72.Jamie

Telefonul mi-a sunat foarte devreme in acea dimineata.Am crezut ca suna cel din visele mele.Cine suna nu s-a dat batut.Cand in sfarsit am deschis ochii,am realizat ca nu imi imaginam.Cand m-am intins dupa telefon am vazut ca era ora 5 dimineata.
-Alo,am zis un pic grosolan si tare.
-Leah?Esti chiar tu?
Am crezut ca visam.Ca mi se pare.Sau chiar mi se parea?
-Jamie?
-Imi pare rau ca te sun asa devreme dar trebuia sa te aud,a zis el.
Era Jamie,prietenul meu.
-Jamie,unde esti?
-Oh,Leah...Imi pare rau asa rau ca am disparut fara sa anunt.Dar ai sa intelegi intr-o zi.Sper ca o sa intelegi.
-Jamie,am zis plangand.Unde esti?Esti bine?De ce ai plecat fara sa-mi zici?Ai idee prin ce am trecut?Unde esti?
-Sunt bine,Leah.Nu-ti face griji.Ma voi intoarce.... curand.Acum inca e prea devreme.
Ma voi intoarce acasa pentru tine,Leah.Iti promit,a zis el.Ma voi intoarce.
-Jamie unde....
-La revedere,Leah.Ma voi intoarce...Te iubesc,a zis el inchizand telefonul.
Capul mi-a cazut inapoi pe perna,dar era imposibil sa adorm .Intrebarile imi tot reveneau in minte.Unde era?De ce disparuse ?Si unde?De ce fusese asa evaziv in convorbire?Era tinut cu forta?