44.Constiinta

Oare innebunisem pentru ceea ce facusem?Oare innebunise pentru ca mai continuase ceea ce incepusem?Aveam mana dreapta asezata pe pieptul lui rece,palid si tare ca o stanca,si degetele mainii stangi ii strangeau buclele blonde.
Am deschis gura ca sa zic ceva,dar cuvintele nu-mi ieseau.
Dar nici nu stiam ce sa zic,ce sa fac...
Nici nu-mi trecuse prin minte sama impotrivesc cand buzele lui le strivisera pe ale mele intr-un sarut care ma lasase fara aer.Niciodata nu mai trecusem prin asa ceva;parca toate visele mele s-ar fi contopit intr-un singur moment.
Sanii imi erau striviti pe zidul dur al pieptului lui...Acea scanteie de atractie fizica declansata intre noi era prea reala pentru a trece neluata in seama.
Oasele mi se topisera si nu mai puteam decat sa ma tin agatata de el,cu trupul maleabil arcuit peste formele lui prelungi.
Eram pierduta intr-o lume a senzatiei pure,purtata de curentul dorintei care-mi ravasea intreaga faptura.
Eram atrasa intr-o tortura plina de extaz,care ma facea sa imi pun intrebari referitoare la sanatatea mea mintala.
Ma ardea pe dinauntru o foame intensa...
Lumea se inchisese in jurul nostru ca o mantie de catifea intunecata,pana cand nu mai ramasesem decat noi doi si acest moment de senzatie pura.Nu mai auzeam decat sunetul proprie-mi respiratii si sangele involburandu-mi-se prin vene.
O bufnita a spart linistea dintre noi si m-a trezit la realitate.Ce tocmai facusem?
Cum Dumnezeu reusisem sa incerc asta cu el?
Cumva,am reusit sa ma dezlipesc de langa el,si sa fug in baie,desi picioarele imi tremurau atat de tare incat simteam ca aveam sa ma prabusesc.Dar trebuia sa plec inainte ca slabiciunea periculoasa sa ma cuprinda din nou.
M-am impiedicat cand am inchis usa in urma mea,si am cazut pe gresia rece.Am suspinat ,trecandu-mi mana tremuranda prin parul brunet.
Mi se facuse greata la ideea ca pentru a doua oara in viata mea,ma lasam prada emotiilor pe care nu reusisam sa le domin.
Tremurand,m-am ridicat si m-am uitat in oglinda.
Mi-am conteplat fata disperata.
Amintirilor dureroase ale trecutului li se alaturau placerea si senzualitatea sarutului de mai devreme.
Ratiunea imi dicta sa fug cat mai departe de el si sa uit tot,dar sufletul ma tinea aici,langa cel caruia nu-i rezistasem.
Nu stiu cat timp m-am holbat la fata mea reflectata in oglinda.
Ochii imi straluceau si parca nu ma mai recunosteam.Ma uitam la altcineva.Nu eram eu.Eu nu ma purtam asa....Cel putin nu cu un vampir...Nu cu el...Cu nimeni...
Cine devenisem?Nu mai eram Leah cea care ura de moarte vampirii...Acum eram Leah care se saruta cu vampiri...
Dar acel sarut.....Imi mistuise simturile...
Eram prabusita pe podeaua rece din baie.Picioarele nu ma mai sustinusera.Gresia rece imi amintea de pieptul rece al lui Jasper.
Ma uitam in gol de cateva ore bune… .
Un ciocani tusor s-a auzit in usa.
-Leah ,esti acolo?In jumatate de ora plecam.Sa fii gata.Te asteptam la masina,l-am auzit pe Emmett.
Nu stiu cum m-am ridicat si am iesit din baie.Dar am reusit.Mi-am strans hainele,am inchis usa si am plecat.Eram robotizata.Nu eram constienta de nimic din jur.Emmett ma astepta langa masina.Ni ci urma de Jasper.
Inca era intuneric afara.Mi-am aruncat geanta cu haine in portbagaj si am deschis portiera sa ma urc in masina.
Era asezat pe scaunul soferului.
Am luat o grura de aer si m-am urcat in masina.
-Leah?m-a strigat el.
Ca o lasa,m-am uitat in alta parte ,numai la el nu.Am cautat in buzunarul blugilor ipod-ul pe care mama mi-l daruise acum un an de ziua mea,stiind ca nu plecam fara el,mi-am pus castile pe urechi si am inchis ochii.
Eram hotarata sa uit ce se intamplase si sa il evit pe cat de posibil puteam.
Nici nu aveam sa ne intersectam mult, mai ales ca ne duceam la Evellynne acasa.Preferam sa dorm afara in padure decat sa stau in casa si sa trebuiasca sa il vad.
Daca ma intreba despre sarut ,ce aveam sa-i raspund?
,,A, da ,te-am sarut pentru ca daca nu o faceam simteam ca aveam sa mor?"A , si mi-a placut la nebunie.M-a lasat fara aer."
Da ,sigur ,era o explicatie demna de o persoana care uraste vampirii!
Emmett mi-a aruncat o cutie de Coca-Cola cand s-a urcat in masina.Am mormait un multumesc fara sa ridic privirea de pe pata de ketchup pe care o depistam pe blugi.Am dat drumul la ipod si muzica s-a revarsat pese linistea din masina .
Nici nu stiu cand am iesit din oras,la ce viteza avea masina.Era nervos.Se vedea din felul cum conducea.
M-am lasat mangaiata de muzica pe care o ascultam…desi eram constienta de fiecare miscare a lui,de fiecarre muschi din brat,care i se incorda cand strangea volanul cu putere.
In casti Chris Isaak imi tot repeta ca viata merge mai departe(life will go on)

Chris Isaak - Life will go on
ÎncÄ�rcat de nicobmb. - Discover more animation and arts videos.
Da viata merge mai departe dar lasa urme,lasa cicatrici care nu se vindeca o data cu trecerea timpului.
Si bineinteles ca era imposibil….