozitie de aparare,intinzandu-si bratele in fata,pregatit fiind sa ma prinda si sa ma opreasca in caz ca faceam ceva necugetat.
"Dispari din fata mea!Nu vreau sa te ranesc.Te rog...vreau sa plec...nu mai rezist,nu mai vreau..."
Mi-era frica de reactia pe care o avusesem:ma transformasem in fata lui Emmett,putand sa-l ranesc fara sa vreau,sa-l am pe constiinta.Privirea inghetata a lui Emmett ma facu sa tresar si sa actionez:am fugit:pana am resuit sa ma dezmeticesc eram deja departe,in inima padurii dese,intunecate.M-am oprit pentru o secunda si am ascultat in jurul meu:eram urmarit,dar urmaritorul pastra distanta.Cel mai probabil era Emmett care vroia sa se asigure ca sunt bine.Sau vroia sa ma spanzure de un copac.
Imi parea rau pentru ce facusem:fusesem pe punctul sa ranesc un prieten,poate chiar sa il omor...N-as fi putut trai cu asta pe constiinta,n-as mai fi putut sa dau cu ochii de el...
-Seth?Ce s-a intamplat?De ce ai fugit?Seth,frate!Opreste-te!Te rog!
Era Embry.Probabil ca Emmett ii spusese ce se intamplase si de ce fugisem si veni sa ma caute.Nu mai vroiam sa fug de mine,de nimeni.As fi putut sa fug in continuare,sa nu ma mai opresc pana cand aveam sa gasesc ce cautam...
-SETH! OPRESTE-TE TE ROG !!Asteapta-ma.Hai sa vorbim,ce ai facut?
Nu vroiam sa vorbesc cu el,nu vroiam sa dau explicatii.Vroiam sa fiu lasat singur.Am inceput sa alerg inapoi spre pensiune dar,inainte sa ajung,m-am schimbat la loc.Nu mai vroiam sa il aud pe Embry in capul meu.
Parea ca nimeni nu auzise transformarea mea:pensiunea era cufundata in bezna si tacere.Emmett statea sprijinit de marginea geamului si privea in gol:probabil ca ma astepta.Din doua miscari am sarit inapoi in camera si mi-am pus hainele pe mine,sau cel putin ce ramasese din ele..Apoi m-am intors spre Emmett si i-am zis:
-Imi pare rau de reactia pe care am avut-o.Nu sunt foarte...stabil in ultima vreme si imi sare tandara imediat.Suporta-ma pana maine seara si it promit ca o sa mai raresc vizitele pe la voi acasa:nu va mai trebui sa ma vezi atat de des.
-Pustiule...nu ai de ce sa iti ceri scuze.Stiu ca am exagerat cu glumele asa ca reactia ta a fost normala.Chiar ma intrebam cand o sa clachezi.Hai,linisteste-te si mananca ceva.M-am gandit la cum as putea sa te binedispun.Un pic de amuzament nu strica...
Dupa ce m-am imbracat si am vorbit cu Emmett,acesta mi-a intins o punga de hartie:inauntru se aflau doua sandwichuri mari si o cutie de suc.Am mancat repede ce imi lasase Embry,mai mult ca sa imi simt stomacul plin,si m-am dus sa stau langa Emmett.
-OK uriasule,despre ce vrei sa vorbim?Embry nu s-a intors?
-Din fericire nu.Probabil ca a ramas sa mai alerge prin zona.S-a plictisit de atata umanitate.Tocmai bine:vreau sa ma ajuti sa-i fac o farsa de zile mari.Am tacut din gura cat am putut in legatura cu masina,dar trebuie sa i-o coc cumva.Stiu ca probabil nu vei fi de acord cu mine dar,crede-ma,nu il sperii,nu il ranesc.Vreau doar sa ii joc o mica farsa.
Am stat un pic si m-am gandit la ce mi-a zis Emmett:teoretic era o idee foarte proasta:nu stiam cum ar fi reactionat Embry si cat de maleabil era la farsele facute pe seama lui.Dar nu strica sa ne amuzam un pic.Trebuia doar sa ma asigur ca Emmett nu exagera cu farsa.
-Bine,te ajut,dar cu o singura conditie:nu il ranesti,nu il bati,nu il inveti sa zboare,nu il lasi fara haine,OK?
Emmett ranji diabolic,ochii sclipindu-i cu putere:
-Stiu exact ce farsa sa ii fac.Asta o sa il invete minte sa aiba grija de TOATE lucrurile data viitoare cand mai pleaca la drum.
Dupa ce mi-a povestit ce avea de gand sa-i faca lui Embry(sadic de-a dreptul dar oarecum amuzant)m-am dus si m-am intins in pat.Discutia cu Emmett ma rupsese putin din cotidian.Mi-am rotit privirea prin camera ca sa imi dau seama ce stricaciuni produsesem:lampa ramasese fara abajur,tocul patului era complet rupt,parchetul era crapat si zgariat iar televizorul...eh,televizorul era bucatele."Ce puternic sunt cand ma enervez...asta ar trebui sa imi traga semnale de alarma dar..na!sa mai se ia careva de mine ca sunt mic si pricajit!Macar de-as fi fost la fel de puternic si cand venea vorba de..."
Imi venea greu sa ii rostesc numele...iar si iar...atata durere,atata tristete...o vroiam langa mine,ea,numai ea,iubita mea...
-seth...seth...seth !! SETH !!!!!!
Doua brate puternice ma scuturau de mama focului.M-am ridicat brusc,nestiind ce se intampla.Embry,cu o fata desfigurata de frica,se chinuia sa ma trezeasca si sa ma dea jos din pat.Pe moment n-am realizat ce se intampla,dar dupa ce a deschis gura si a balbait motivul pentru care tragea de mine disperat,m-am chinuit eroic sa nu bufnesc in ras:
-Ridica-te!Imbraca-te!Trebuie sa plecam!Ne transformam...fugim...orice!POLITIA!!!Ne-au prins!!Sirena!!Afara!!Politia!!Plecam!!Fugim!!Acum!!Misca-te!!Unde,unde??In padure??Lupi...nu,nu...Pe acoperis?!Nu,nu...
Facusem niste ochi mari privindu-l pe Embry cum se panicase si nu mai era in stare sa lege doua fraze.Tremura tot si ochii aproape ii iesisera din orbite.As fi putut sa ii zic ca totul este o gluma sadica de-a lui Emmett,dar nu am vrut sa-i stric distractia usului.
Dupa cateva minute sunetul sirenei a fost inlocuit cu rasul de bariton al lui Emmeyy.Neavand starea necesara sa ma amuz pe seama saracului Embry am postat un zambet larg si m-am bagat inapoi in pat.Am adormit repede,auzind ca prin vis vocile celor doi companioni ai mei:
