43.Eu si el

Ma uitam la el si nu stiam cu ce intrebare sa incep.
-Ai vrea sa mai fii om?l-am intrebat poate cea mai importanta dintre intrabarile pe care vroiam sa i le adresez.
-Om...a zis razand.Am si uitat cum e sa fii om,a zis uitandu-se la mine.Nu prea stiu ce sa-ti raspund.Poate ca viata mea ca om a fost frumoasa,dar am uitat-o.Am uitat cum e sa fii viu,sa simt bataile inimii in piept, sa simt sangele cum imi curge prin vene...Am uitat.Poate o sa ti se para un cliseu, dar cand sunt in prezenta ta,o mica parte din mine se simte vie.Si nu.Nu cred ca mai vreau sa fiu om.Daca pot sa ma simt viu cu tine in preajma,atunci nu as mai vrea sa fiu om.
Nu era prima data cand imi zicea asta.Mai imi spusese asta la putin timp dupa ce il cunoscusem.
-Aha...Inteleg.Deci nu ai vrea sa mai fii om...Dar de ce?Pentru eternitate?
-Nu e randul meu sa te intreb acum?m-a intrebat el.
-A,da.Scuze.Doar ca este o enigma pentru mine.Vreau doar sa te inteleg.
-Tu esti o enigma mai mare.Pot sa-ti adresez intrebarea?
-Da,desigur.Doar e randul tau.
Eram curioasa ce avea sa ma intrebe.Era cazut pe ganduri.
-Cand e ziua ta?
Chiar nu ma asteptasem la asta.Nu era corect.
-Lovitura sub centura.Chiar vrei sa stii?
-Daca te-am intrebat inseamna ca vreau.
-Este vineri.
-Care vineri?
-Vineri,saptamana aceasta,13 aprilie.
S-a uitat la mine fara sa mai zica ceva.M-am ridicat din pat si am luat o doza de Coca-Cola de pe masa.
-Pot sa ontinui cu urmatoarea intrebare?am zis sorbind din cutie.
-Da,desigur.Doar e randul tau.
Nu parea atent la mine.Fixase un punct pe perete si atentia ii era concentrata acolo.
M-am asezat pe pat,mai aproape de el.
-Deci pot sa te intreb sau punctul de pe perete e mai interesant?Nu a zis nici da nici nu,ci doar s-a uitat la mine.
-Inca simti nevoia de sange uman?

Um zambet amar i s-a intiparit pe fata.
-Nu mai vreau da fiu Jasper cel insetat de sange,cel care nu se poate controla.Nu as putea sa mai indur vina,sa mai suport privirile familiei mele,a zis si s-a uitat in alta parte.
Tristetea i s-a asezat pe fata frumoasa.I se citea durerea in ochi.Simplul fapt ca il intrebasem asta si ii rascolisem amintirile dureroase m-a facut sa ma simt vinovata.
-O creatura atat de ftumoasa nu trebuie sa fie niciodata trista,i-am zis asezandu-mi mana peste a lui.M-am uitat la fata lui foarte atent si atunci le-am vazut.Micile crestaturi iesite in relief pe pielea lui,palida,erau imprastiate pe tot gatul.Maxilarul si gatul ii erau presarate cu mici semilune.

Mi-am dus mana la gura,ingrozita de ceea ce tocmai observasem.
-Le-ai observat?m-a intrebat Jasper atingand o cicatrice de pe mana.
-Sunt atat de multe....Din razboi.?l-am intrebat.
-Nu razboiul Armatei Confederale.Ci un cu totul alt razboi.
Vampiri.Alti vampiri.
-Imi pare rau.Nici nu imi pot inchipui prin ce ai trecut.Imi pare atat de rau!i-am zis sincer.
Ochii nu mi se dezlipeau de forma cicatricilor de pe gat.
Am intins mana sa-i ating gatul dar mi-am retras-o la timp.
Ce ma apucase?Era prea personal ca sa incerc numai.
S-a uitat la mine.Camasa ii era descheiata cu cativa nasturi.Pieptul ii era si el plin de semilune.
-Un nou nascut poate fi mai periculos decat o arma de razboi,a zis luandu-mi mana,ducand-o spre gatul lui.Cand degetele mele i-au atins gatul am tresarit.
Jasper nu privea in jur,ci drept in ochii mei.Precandu-ma indiferenta, i-am intalnit privirea .Ceva mi-a zvacnit in piept la fel de fierbinte si spontan ca flacara unei lumanari.Pentru o clipa am ramas subjugata de stralucirea din ochii lui aurii.Inima imi batea atat de puternic ca ma durea.
Niciodata nu mai traisem asa senzatie si ma speria.Am incercat sa imi calmez bataile inimii.Am reusit cat de cat.M-am prefacut ca nu se intamplase nimic si m-am concentrat pe cicatricile de pe trupul lui.Aveam o banuiala de modul cum le capatase.Atingandu-le,am simtit muscaturile tuturor vampirilor care incercasera sa il omoare.
Eram fascinata sa explorez tactil si vizual semilunile de pe gat.
Curiozitatea ma manca pe dinauntru.Aveam atatea intrebari.....Dar imi era frica ca aveam sa stric momentul.
Imi parea rau de el.Cu siguranta viata nu fusese blanda cu el.Pe langa viata lui,a mea era floare la ureche.
Mana imi ajunsese in dreptul inimii...Inima care ii era moarta..
Mi-am ridicat privirea spre el,Dar nu ma privea.Avea ochii inchisi.
-Senzatia atingerii tale e asa de... plina de viata,de diferita...ca si cand as simti din nou ca am sange prin vene,ca sunt iar om.Ca si cand viata ar alerga din nou prin venele mele,a zis si mi-a acoperit mana cu a lui.Multumesc!
Nu a deschis ochii.
Ma uitam la el si....nu stiu cum...am simtit ca vreau mai mult.
M-am apropiat de el,decat cativa centimetri despartindu-ne.Mana mea era inca acoperita de a lui,pe piept.
Mi-am pus cealalta mana pe fata lui,dar tot nu a deschis ochii.
Poate ca era o greseala ce aveam de gand sa fac dar am simtit ca trebuia sa o fac,altfel as fi murit.
Cei cativa centimetri au fost redusi cu o simpla apropiere a mea de fata lui.Stia ce aveam de gand sa fac.
Si eu eram perfect constienta de ceea ce vroiam sa fac.
Ca o adiere usoara de vara, mi-am asezat buzele peste ale lui.Poate ca mi se paruse,dar inima parca i-a batut in piept.
Buzele lui....Nu gaseam comparatie.

