69.Leah

Emotiile care razbeau din Leah erau ceva ce nu mai simtisem inainte.
Tristete,frica,singuratate,amaraciune,ura,frustrare.dar si speranta.Era si o raza de speranta.
Ciudata mixtura de sentimente ma atragea facandu-ma sa ma simt atasat de de ea intr-un fel.
Dupa un timp,speranta Leahei a fost singurul sentiment pe care il mai puteam simti de la ea.Era mica,dar puternica,asa puternica incat ma simteam inecat in ea.
Nu mai simtisem asta de zeci de ani.Nu mai simteam de atatia ani.Asta pana cand am cunoscut-o pe Leah.Cand am simtit-o prima data am fost uimit de cat de puternice erau trairile ei.Simtea prea multe.Puteam simti trairile altora dar pe ale mele nu.Lasam trairile altora sa ma inconjoare si cu timpul le-am uitat pe ale mele.Ma concentram atat de mult pe trairile altora incat am uitat sa mi le traiesc pe ale mele.Dar in preajma ei simteam.Ma simteam viu.Simteam.
Stiam ca o pot vindeca,ca o pot ajuta,ca o pot face sa fie la fel cum era inainte.Dar de asemenea stiam ca Leah nu mi-ar fi dat niciodata sansa asta.Cateodata sa nu faci nimic putea sa fie cel mai greu lucru dintre toate...


Ma uitam la randurile scrise si nu imi venea a crede.Scrisase despre mine?Cu siguranta ii era mila de mila...Am inchis jurnalul si l-am azvarlit intr-un colt...Dar m-am ridicat si l-am luat.Imi parea rau de tot ceea ce simtise,desi stiam ca el pentru mine simtea decat mila.L-am asezat pe masuta de langa canapea si am coborat .Mintea mea isi imaginase toate relatarile lui de parca as fi fost un spectator in povestea lui,in timp ce se intampla.Si eu care credeam ca viata mea e grea!A lui era de mii de ori mai infioratoare decat a mea.