-Vezi cum e sa intri in panica?Asa m-am comportat si eu cand ati plecat voi de nebuni.Si ati mai si stricat masina!!Sa-ti fie invatatura de minte sa mai fugi de politie!Lasule!
-Esti nebun vampirule!Putea sa imi stea inima in loc!Astea-s glume??Nu esti intreg la cap!Si de unde,ma rog,stii tu ca ne-a oprit politia??
-Vestile rele circula repede dragul meu lupisor.Sa nu crezi ca ne puteati ascunde asta.Si daca vrei sa stii neaparat,Jasper ti-a "simtit" spaima si am avut grija sa facem niste cercetari legate de locurile prin care ati fost si tot ce ati facut.Doar ca i-am ascuns Leahei toate tampeniile pe care le-ati facut,asta nu inseamna ca eu si cu Jasper nu stim !!
-Uite ce e,noi i-am ascuns Leahei patania cu politia mai mult pentru Seth.Pe mine nu ma intereseaza daca imi face scandal sau imi rupe doua oase:se vindeca,dar am facut asta ca sa nu existe si mai multe conflicte intre el si Leah.E suficient ca e suparata pentru fuga de acasa,nu vad de ce ar trebui sa ii incarcam memoria cu niste inutilitati.In plus,pustiul e daramat de tot.Nu stiu cata drama mai e capabil sa indure...
Desi Emmett si Embry au continuat sa vorbeasca despre diverse chestii,eu n-am mai auzit...imi lasasem mintea sa cutreiere in tihna...nu ma mai chinuiam sa imi ascund gandurile.Cand dormeam,era ca si cand cineva imi amortea tot corpul si ma supunea sa indur picatura chinezeasca:desi stiam ca n-as fi rezistat si as fi innebunit in orice moment,in realitate nu simteam nimic:era o amorteala placuta,suportabila.Somn si vis.Daca ar fi fost posibil sa traiesc doar in lumea asta ar fi fost nemaipomenit...totul era cum vroiam eu,cum imi organizam eu...fiecare pas,fiecare bataie de inima,fiecare sarut,tot.
In noaptea aceea am dormit neintors:fara sa visez nimic,fara sa simt nimic.Tot ce imi era constient era respiratia.Atat.Trecusem prin noaptea aceea ca un orb o strada aglomerata.Ma ghidam dupa tot ce imi ramasese:cateva batai de inima,un puls instabil si respiratia greoaie si sacadata indusa de somn.
Am reusit cu greu sa deschid ochii sis a ma ridic pe jumatate din pat.Eram singur in camera.Interesant era faptul ca tot ce stricasem cu o seara inainte…nu mai era.In schimbul lor se aflau lucruri noi:o lampa cu abajur aurit,un televizor cu plasma,tablia patului schimbata,totul arata ca nou.Si chiar erau noi.”Perfect,acum le datorez si mai mult.Cred a va trebui sa ma vand ca sa le pot restitui banii.De timp nici nu mai zic:ma fac sclavul lor pe vecie”
Am pufnit la ideile mele si m-am ridicat sa ma imbrac.Superb:si haine noi.M-am dus in baie si,din cateva miscari,m-am spalat pe fata si pe dinti.De afara se auzeau voci:Emmett si Embry.Am observat ca Embry statea cu pumnii inclestati si cu spatele la mine.Cand m-a vazut indreptandu-ma spre masina s-a incruntat si a mormait ceva de “glume proaste” si “bataie”.As fi putut sa ma hlizesc pe seama lui dar am considerat ca farsa de aseara fusese suficienta.Emmett mi-a facut cu ochiul si mi-a facut semn sa ma urc in masina:era timpul sa plecam.
Deja mersul cu masina devenise o rutina:centura,oglinzile,o gluma de-a lui Emmett inainte de plecare,cheia in contact si la drum.Mai aveam putin pana in Forks,in jur de 200 km.Emmett daduse radioul la maxim si incepuse sa fredoneze o piesa autohtona:Masina bubuia de vocea lui,geamurile incepura sa vibreze,insa nu parea ca acest lucru sa-I taie buna dispozitie.
La un moment dat,in spatele nostrum,a aparut o masina cunoscuta.Dupa cateva scene subtile(constand in Jasper care apasa scurt pe claxon si dadu drumul 5 secunde la faruri si Emmett care incepu sa chiuie,sa fluture bratul pe geam sis a mearga in zig-zag),Emmett trase pe dreapta si cobori vioi din masina.In spatele nostrum Jasper deschidea portiera si se indrepta spre noi.Am incercat sa ma uit pe langa el ca sa vad unde e Leah.Dar locul de langa sofer era gol.
-Jasper…unde e Leah??
-Stai linistit Seth.Leah e bine,doarme pe bancheta din spate.N-am vrut sa o trezesc pentru ca mai devreme a avut cosmaruri.Am reusit s-o linistesc si am lasat-o sa se odihneasca.
L-am lasat pe Jasper sa vorbeasca cu Emmett si m-am indreptat spre cealalta masina:pe bancheta din spate Leah dormea intr-un mod…nou:cu zambetul pe buze.Acest lucru m-a facut si pe mine sa zambesc;i-am mangaiat parul,am sarutat-o pe frunte si,dupa ce am mai privit-o cateva clipe,am inchis incet portiera si m-am dus inapoi la baieti.Nu stiu despre ce discutau dar,cand am ajuns in dreptul lor,au tacut brusc din gura.I-am privit suspect pentru cateva secunde,timp in care Emmett balbai o scuza iar Jasper imi zambi,spunandu-mi ca trebuie sa plecam.
In scurt timp am ajuns inapoi in Forks.Dupa cum era normal,afara ploua incet.Orasul era pustiu,se mai intrezareau cateva masini ratacite care isi vedeau de drumul spre casa sau serviciu.La granite cu La Push,eu,Embry si Leah ne-am luat ramas bun de la Emmett si Jasper si ne-am indreptat spre casele noastre.Inainte de a pleca mi-am imbratisat prietenii si le-am multumit:ma ajutasera si ma suportasera atat timp fara sa cracneasca,lucru care m-a facut sa resist fara sa clachez…
Incepusera sa se auda valurile marii….briza ne gadila usor chipul si un miros vag de gateli venea dinspre casele din rezervatie.Ajunsesem acasa…

