81.Rosalie

Nu am mai apucat sa-mi fac griji de ce avea sa zica Jacob,ca doctorul a iesit din casa,cu fetita in brate.
-Leah,nu te ingrijora.Este bine.
-Pot sa o tin?am zis intinzand bratele spre ea.
-Leah,stii ca trebuie sa o duci la spital.Chiar daca este bine.
-Dar cine va avea grija de ea?
-Leah,nu noi decidem asta.Poti sa o tii putin dar trebuie sa o duci.Am sa merg cu tine ,daca iti este mai usor,a zis Carlisle.
-Dar... dar daca nu mai are pe nimeni?
-O sa ne gandim la o solutie,a zis Jasper.
Carlisle s-a apropiat si mi-a intins fetita.Aceasta a intins manutele grasute spre mine cand am luat-o in brate.Mi-a zambit ,cand am strans-o la piept.
Nici daca ar fi fost copilul meu,pe care niciodata nu aveam sa-l am,nu m-as fi simtit atat de atasata de ea.Si cand a trebuit sa ma duc cu Carlisle la spital pentru un consult amanuntit si a trebuit sa o las acolo pentru ca autoritatile sa se ocupe de ea,m-am simtit privata de ceva ce imi apartinea.



***
Eram pe veranda casei Cullen ,asteptandu-l pe Jasper care vorbea la telefon cu Evellynne.
Trecusera 2 zile de la accidentul de pe sosea.
Charlie promisese ca avea sa ma tina la curent cu ancheta gasirii unei rude a fetitei,dupa ce il innebunisem cu intrebarile.
Usa s-a deschis si Rosalie a iesit.
Nu s-a asezat langa mine si pe scari.
Se uita in zare.
-Ar trebui s-o adopti,a zis ea.
-Borbesti cumva cu mine?am intrebat-o nedumerita.
-Presupun ca da.Nu mai este nimeni aici decat noi doua.Am zis ca ar trebui sa o adopti.Fetita pe care ai salvat-o.
-Nu cred ca este pozibil.
-De ce nu?Daca Charlie nu ii gaseste rudele,ai o sansa.
-De ce imi zici toate astea?Parca ma urasti.
-Te inteleg mai bine decat crezi.Noi doua semanam,chiar daca nu crezi asta.Si doar pe Jacob il urasc,a zis ea razand.
-Dar........Nu am vorbit niciodata.Pana azi.Si inca nu stiu daca pot sa cataloghez asta ca o conversatie.
-Ai sa intelegi ca am avut dreptate.Si sunt sigura ca tu vei fi cea care va vani la mine si imi va zice ceea ce eu deja stiu.Si cred ca in adancul sufletului stii ca adoptia acelei fetite este cel mai bun lucru pentru tine si pentru ea.
Nu prea stiam ce sa-i zic.Ma luase pe nepregatite.Stiam ca il ura pe Jacob.Si pe Seth.Si cu siguranta si pe mine.Si acum imi zicea ca noi doua semanam.Gandurile mi-au fost intrerupte de Jasper care iesise din casa si se uita la noi doua.
Rosalie s-a ridicat cand Jasper s-a apropiat.
Cand a deschis usa,s-a intors catre mine.
-Si multumesc,a zis ea schitand un zambet fortat.
-Pentru ce?am intrebat-o stiind ca mie mi se adresase.
-Pentru ca il faci pe fratele meu sa se simta din nou om,a zis intrand in casa.
Ma lasase fara cuvinte.M-am uitat la Jasper care se uita la mine.
-Stie?
-Da.Nu am putut sa nu-i zic.De fapt,stiu toti.Rose stia dinainte sa ma intorc in Forks.Nu ai de ce sa-ti faci griji.Rose nu va zice nimic.Poti sa ai incredere in ea.
-Stii de ce a zis ca noi doua semanam?Nu inteleg la ce s-a referit.
-Da.Cred ca stiu la ce .Exact ca ea,nici tu nu ti-ai dorit viata care ti-a fost data.Amandoua ati schimba-o daca ati putea.Am dreptate?
-Da,dar...In acest monent nu as schimba decat un singur lucru.
-Si care este acel lucru?
-Un copil.
S-a uitat la mine si m-a tras in bratele lui.
-Acelasi lucru si-l doreste si Rosalie.
-Stii ce mi-a zis?am zis Ca ar trebui sa adopt fetita din accident,daca Charlie nu ii gasesete nicio ruda.
-Si ai vrea sa faci asta?
-As fi prea egoista daca as vrea asta?
-Daca e ceea ce iti doresti cu adevarat,nu esti egoista.Si sunt sigur ca o s-o iubesti ca si cand ar fi fii ca.
-A noastra,am zis rosind.
-A noastra ,a zis zambind la mine.