45.Un nou sarut

Stiam asta doar ca Shontelle
imi reamintea ca imposibilul trebuie sa ramana imposibil….Desi nu avea nicio legatura cu ceea ce se intamplase,am luat versurile melodiei ca pe un semn.

Am inchis ochii si m-am pierdut in profunzimea vocii lui Robert Pattinson care ma tot indemna sa nu ma mai gandesc la ce e in inima mea…


Trebuia sa nu ma mai gandesc la asta.Trebuia sa uit.Trebuia sa-mi canalizez atentia pe persoana pentru care venisem aici- Seth.

Nu trebuia sa afle sau sa ma vada ravasita.

Avea sa ma citeasca imediat cum ma vedea,daca aratam in halul acesta.

Nu stiu cat timp a condus,dar m-am trezit la realitate cand am simtit ca cineva imi atinsese bratul.

Era el.

-Leah?am reusit sa-mi citesc numele pe buzele lui Jasper.

Mi-am tras castile de pe urechi ,uitandu-ma pe langa Jasper.

Masina era parcata in fata unei case imense,foarte veche,cu o usa mare de mahon.

Am iesit din masina,trecand pe langa el,fara sa-i arunc o privire.

M-am grabit spre copacii din spatele casei ,dar am fost prinsa de brat si intoarsa cu forta.Jasper bineinteles.

-Vrei sa-mi explici si mie ce e cu atitudinea asta?mi-a cerut el.

Nu ziceam nimic.Doar ma uitam la el.Ce puteam sa-i zic?

-Leah?m-a strigat iar,scuturandu-mi bratul.

Simteam ca nu voi mai rezista….

M-am smucit din stransoarea lui si am fugit,la cativa metri de el transformandu-ma.Eram furioasa pe mine…pentru ca eram lasa si nu aveam curaj sa stau in fata lui sa-i spun ca ma tampisem …

L-am simtit in urma mea ,ma urmarea,dar am alergat mai tare si l-am lasat in urma.

Acum ma bucuram ca eram cea mai rapida din haita.

1 zi….

2 zile……

3 zile……..

Padurile din Pierre City erau prea luminoase.Nu aveau acea umezeala ca cele din La Push.Mirosul copacilor si al ierbii era diferit de cel din rezervatie..De 3 zile nu mai trecusem pe la casa lui Evellynne, unde locuiam Jasper si Emmett.Ma hranisem numai cu iepuri,desi mi se rupea sufletul pentru ca trebuia sa ii omor.

Desi banuiam ca erau ingrijorati de disparitia mea,parca nu eram pregatita sa ma reintorc.

Dupa 3 zile in care nu ma transformasem in om deloc,acum deja nu mai suportam sa stau in forma mea de lup.

Bineinteles ca atunci cand ma transformasem nu m-am gandit la haine.Dar reusisem sa improvizez cu ce salvasem din blugi si tricoul cu unicorni.Care chiar imi placuse.

Poienita unde statusem majoritatea timpului era presarata de flori multicolore frumos parfumate.M-am intins pe iarba moale si am lasat razele soarelui sa-mi mangaie fata.

Am ascultat cu atentie sunetele padurii….si un alt sunet familiar.La cativa metri de locul unde ma aflam ,3 barbati cu rucsacuri in spate urmau mica carare spre raul care se auzea in departare.Radeau si glumeau fara nicio grija.M-am intors sa plec si atunci l-am vazut,la cateva sute de metri,urmarind drumetii dupa copaci.

Stiam acea fata si chiar foarte bine.Normal,as fi fost bucuroasa sa dobor un vampir,dar nu puteam sa o fac acum.Vroiam sa il salvez.Nu puteam sa il las sa cada,sa mai fie un criminal,un monstru.Nu el.

Se apropia si eu eram asa de departe.

-Nu,nu!Nu o face!am icnit,alergand deja spre el.Jasper ,nu! Am zis aruncandu-ma cu toata puterea in el.