vineri, 9 aprilie 2010

52.Inapoi acasa

Desi eram plecat de aproape doua saptamani de acasa,nu aveam la mine foarte multe bagaje:reusisem sa plec cu un tricou si o pereche de pantaloni de schimb,buletinul si cinci dolari.Asa ca,dupa plecarea Leahei si a lui Jazz,am intrat sa fac un dus,m-am schimbat in niste haine nou-noute(probabil ca Leah facuse niste cumparaturi in asteptarea mea) compuse din niste blugi negri si un tricou verde deschis.Tenisii albi erau piesa de rezistenta,probabil costasera o avere..
Dupa ce am terminat cu "garderoba" am coborat in bucatarie unde Emmett pregatise,intr-un mod foarte neindemanatic,niste sandwichuri cu pui si lapte cu cacao.L-am privit cum aranja masa tacticos si m-a bufnit rasul.
-Wow,nu m-as fi asteptat niciodata la asa ceva de la tine !Cu ce ocazie o asemenea pregatire?Ca pentru Embry nu cred ca ai depus atata efort.
-Stai linistit ca puslamalei celeilalte o sa-i pregatesc un loc calduros pe capota masinii la intoarcere.Hai pustiule,treci si mananca.Ma duc sa il chem si pe Embry.Nu pot sa il tin nemancat,oricat de mult as vrea.
L-am urmarit cu privirea pe Emmett iesind pe usa care dadea in curtea din spate si strigandu-l amuzat pe Embry.Aceste din urma iesi incet de printre copaci.pentru o fractiune de secunda,Embry se uita panicat la Emmett,nestiind de ce il strigase.Insa,dupa ce simti mirosul puiului si al painii proaspat prajite,il ignora complet pe ursul de Emmett si se repezi pe scaunul din dreapta mea.
-Ce avem de mancare azi?Si cand plecam?Vreau mai repede acasa,Mi-e dor de Sam si de Quil si,in specal,de casa.Am inceput sa pun la cale un plan diabolic care sa ma scape cu brio de furia lui Sam si de sutele de intrebari ale haitei.
-Nu cred ca vei avea nevoie de vreun plan special ca sa scapi de Sam.Voi avea grija sa ii explic cu calm tot ce s-a intamplat si care este motivul pentru care ai plecat cu mine.
Gandurile triste mi-au invadat din nou sufletul.Incercasem pe cat posibil sa imi axez atentia pe sora mea si pe tot ce se intamplase in zilele in care lipsisem.Imi era aproape imposibil sa nu ma gandesc la Kaili,la faptul ca o pierdusem,ca pierdusem ore,minute,secunde pretioase din viata amandurora.
Brusc,pofta de mancare imi pieri:din nou ma incercau sentimente triste,intunecate:nu puteam sa ne intoarcem in New York pentru ca cel mai probabil eram dati in urmarire generala.Insa sa renunt si sa plec...Ce puteam sa fac?As fi fugit in momentul acela,m-as fi transformat si as fi distrus totul in jurul meu pana as fi ajuns la ea.
O bataie pe umar m-a readus cu picioarele pe pamant:Embry terminase de mancat si incepuse sa stranga vasele.M-am ridicat anevoios si am pus farfuriile in chiuveta.Dupa o schimbare de priviri cu subinteles,Embry a ranjit si a parasit bucataria:cu alte cuvinte eu eram cel mic si fraier care ramane in urma si spala vasele.Nu faceam mofturi cand venea vorba de curatenie,dar nu imi placea deloc cand eram luat de fraier doar pentru ca eram mai mic decat ceilalti:teoretic eram mic doar din punctul de vedere al varstei,pentru ca,fizic,aratam ca Jacob,poate chiar eram un pic mai inalt decat el.Cine m-ar fi vazut ar fi zis ca probabil am vreo 20-25 ani.Dar asta nu ii impiedica sa faca poante pe seama mea;singurul lucru care ma binedispunea in astfel de situatii erau Brady si Collin:ei erau singurii din haita mai mici decat mine.Partea interesanta era ca nimeni nu se lua de ei...eu eram singurul ironizat cand venea vorba de varsta...
Dupa ce am terminat de spalat vasele si de aruncat firimiturile de pe masa,m-am dus la amsina:Embry se pozitionase pe bancheta pe spate,rasfoind o revista pe care o gasise in cutia de scrisori a proprietarilor casei.Emmett vorbea la telefon jucandu-se in acelasi timp cu cheile de la masina:cand m-a vazut,a ranjit si mi-a facut semn sa urc.Mi-am imaginat ca Embry alesese locul din spate,fiindu-i inca un pic frica de Emmett.Desi "ursul" parea foarte vesel si linistit:Discutia la telefon il binedispunea:probabil ca o anuntase pe Rosalie ca ne intoarcem acasa.
Ne intorceam acasa...acasa la mama,la restul haitei,la familia Cullen(probabil ca si ei,intr-o oarecare masura,se intrebasera ce am facut si cum ma simt).Adevarul era ca nu vroiam sa plec.As fi vrut sa ma dau jos din masina si sa fug.Pentru cateva secunde mana mi s-a blocat pe portiera,asteptand un impuls sa apese pe maner.Dar nu puteam face asta,nu puteam sa o dezamagesc pe Leah,sa ii dau iar batai de cap,stand cu sufletul la gura intrebandu-se unde sunt si ce fac.