Erau ca...Ca ceva dupa care tanhesti si numai dupa ce gusti,simti gustul pe deplin...Acel gust pe care stii ca intr-o viata anterioara l-ai gustat si acum ca il gusti ai un deja-vu.
Simturile imi erau tulburate.Lumina lunii,care patrundea pe fereastra,parea argint topit.
M-am retras de langa el si am deschis ochii.Focul din ochii lui Jasper m-a facut sa raman pe loc.
Ma uitam la el.
Se uita la mine.
Vroiam sa fug,pentru ca ceea ce facusem...era un act de sinucidere.L-am vazut cum s-a uitat la buzele mele.
Scotand un sunet infometat,gura lui s-a napustit peste a mea,sarutandu-ma intr-o izbucnire de violenta ,furie si pasiune.


***
Jasper


M-am apropiat de ea coborandu-mi fata pana am putut sa-i simt respiratia calda pe pielea mea.
Pentru o clipa,s-a incordat si a parut sa se traga inapoi.Nu aveam cuvinte pentru ceea ce gacuse.
Ca si cand imi citise gandurile.
Eu asteptam.Ea tot nu se misca.
Inainte sa o sarut,m-am gandit ca imi semnam condamnarea la moarte.Dar nu imi pasa.Vroiam mai mult.
Contactul cu buzele ei a fost exploziv,profund si lacom.

Limba mi-a plonjat in gura ei si mainile-mi i-au prins soldurile,apasandu-i corpul pe trupul meu,vrand sa o simt inca si mai aproape.
Nu imi pierdusem niciodata controlul,cel putin nu in felul acesta,si aceasta noua experienta ma tulbura.
Eram pe punctul sa nu mai tin cont de nimic,cand o voce mi-a spus sa actionez mai lent,sa-i las Leahei timp sa-se dea seama ce se intampla.
Am auzit vocea dar refuzam sa ii dau ascultare.
Eram manat de o forta primara.O doream,mai mult decat crezusem vreodata ca pot dori pe cineva.Mai mult decat nevoia de a bea sange.
Mi-am petrecut mana pe dupa talia ei si am lipit-o de mine.
Buzele ii erau calde si moi si infometate.
Parea ca opune rezistenta,dar am simtit-o relaxata.Si speriata.
Mi-am tras capul inapoi si m-am uitat drept in ochii ei.Isi tinea respiratia.O parte din ea se abtinea si alta o avertiza de jena care va urma cand va realiza ceea ce tocmai se intamplase.
Ezita,parca pregatindu-se sa spuna ceva apoi razgandindu-se.Respiratia fierbinte,patrunzatoare ii devenise sacadata.
Era oare posibil ca si ea sa ma doreasca la fel de mult pe cat o doream eu?



****

Leah

Mainile lui imi atingeam si exploatau corpul intr-un fel posesiv de parca ar fi trecut de multe ori pe cararile lui secrete,bine pazite,de parca s-ar fi aflat acolo fiindca era dreptul lor.
S-a retras din sarutul mistuitor care ma zapacise complet.
Nu mai puteam sa respir.
Lumina lunii strecurate pe fereastra ii cazuse pe trup si eram din nou uimita de frumusetea lui.
Respiram sacadat,uitandu-ma la el.
Incet ,fara a exercita mai multa presiune decat o picatura de ploaie lunecand incet pe o fereastra, a tras o dara de la tampla mea pana la buze.
O umbra se misca pe tavan,schimbandu-si forma dupa miscarea perdelei si dupa lumina lunii care se stingea treptat.