Impactul cu trupul lui de marmura m-a izbit ca o ploaie de ciocane.Degetele lui mi-au apucat bratele,strapungand pielea cu forta lui.Durerea m-a lovit ,tipand dupa moarte sa vina.Nu stiu ce asteptasem sa castig in incercarea de a salva acei oameni si pe el in acelasi timp.Moarte?Libertate de la Sam?Uitare?Stergerea amintirii acelui sarut?

Vazusem moartea ca pe ceva de care nu puteam scapa in momentul cand il vazusem urmarindu-i,dar poate ca vroiam sa fiu sigura ca nu ma inselasem in privinta lui sau a vampirilor.Dar cu siguranta nu ma asteptasem la urmatoarea lui miscare.

Degetele lui Jasper au dat drumul bratelor mele in momentul cand mi-a vazut durerea de pe fata.Le-a pus in jurul corpului meu si a sarit cu mine in brate,intr-un copac si nu a coborat pana ce drumetii nu au disparut din raza noastra vizuala.

Umarul ma durea si imi sangera,parul imi era plin de frunze si pielea si ceea ce mai aveam din haine,imi erau murdare.

S-a uitat la mine pentru un moment aratand cumplit diferit de vampirul pe care il stiam.Am recunoscut privirea aceea.Ravasit,pierdut si speriat.

-Imi pare rau,atat de rau,a zis sarind jos cu mine in brate.

Chiar simteam ca ii pare arau.Nu imi puteam explica de ce atunci cand ma atingea puteam simti ceea ce si el simtea.

M-a asezat pe un pat de iarba,si-a dat jos camasa care era mai mult distrusa decat intreaga si a incercat sa imi stearga sangele de pe brate,care era deja uscat.Ramasese cu pieptul gol.

-Imi pare rau,Leah!E numai vina mea.

De ce credea ca era vina lui?Fusese decizia mea sa salvez acei oameni.Si pe el.

-Nu te mai scuza.Nu e vina ta.Se va vindeca imediat,am zis mana pe bratul lui.Important este ca acei oameni sunt in viata.Atat.

-Ce vrei sa spui?a intrebat el

-Oamenii pe care ii urmareai.Pe care i-am salvat.

-Eu nu urmaream pe nimeni,a zis .

-Ba da!Te-am vazut!

-Nu ,Leah.Nu ii urmaream ca sa ii omor,ci ca sa ii salvez.

Eram confuza.Sa-i salveze?De ce sau de cine?Nu mai intelegeam nimic.

-In apropiere,Emmett vana.Nu am vrut sa il surprinda.De aceea ii urmaream.Nu sa-i omor.

-Dar ………eu……crezut….

-Nu,Leah.Ti-am mai zis ca nu mai vreau sa fiu vampirul insetat de sange care nu poate rezista fara sa omoare pe cineva.

Avea dreptate.Nu era prima data cand imi zicea asta.

Rana de pe brat era deja vindecata.Sangele se uscase si imi strangea pielea.Bluza imi era rupta complet.Decat un fir de ata o mai sustinea pe umerii mei.

Am incercat sa ma acopar ,stanjenita ca eram aproape dezbracata.Un san mi se vedea pe jumatate de sub bluza rupta.

A luat camasa lui rupta si mi-a pus-o pe umeri.

-Ai nevoie de camasa mea mai mult decat mine, a zis uitandu-se in alta parte cand m-am ridicat ca sa imi trec bratele prin manecile ei.

Camasa era plina de sange de pe bratele mele.

Sange.Cum de rezistase?M-am retras cativa metri de langa el.

-Unde pleci?Esti ranita,Leah.

-Dar sangele meu….si tu…

-Nu ma atrage in nici un fel.Are un cu totul alt miros fata de sangele oamenilor,a zis si intr-o secunda a fost langa mine.

-Sa mergem.

Nu am avut timp sa reactionez si sa protestez ca m-a luat in brate si in cateva minute am fost in fata casei lui Evellynne.

-Nu vreau sa intru,am zis cand m-a asezat in sfarsit pe pamant.