-Sunteti gata fetele??zise Emmett incepand sa rada zgomotos.Aaah,ce o sa ma mai distrez cu voi pana ajungem acasa.Tu,asta mic de langa mine,imi esti dator cu niste explicatii:ai plecat cu frumusetea asta de masina fara sa o anunti pe sora-ta ca iti iei campii.Tu ai habar cat de tare ne-a mancat Leah ficatii?zicand asta Emmett isi dadu ochii peste cap facand un gest exagerat cu mana.
-Dupa cate a apucat sa imi povesteasca sora mea,am inteles ca tu ai fost cel care i-a mancat zilele:baby sitter??carusel??Tu realizezi ca ai stat in preajma unui varcolac periculos care ti-ar fi putut smulge capul de pe umeri intr-o secunda?
Emmett izbucni in ras,tinandu-se cu o mana de stomac si cu cealalta de volan.Daca n-as fi stiut ca e vampir,m-as fi intrebat cat i-ar fi luat sa inceapa sa rada cu lacrimi.
-Sora-ta,un varcolac periculos??Leah???Tu cred ca glumesti.Totusi,sa nu uitam ca e FATA!!!Fetele nu sunt periculoase.
-Niciodata nu subestima puterea unui lup,indiferent de gen.Dar discut degeaba cu tine.Nu pornesti motorul?
-Sa traiti capitane "veselie".Acum plecam.
Emmett porni masina si pleca in tromba.Motorul vibra puternic sub puterea vitezei.Desi ajunsesem la aproximativ 140km/h,Emmett nu parea sa aiba de gand sa opreasca.Vampirii,la fel ca si lupii,aveau simturile extrem de agile si,oricat de repede am fi alergat sau condus,nu ne-am fi lovit de obstacole.
-In ritmul asta vom ajunge maine seara in Forks.S-a intamplat ceva de ne grabim asa de tare?
-Nu s-a intamplat nimic,prapastiosule!!Doar ca m-am plictisit de attea plimbari in ultimul timp.Suntem plecati de doua saptamani de-acasa si mi s-a acrit de condus si de plictiseala de pe meleagurile astea.Vreau sa ajung acasa si sa incing o partida de vanatoare cu Edward si Jasper.Mi-e dor de elanii deliciosi din padurea din Forks...
Emmett imi facu cu ochiul si incepu sa fredoneze o melodie dintr-un desen animat.In spate,Embry adormise bustean("Saracul de el,l-am tot chinuit in ultima vreme.Ba am fugit de politie,ba am urlat si mi-am descarcat nervii pe el.Si,colac peste pupaza,a mai stricat si bordul unui Aston Martin de jumatate de milion.O sa am grija,cand ajung acasa,sa am o discutie cu Sam si sa ii explic ca Embry nu are nicio vina si ca el doar a venit ca sa aiba grija de mine.")
Urmatoarele trei ore si jumatate se scursera monoton:Emmett continua sa fredoneze diverse melodii si sa vorbeasca cu Rose la telefon.Embry sforaia de mama focului in spatele meu,nedand semne ca s-ar trezi foarte curand.Afara incepuse sa ploua:o ploaie marunta,mocaneasca.Cerul se impanzise de nori mari si negri acoperind si ultimul firicel timid de albastru curat al zilei.Erau primele semne de primavara:frunzele capatasera o nuanta verzui-aramie,iar copacii isi implineau usor coroana impovarata de picaturile calde de apa.Desi lupii nu simteau frigul la nivelul pielii,vremea aceasta ma facea sa tremur.
In sufletul meu se dadea o batalie pe viata si pe moarte.Incercam sa uit esecul prin care trecusem si sa ma gandesc la ce voi face cand o sa ajung acasa,ce explicatii voi avea de dat.In acelasi timp imi doream sa mor si sa renasc.Sa fiu ca norii negri de pe cer,sa cutreier intreg cerul si sa-mi plang sentimentele si zbuciumul.Nu mai existam in lumea asta:eram un suflet pierdut ce-si cauta linistea printre cei vii.Ii vedeam chipul in fiecare strop ratacit de ploaie,in fiecare frunza cazuta la marginea drumului.Ii auzeam vocea in bataia vantului puternic,in zumzetul motorului.Am inchis ochii pentru cateva momente:simteam nevoia sa trag aer puternic in piept,sa simt ca farama mea de inima mai este capabila de niste batai usoare...
Am tresarit cand am auzit soneria telefonului lui Emmett.L-a lasat putin sa sune si a raspuns,avand in glas un zambet suspect:
-Aloo?Ooo,fratioare!V-ati plictisit,gata?Aha...inteleg.Eu ma voi caza cu catelusii la o pensiune,ceva.Trebuie sa ii si hranesc ca,dupa fetele lor,au cam facut foamea de cand au plecat de acasa.da...sigur ca da...Maine?Bine...ne vedem maine.Heh,distractie placuta!
