62.Inapoi acasa

Il invitasem pe Jamie acasa,in La Push ,de Ziua Recunostiintei.Stiam ca mama avea sa gateasca o masa festiva cu ocazia acestei zile.Jamie nu prea era in apele lui.Il vedeam cu coada ochiului foindu-se pe scaun.
Charlie venise sa ne ia de la micul aeroport din Port Angeles.Nu prea era genul vorbaret,dar tot drumul a vorbit cu mine si Jamie.
Din relatarile lui,Nicole,nepoata lui,locuia cu el si mama in Forks, si Seth cu Kaili,imprintul lui,acasa in rezervatie.Kaili se dovedise a fi tot lup.
Oare Jamie ar fi ingrozit daca ar afla de lumea in care avea sa intre peste putin timp?
Am intrebat de Bella,din politete, si Charlie mi-a raspuns dupa cateva minute cu lacrimi in ochi.
Plecasera.
Cullen-i plecasera.
Seth nu-mi spusese nimic.O durere mi-a sagetat inima cand Charlie a spus ca plecasewra.
Plecasera....Plecase.....
Eram pierduta in ganduri,cand tusea seaca a lui Jamie m-a trezit la realitate.
-Jamie,esti bine?
-Da sunt bine, a raspuns el cu mana la gura.
Ma ingrijora.In ultimele luni de colegiu,Jamie incepuse sa tuseasca tot mai des.Inca nu stiam cauza,dar el tot dadea vina pe faptul ca uneori mai fuma.Dar niciodata nu il vazusem fumand.
Nu vroia sa imi zica nimic,desi il chestionasem de multe ori.M-am gandit ca sunt paranoica si ca sunt doar inchipuirile mele.
Curand am ajuns acasaIn sfarsit acasa!
Mama,Seth,Kaili si o pustoaica roscata cu ochelari ma asteptau in fata casei .
Nu m-am dat jos bine din masina ca Seth a venit si m-a luat in brate.
-Usor,kido,ca ma sufoci, am zis strangandu-l si eu in brate.
Ce dor imi fusese de fratiorul meu!
Apoi a fost randul mamei.Desigur,plangand,m-a strans in brate.Au trecut vreo doua minue pana ce am reusit sa ma desprind din imbratisare.
L-am prezentat pe Jamie si am facut cunostiinta cu Nicole,
nepoata lui Charlie.
Am intrat in sfarsit in casa dupa ce am facut vreo doua drumuri masina casa ca sa luam bagajele si cadourile cumparate de Jamie pentru toti.
Ii spusesem ca nu trebuia dar insistase chiar ma amenintase ca nu mai accepta invitatia daca nu tac.
Poate ca eram egoista,dar vroiam sa fie alaturi de mine mai ales acum ca nu prea era in apele lui.Zilele au trecut lejer, desi inima mea sangera.Plecase.
Jamie tusea tot mai grav.Insistasem sa mearga la un doctor dar a zis ca racise doar.Si intr-un fel l-am crezut pentru ca intr-o zi cand eram sa-i arat locul meu preferat din padure, ne prinsese ploaia.
Dar tot ma ingrijora.

***
Era o zi de vineri cand ma hotarasem sa ma duc sa vizitez casa Cullenilor.Ceva ma chema.Jamie plecase sa trimita o scrisoare si eram singura acasa,Seth si Kaili fiind plecati la ea in rezervatie.
M-am imbracat si am plecat rapid.
Nu stiu ce era dsar parca o forta majora ma chema.Dupa o ora de mers pe jos prin padure,am ajuns la casa.Era la fel cum mi-o aminteam
Doar ca era goala.
Si descuiata,usa de la intrare fiind pe jumatate deschisa.
Curiozitatea si altceva inexplicabil m-a facut sa intru.Decat de 2 ori intrasem in casa lor: cand ii reprosasem Bellei nemultumirile in legatura cu ceea ce ii facea lui Jake, si cand Seth fusese ranit.Niciodata nu fusesem atenta la detalii sau la mobilier.
Mobila era nemiscata,singurul semn ca plecasera era linistea mormantala din casa.
Si cateva frunze purtate de vant in casa,cat timp usa statuse deschisa.
Eram preocupata saa ma uit in fiecare coltisor al livingului cand am fost strigata.
De Jasper.
Dar nu era nimeni in camera.Decat eu si reflectia mea intr-o oglinda.
Apoi din nou.Dar nu dse el ci de altcineva necunoscut,o voce de ... copil, care venea de sus.
Cu pasi repezi am urcat cele cateva trepte si m-am uitat in jur.Dar din nou eram singura.Am deschis fiecare usa a fiecarei camere,dar erau goale.Nu mai locuia nimeni in casa.Oare visam,creand o lume fantezista doar a mea ca sa ignor cruda realitate?
Cum putusem sa vin aici?Oare la ce crezusem ca aveam sa ma intorc?Nimeni nu ma astepta.
Si acum incepeam sa am si inchipuiri.
Auzeam ceea ce imi doream sa aud.
Doream sa fie adevarat dar nu era.
Ce crezusem ca aveam sa gasesc daca veneam aici?Pe el?
Stiam ca plecase cu ei,dar ceva mai presus de mine ma favuse sa vin aici.
Ma simteam ca in La Push.... ca acasa.Dar nu stiam de ce.Poate era locul familiar,poate pe zi ce trecea innebuneam,nu stiu.Dar era ceva,ceva ce nu intelegeam.
Am coborat si inainte sa plec am strans frunzele de pe jos.Nu era o casa care merita sa fie parasita.Am cautat o cheie ca sa inchid dar nu am gasit nimic.
Am inchis usa bine.Aveam de gand sa mai vin sa ma asigur ca nu se mai deschidea.Chiar daca nu era casa mea,o parte din mine o considera a mea si simteam ca trebuia sa am grija de ea.I-am aruncat o ultima privire inainte sa plec.Chiar ca innebuneam.