-Iar atitudinea asta de fetita capricioasa?Imi esti datoare cu o explicatie.

-Nu conteaza.Nu vreau sa vorbesc despre asta.

-Te referi la ce s-a intamplat acum 3 zile?Ce e gresit in asta?

Cu siguranta,nu vorbea serios.Cum adica nu era nimic gresit la sarutul dintre noi.

-Nu e nimic gresit?Pe ce planeta traiesti?A fost o greseala.Nu am fost eu.Eu nu fac asa ceva.Pentru ca tu esti vampir.

-Si pentru ca tu te transformi in lup,si eu sunt vampir,e ceva gresit in asta?

Ce dracu tot incerca sa imi spuna?Ca ii placuse pe cat de mult imi placuse mie?Si ca era ok daca ne-am sarutat?

-Cred ca nu vorbesti serios.Tu te auzi?Ai idee de ceea ce zici?Cum Dumnezeu nu e gresit,Jasper?Explica-mi ca nu inteleg.

-Simplu,a zis el,uitandu-se la mine.Tu esti Leah,eu sunt Jasper,nu un lup si un vampir.Si daca m-ai sarutat ce?Si eu am participat.Sau iti pare rau?

-Bineinteles ca da,am zis cu jumatate de gura.

-Afla ca mie nu.Oricat incerci sa te convingi ca vei uita asta,sunt sigur ca nu vei putea.Pentru ca sunt ca fructul interzis…..

-Si ma rog de ce crezi tu asta?l-am intrebat neintelegand ce vroia sa….

Nu am mai apucat sa termin ce mai vroiam sa zic.Venind mai aproape,mi-a luat fata in maini si mi-a mangaiat obrajii cu degetele lui reci.Si-a aplecat capul si si-a plimbat buzele peste ale mele.

Aveam impresia ca nu mai aveam oase si ma simteam usoara ca aerul.Ma tinea strans,piele lipita de piele,gheata si foc.

-Daca iti pare atat de rau ca m-ai sarutat,de ce nu te-ai impotrivit acum?l-am auzit intrebandu-ma

Nici nu il simtisem cand se oprise.Iar aveam simturile zapacite complet.

-Te urasc!i-am zis acesta fiind primul lucru care mi-a iesit pe gura.

A inceput sa rada,simtind ca nu vorbisem serios, si m-a luat de mana,tragandu-ma dupa el,spre intrarea in casa.

-Nu ma urasti cum nici eu nu te cred, a zis deschizand usa mare.

Am prins un moment cand nu a fost atent si mi-am tras mana din a lui,luand-o la fuga.

Nu stiu de ce mai incercasem sa fug,ca m-a ajuns si s-a postat in fata mea.

-Unde crezi ca fugi,aratand asa?m-a intrebat furios.

-Nu e treaba ta!N u vreau sa intru in casa aia si gata!Nimeni si nimic nu ma va face sa trec pragul acelei case!

-Nimeni cu exceptia mea,probabil.

Totul se intamplase prea repede ca sa am timp sa-mi dau seama.M-am trezit in bratele lui puternice.

-Lasa-ma in pace! Am tipat dand din picioare si maini.

-Opreste-te!mi-a ordonat el.Daca vrei sa faci ceva cu mainile,ar fi mai bine sa ma iei de gat.

-Nu!am zis tare.Dar cand a inceput sa alerge,nu mi-a mai trebuit un alt indemn pentru a-l lua de gat,simtind in acel moment corpul lui puternic langa al meu.

Bratele lui ma tineau strans.Mi-am ingropat fata la gatul lui,strangandu-l strans.Nu intelefeam de ce atunci cand alergam la viteza maxima fiind lup,nu imi era rau,dar cand ma dadeam intr-un roller coaster sau eram in bratele unui vampir care alerga ,imi venea ameteala.

Nici nu stiu cand am ajuns si am intrat in casa.

-Leah,am ajuns,mi-a soptit la ureche.

Eram ghemuita la el in brate,cu nasul in scobitura umarului sau.