Abtinandu-se eroic sa nu rada,Emmett inchise telefonul si isi fixa privirea asupra drumului.L-am lasat cateva minute crezand ca imi va spune el singur cu cine a vorbit si ce e cu atatea chicoteli.Insa,dupa un timp,mi-am dat seama ca nu imi va spune neintrebat.Nu eram extrem de curios de fel,dar in astfel de situatii nu ma puteam abtine:m-am intors spre Emmett si,cu un zmabet chinuit pe chip,l-am intrebat:
-Imi zici si mie te rog cu cine ai vorbit ?
-Mai,mai,dar ce curiosi suntem.Nu ai invatat proverbul "curiozitatea a omorat pisica!?De ce trebuie sa stii tu neparat cu cine si despre ce am vorbit eu ?
-Pentru ca ai vorbit cu Jasper,i-ai zis "fratioare" si pentru ca ati stabilit sa ne intalnim maine pe drum.Uite ce e,Emmett,stiu ca iti place sa faci poante pe seama mea pentru ca sunt mai mic si pentru ca sunt lup,dar in momentul asta nu te sfatuiesc sa ma calci pe coada.nu te supara pe mine ca iti vorbesc asa,dar nu ma simt bine absolut deloc si tot ce vreau sa stiu este ce face Leah,daca este bine si cand se intorc.
Emmett isi inghiti zambetul de pe buze si imi raspunse sec:
-Maine ne vom intalni cu ei pe drum.Sunt amandoi bine si sanatosi.Nu-ti mai face atatea griji pentru Leah.Crezi ca nu e capabila sa aiba grija de ea?E bebe mare deja.In plus e si Jasper cu ea.Nu cred ca ar vrea cineva sa aiba de-a face cu un vampir si un varcolac:unul nu moare sub nicio forma iar celalalt se vindeca repede.
-Eu tot nu reusesc sa inteleg unde au plecat si DE CE au plecat.Nu inteleg de ce atata secretosenie:e sora mea,pentru Dumnezeu...
-Eu unul sunt fericit ca am reusit sa scap de leah pentru o zi.Nu e o companie foarte palcuta,sa stii.Am tot incercat sa glumim cu ea si sa o scoatem din starea aia depresiva si rea in care e,dar tot degeaba.
-In primul rand,SORA MEA nu este depresiva;stii foarte bine ca Leah a avut mult de suferit datorita imprintarii lui Sam asupra verisoarei ei,Emily,moartea tatalui nostru...Eu am fost intotdeauna vesel si optimist,chiar daca nici mie nu mi-a fost usor cand a murit tata...o inteleg perfect pe Leah:ea a fost foarte atasata de tata,cu el a petrecut mai mult timp,cu el semana mai mult.pentru ea a fost un soc puternic:daca reusise cat de cat sa isi revina din "lovitura" pe care i-a aplicat-o Sam,dupa moartea tatei s-a schimbat complet:rareori mai zambeste,niciodata nu isi deschide sufletul in fata cuiva...si o inteleg perfect.Deci,repet,nu e depresiva.Asa e ea.Si in al doilea rand cum ai putut s-o chinui in asa hal si s-o urci intr-un carusel ?!
-Poftim??nu am obligat-o sa se urce!!Daca nu vroia sa se dea in carusel trebuia sa imi zica.De unde era sa stiu eu ca ii e rau de miscare??
Emmett pufni si isi intoarse privirea inapoi la drum.L-am lasat sa bombane imbufnat si am inchis la loc ochii.Visam...o vedeam,o atingeam,ii zambeam...Kaili...iubita mea...Ma regaseam pe malul marii,pe nisipul ud...Apusul lumina cu ultimele puteri valurile marii,ochii negri ai iubitei mele...ii simteam prin piele bataile inimii;o tineam strans in brate si ii sopteam incet la ureche:"Te iubesc atat de mult...niciodata nu te voi mai lasa sa pleci de langa mine.Esti totul pentru mine si niciodata nu-ti voi mai da drumul..."
M-am pierdut in vise...pentru cateva ore n-am mai auzit nici ploaia,nici muzica de la radio,nici sforaiturile serioase ale lui Embry.Nu mai auzeam nimic.Eram constient numai de ce visam:as fi dat orice in acel moment sa raman in somn,inchis in aceasta lume perfecta,fericita...dar nu era posibil.Era doar vis,fantezie,era...van,gol...
.....
-Hai cavaleria,jos din masina! Am ajuns.
Am deschis ochii incet si am privit in jur:in afara de un felinar plapand care imprastia un fir de lumina in jurul unei case,afara era bezna.Am coborat mecanic din masina si l-am urmat pe Emmett,care bombanea ceva legat de timp si plictiseala.
-Unde suntem?Acasa in niciun caz...
-Suntem la vreo 200 km de Port Angeles.O sa stam aici peste noapte:va luati ceva de mancare,dormiti ca lumea cateva ore.Maine de dimineata plecam spre casa.I-am lasat lui Embry bani suficienti ca sa luati o camera si cate ceva de-ale gurii.Eu ma duc sa vanez.Embry,ai grija de bebe.Sa-i incalzesti laptele si sa-l bagi la caldurica.
Emmett izbucni in ras si se intoarse la 180 grade.Ma pregateam sa ii marai cateva cuvinte de dulce dar n-am mai apucat:disparuse printre copacii de la marginea drumului.
Ramasesem in intuneric.La propriu si la figurat.Exact ce imi doream:inca o noapte departe de casa:nici Leah nu era cu mine,nici caldura patului din camera mea.Nimic.Atat ramasese:nimic...

joi, 8 aprilie 2010

51.Zi de nastere 4




Daca cineva ne vedea,aratam ca o pereche de indragostiti la o intalnire romantica.
Semana mult cu ideea mea de intalnire perfecta.Nu restaurant scump,nu haine scumpe desi cu siguranta ceea ce purtam era extrem de scump si aveam si o banuiala de la cine erau,,nu chestii care nu ma caracterizau.
Doar o priveliste frumoasa,mancare buna(in opinia mea cheeseburgerii erau perfecti) si barbatul perfect....

-La ce te gandesti? m-a intrebat turnand sampanie intr-o cupa.
Nici nu bagasem de seama cand desfacuse sticla si cand lacrimile mi se uscasera.
-La nimic,am zis.Nu conteaza.
S-a uitat sceptic la min si mi-a intins cupa.
-Acum ai voie sa bei alcool,facandu-mi cu ochiul.
-Stii doar ca beau doar in cazuri extreme.Dar azi fac o exceptie,am zis acceptand cupa si sorbind din sampanie.
Lichidul dulce acrisor mi-a alunecat pe gat,bulele spumoase deschizandu-se intr-o explozie de sinturi.Eram prea absorbita de gustul sampaniei ca sa mai fiu atenta in jur.Imi amintea de ceva ce mai gustasem si care imi placuse mult.Imi amintea de...
Nici nu bagasem de seama cand aparuse desertul.

Prajitura de ciocolata cu visine si sirop de coacaze si fructe de padure.

Desertul pe care mama mi-l pregatea mereu de ziua mea,nefiind adepta torturilor.
-Prajitura cu visine?
-Nu e desertul pe care il mananci mereu de ziua ta?
-Ba da,dar decat mama...
-Nu conteaza.Atata timp cat iti place,a zis el zambind.

Ma uitam cand la prajitura din mana lui cand la el.
-Stii,pare ziua perfecta.Mai lipseste decat sarutul am zis cu voce tare finalul de la scena intalnirii ideale ce se derula in mintea mea.
Si atunci m-a sarutat.
A lasat farfuria cu prajitura pe capota cu viteza luminii.Intr-o secunda zambeam,lingandu-mi buzele lacoma,asteptand sa gust din prajitura, iar in urmatoarea secunda ,si-a dus mana la ceafa mea ,tragandu-mi gura spre a lui pentru un sarut adanc si lung care a facut sa dispara totul din jur.Mi-am pus mainile pe tali lui si l-am inconjurat cu bratele,imbratisandu-l strans.
Ma saruta.Si imi placea.
Nu protestam.Si nici nu aveam de gand.
Maine aveam sa imi fac griji.Acum era prea perfect totul ca sa stric totul facandu-mi griji ca ma lasam sarutata de el.De Jasper.Vampirul de 147 de ani.
Macat pentru o zi,pentru cateva minute,pentru cateva secunde aveam sa ma las prada momentului.Chiar daca maine avea sa imi franga inima...Cat despre ceea ce aveam sa simt...ma hotarasem sa-mi ingadui aceste momente,aceste amintiri.
Constientizam ca la suprafata nimic nu se schimbase.
Pe dedesubt,insa, nimic nu mai era ca inainte.

miercuri, 7 aprilie 2010

50.Zi de nastere 3

Ce era cu schimbarea asta la el?Nu parea genul tipului galant si in niciun caz cu mine.L-am vazut cum a scos o patura si a asezat-o pe capota si m-a tras de mana.M-am asezat si mi-a cerut sa inchid ochii.
-De ce?Ca sa sari la gatul meu sa ma musti?am glumit eu.
-Ai putina incredere,mi-a cerut el.
Am inchis ochii si am asteptat cuminte,cocotata pe capota.
Mirosea asa de bine....a acasa.
-Poti sa deschizi ochii,Leah,mi-a cerut.
Pe capota langa mine erau asezate cateva platouri acoperite.Decat o farfurie era in vazul meu.Friptura cu cartofi si sos de brocolli.Si o sticla de sampanie.

-Wow!am exclamat eu .
Eram cu adevarat surprinsa.
S-a asezat langa mine pe capota,uitandu-se la mine.
-Nu iti place mancarea?
-Ba da,doar ca...sunt surprinsa.Atata tot.De unde ai stiut de aparatul foto,zona aceasta din Milwaukee si ce imi place sa mananc?
-Se poate sa ii fi scapat lui Seth intr-o conversatie.Nu conteaza.Important e sa iti placa.
-E mai mult decat am visat vreodata.Este pur si simplu prea mult...Si toate pentru mine!
-Meriti pentru o zi sa fii rasfatata.Sau nu?
-Mai degraba nu.Nu prea am fost cuminte,am zis uitandu-ma la el.
-Sa stii ca nu sunt Mos Craciun ca sa te tai de pe lista copiilor cuminti si sa nu iti mai aduc cadouri.Azi ai voie la orice,a zis el serios.
-Pot sa-miscot sandalele?
-Dar nu ai mers nici 2 metri incaltata in ele.Cand vom pleca le poti scoate.Ce ar fi sa mananci?a zis intinzandu-mi farfuria.
Era felul de mancare pe care invatasem sa-l fac cu ajutorul tatalui meu cand aveam 5 ani.
Mi-am simtit ochii umezi.
-Leah?Plangi?
-Cum de ai...?Nimeni nu stie ca acesta e felul meu preferat de mancare!
-Seth a fost doar atent.Nu cred ca ai facut un secret din asta.
-Stii,mereu cand imi este dor de tata,mananc acest fel,am zis printre suspine.
Plangeam,lacrimile curagandu-mi sioaie pe obraz.
Nimeni nu facuse un asemenea gest pentru mine.
Jasper m-a atins usor cu degetul sub barbiemintorcandu-ma cu fata la el.
-Nu ai voie sa plangi azi.Azi trebuie sa fii fericita,a zis el bland.
-Ii este dor de tata.Si totul e prea perfect.
-Daca e perfect,de ce plangi?Si nu e nimic gresit ca in faptul ca iti este dor de tatal tau.Dar cu siguranta ar fi vrut sa fii vesela azi.De ce strici momentul?
Chiar asta faceam.Doar ca mi-as fi dorit ca si tata sa fie in viata in ziua cand implineam 21 de ani.Ziua cand deveneam majora.
-Esti majora de azi.Esti mai mare si ca mine,a zis luand degetul de sub barbia mea si inhatand sticla de sampanie.Cat timp desfac eu sampania,tu mananca.
-Cum adica sunt mai mare ca tine?am intrebat nedumerita.
-Aveam 20 de ani cand am fost transformat.Doar nu credeai ca m-am nascut vampir.Deci esti mai mare ca mine.
-Si pe langa cei 20 de ani,cati mai ai ca vampir?
-147 de ani, a zis prefacandu-se ca nu reusea sa desfaca dopul sticlei.
M-am inecat cu mancarea cand am auzit varsta lui.
-Esti mai vechi ca istoria! am zis razand.
-Ma bucur ca ti se pare amuzant, a zis serios,desi mi-am dat seama k nu il deranja.

luni, 5 aprilie 2010

49.Zi de nastere2



Unde ma ducea ?Conducea deja de catea ore si cand l-am intrebat daca mai aveam mult pana unde ma ducea,a zis sa am rabdare?Rabdare!Nu prea eram asa buna la acest capitol.
-Inca cateva minute si ajungem,a zis simtindu-mi nerabdarea.
Si chiar asa a fost.Dupa cateva minute am zusit motorul oprindu-se si usa din partea lui deschizandu-se.
In 2 secunde mi-a deschis portiera si m-a luat de mana.Cand am coborat,l-am auzit pe Jasper fluierand,incet ,prelung.
M-am inrosit.
-Ce sa zic...am zis strambandu-ma.
-Arati....
-Mi-a luat si cealalta mana.Si m-a invartit .
-Extraordinar!
-Vrei sa zici jalnic,am zis.
-Senzational,a mai zis el.
Nu l-am bagat in seama.Fabula.De cum facusem primul pas pe pamant,simtisem aerul curat si freamatul orasului.Unde eram?
-Imi poti da te rog esarfa jos?O sa imi pierd vederea daca mai sta un minut peste ochii mei.
Nu a zis nimic,dar am simtit ca era mai nerabdator decat eram eu.
Cand mi-a dat jos esarfa,mi-a trecuit o jumatate de minut sa ma obisnuiesc cu peisajul din jur.
Eram pe o colina si in fata mea mii de lumini colorau orasul care se deschidea la picioarele mele.
Am recunoscut imaginea imediat.Era aceeasi pe care o vazusem cand aveam 7 ani si tata ma dusese in Port Angeles la o galerie de arta.Imaginea de care ma indragostisem.Imaginea care imi taiase rasuflarea atunci ...si acum o aveam in fata ochilor.Imaginea care ma facuse sa imi doresc sa vad Milwaukee.
Eram in Milwaukee.
-Milwaukee?! Cum de ...?am zis uitandu-ma fara cuvinte la el.
-La multi ani,Leah! a zis si inmanandu-mi o cutie frumos impachetata.
Ma uitam cand la cutie ,cand la el.
Nu uitase!Desi ma tratase cu indiferenta toata ziua.Aproape nici nu-l vazusem,decat atunci cand l-a luat pe Seth la o conversatie.Si acum ma adusese aici si imi dadea si un cadou.
-Nu deschizi cadoul?mi-a zis incet,zambindu-mi sexy.
Mainile imi tremurau de emotii si...de fericire.
Nu uitase!Nu uitase ca vroiam sa vad Milwaukee!
Am reusit sa desfac hartia frumos colorata si inima mi-a stat in loc cand am vazut ceea ce continea cutia.
Un aparat de fotografiat profesional.Cum de...?
-Seth mi-a zis ca ti-ai dori un aparat profesional ca sa faci poze, a zis el,simtind ca asta era urmatoarea mea intrebare.
Ma uitam la el,fara cuvinte.Era pentru prima data cand il puteam privi in ochi de la aceeasi inaltime.
Ochii ii straluceau in lumina lunii
-Sper ca nu ai de gand a protestezi...
Nu am putut sa scot niiun cuvant,decat am scuturat capul in semn canu.
A luat cutia goala din mana mea si s-a dus la masina si a luat ceva din portbagaj.
-Acum,doamn(ma'am) daca binevoiti sa va asezati pe aceasta capota de masina,a zis aratand spre masina cu care venisem,cina va fi servita.
-Poftim?
-Cina.Doar nu credeai ca doar am venit,am vazut si gata plecam.Sau da?

duminică, 4 aprilie 2010

48.Zi de nastere 1

-E bine sa vad ca nu am visat si ca esti bine,nevatamat si intors in siguranta la mine.Multumesc,i-am zis dandu-i un bobarnac in cap.
S-a uitat la mine ,de parca ii era frica de ceva.
-O sa te rog sa imi faci pe plac cu ceva.Stiu ca o sa ti se para nebunesc,dar te rog sa o faci pentru mine.E...oarecum o surpriza.Uite,o sa te rog sa imbraci asta.
A scos o rochie rosie dintr-o punga eleganta.
Am facut ochii mari si fata mi s-a intunecat:
-Iti arde de glume acum,nu?Eu nu imbrac asa ceva!!Ai luat-o razna??Ai facut prea multe cumparaturi la New York sau ce?
Cum credea ca pot imbraca rochia aceea?Nu era deloc genul meu
-Nu e de la mine...Este....nu conteaza.te rog,imbrac-o.Pentru mine.Te rog,a zis Seth.
Am oftat si am lasat-o balta.Vazandu-i fata trista m-am intors si m-am dezbracat.Din cateva miscari mi-am tras rochita peste cap, si l-am rugat sa ma ajute cu fermoarul.
-Bun.Un pas l-am facut.Acum te mai rog ceva si gata.Uite incalta-te te rog cu...sandalele astea.Te roooooog !!

M-am inspaimantat cand am vazut tocul sandalelor.
-Seth,tu ai innebunit??Te-a spalat Embry pe creier ?Tu nu vezi ce toc au?Vrei sa imi rup gatul sau ce ?
-Nu au tocul chiar asa de mare,te rog,incalta-le.Vedem pe urma ce-o fi..
Incruntandu-ma si pufnind enervata,am incaltat sandalele.M-am uitat in oglinda sa ma vad.Eram eu,imbracata...altfel..Am facut ochii mari vazandu-ma si un zambet chinuit a iesit la iveala.Am inghitit in sec si m-am intors spre el sa pot sa-l intreb:
-Si,ma rog,cu ce ocazie?Doar n-oi vrea sa facem ture prin padure..cu mine imbracata asa...
-Sincer,nu stiu care e ocazia.Adica stiu,dar....Nu stiu,e o surpriza.Mai am un singur lucru de facut si scapi de mine,ok?Uite pune-ti asta la ochi, a zis scotand o esarfa din buzunarul blugilor
Mi-a intins o esarfa subtire ca sa ma leg la ochi.M-am uitat enervata la el.
-Ai de gand sa imi strici toata ziua,nu?Imi explici si mie pentru ce trebuie sa ma legi la ochi?Unde mergem?Si ce e atata secretosenie?Stii foarte bine ca nu imi plac surprizele!
-Leah,te rog,fa cum iti zic eu.Restul vedem pe urma.Promit ca o sa ma revansez intr-o zi,dar acum fa cum iti spun eu.
Mi-a prins esarfa in jurul ochilor si m-a tras usor de mana afara din camera.Dupa ce am coborat usor scarile pana in fata casei,m-a condus catre masina .
Nu ii ajunsese oare ca deja imi daruise un medalion si un catel,care era adorabil.Ce era asa mare lucru ca azi era ziua mea?
Cand m-am asezat pe scaun in masina,am simtit cat de scurta era rochia rosie .Cum de acceptasem sa o port?
Am auzit usa cand a inchis-o si imediat am simtit motorul vibrand.
-Esti gata?l-am auzit pe Jasper .
-Ce faci tu aici?am zis ducandu-mi mana la ochi sa-mi scot esarfa.
-Nu,nu o scoate.Ai promis ca nu o scoti,a zis luandu-mi mana si tinandumi-o in a swa,demarand in tromba.
Ce facea el aici?Crezusem ca doar cu Seth plec.Nu cu el.Si daca Seth si Embry erau aici avea sa ma evite.
Nu ma puteam intoarce spre el,nu puteam sa-i privesc acei ochi aurii fara sa ma pierd complet cu firea.Mai bine ca eram legata la ochi.Imi era frica ca daca se uita in ochii mei avea sa citeasca ca imi placea ca decisese sa nu ma evite.
Eram prea constienta de prezenta lui,asezat alaturi,cu mana mea intr a lui.
-Leah?
In glasul lui se simtea o intrebare.
-De ce iti e frica?
-Nu stiu,am soptit.De surpriza de care mi-a zis Seth.Urasc surprizele!
-Nici daca promit ca asta o sa iti placa?a zis el.
-Vreau sa o vad si pe asta!am zis razand.Deci unde ma duci?
-Nu am de gand sa iti spun ,Leah, asa ca stai linistita si relaxata pana ajungem.
Nu am mai scos niciun cuvant,nesigura de cum avea sa-mi sune vocea.Trasa cercuri in podul palmei mele de ceva timp.Era asa de bine!De parca fulgere de gheata treceau prin palma mea si se opreau in varful degetelor de la picioare.