In fata,orizontul era brazdat cu panglici late de foc.Pentru prima data de cand plecasem,ma incerca un sentiment de liniste .
Aerul era curat si tare facandu-ma sa renasc.
Ma simteam epuizata.Era atata timp de cand nu mai dormisem o noapte intreaga.
In lumina apusului,oceanul scanteia in mii de focuri.
M-am intors si m-am indreptat spre casa de-a lungul malului.
In timp ce mergeam incet,cu picioarele prin apa,m-am gandit la zilele ce se scursesera.
Imi aparu in gand o imagine,un chip ce-mi aminti brusc tot ceea ce pierdusem.Am inchis ochii.Sub pleoapele lasate, aparusera 2 ochi aurii,care ma priveau.I-am vazut trecand de la expresia ironica la cea plina de compasiune,de la furie la pasiune....
Era de ajuns sa-i evoc numele pentru a resimti acea durere sfasietoare si familiara in acelasi timp.
Trecuse o saptamana de cand plecasem din LaPush.
De ce trebuise sa se intoarca?Ca sa imi dea viata din nou peste cap?De ce imi zisese ca i-a fost dor de mine?Ca sa imi fac sperante desarte?
Ziua de azi mi se paruse o eternitate.Am ajuns la mica casa pe care reusisem sa o cumpar din economiile mele dupa ce dadusem o avere pe biletul de avion.Era noul meu refugiu.Nu semana cu casa Cullen-ilor in care locuisem pana acum o saptamana,dar era primitoare si confortabila.Cele 2 dormitoare si bucataria erau perfecte pentru o singura persoana.O viata de singuratate........
Era teribil de intuneric si frig in casa cand am ajuns.Am trecut prin micul dormitor care parea living,aprinzand cateva lumanari,apoi in bucatarie unde mi-am incalzit supa de legume care o pregatisem de dimineata si am facut focul in semineu.Supa a fost gata la timp.Mi-am pus un bol de supa si m-am asezat in fata semineului,uitandu-ma la flacari.
Vantul sufla in jurul casei cu putere si am auzit picaturi de ploaie cazand de parca sute de cai tropaiau pe acoperis.Iar nu aveam sa dorm.
Am incercat sa nu bag de seama furtuna de afara,citind.
Un ciocanit discret s-a auzit in zgomotul ploii.
Uuitasem ca domnul Bradley venea azi cu legumele pe care promisese ca mi le aduce saptamanal.Saracul domn Bradley,am gandit eu.Venise pe furtuna asta doar ca sa imi aduca mie niste legume.
Am pus bolul de supa pe masuta din bucatarie si m-am grabit la usa.Eram imbracata cam neprezentabil,doar intr-un flanel mai lung si o pereche de sosete .Dar nu asteptasem musafiri.
M-am mai uitat o data la cum aratam si fara sa-mi iau ochii de pe tinuta mea,am deschis usa.
Vantul care a patruns pe usa a adus cu el un miros familiar.Si cand am ridicat ochii,in fata mea nu era domnul Bradley,ci ....Jasper.Parea o fantoma palida in negura de afara.Statea nemiscat desi vantul sufla cu putere si ploaia ii biciuia fata.L-am masurat din cap pana in picioare.Hainele ii erau ude.Nu si-a miscat deloc privirea de pe mine, chiar daca un tunet s-a auzit in departare.
Ne uitam unul la altul,fara sa ne zicem nimic.
Stropii de ploaie adusi de vant m-au trezit.
-Ce faci aici?am reusit sa-l intreb cu vocea sparta.
-Ceea ce trebuia sa fac de mult timp.a zis el inaintand ,si n-am avut curaj sa fac, lasand geanta din mana sa-i cada jos.
Dintr-un pas a fost langa mine,bratele-i apucandu-mi talia si gura lui apropiindu-se de a mea.M-a inspaimantat cand l-am vazut apropiindu-se.Dar nu l-as fi putut opri nici daca de asta ar fi depins insasi viata mea.
Pentru ca atunci,nevoia de a-i simti buzele lipite de ale mele era mai mare chiar si decat nevoia de aer.
Vraja.Asa era gura lui Jasper.
Mi-a atins buzele cu ale lui,ademenindu-ma si pe mine.Sarutul lui a devenit mai profund,gura lui cautand-o pe a mea in timp ce m-a tras spre el,apasandu-se degetele pe ceafa mea.Visasem la acest sarut de cand realizasem ca ceea ce simteam pentru el era mai mult decat prietenie.Era mai mult decat ceea ce simtisem pentru Sam.
Involuntar picaturi de apa,numite lacrimi ,dadusera pe afara,si acum se amestecau cu ploaia rece care cadea necontenit din cer.Nu stiu de ce erau aceste lacrimi,de fericire,de teama,de usurare,de resemnare,de .... N u stiu.
Vrouam sa ma impotrivesc pentru ca stiam ca era gresit.Dar vointa nu era azi de partea mea.Capitulasem dinainte sa ma sarute.Capitulasem din momentul cand il vazusem stand in ploaie in fata mea.
Era ultima persoana la care ma asteptasem.
Si acum statea in pragul casei mele,sarutandu-ma.
O durere ascutita imi zvacnea din locul unde degetele lui strangeau soldurile mele.
Am scancit si m-am desprins de langa el.
Respiram greu.Nici daca as fi alergat mii de kilometri nu as fi respirat asa de greu.
Am deschis ochii.M-am uitat la el si l-am vazut zdruncinat de ceea ce se intamplase.Mainile lui inca se odihneau pe soldurile mele,dar nu ma mai strangeau.
Si-a ridicat mana stanga spre fata mea si mi-a mangaiat obrazul cu dosul degetelor.
-Atat de bine...
Parca incerca sa se convinga de lucrul acesta.
Un moment nu am putut sa zic nimic,doar l-am privit cu ochii mari.Nu banuisem niciodata ca ar avea si o alta latura.Mereu era suspicios,rezervat si periculos.
-De ce ai facut asta?am intrebat intr-un final.
S-a uitat direct in ochii mei.
-Pentru ca era ceva ce trebuia sa fac acum o saptamana.Dar mi-a lipsit curajul.
Vreau sa pleci.Acum!am zis plecand de langa el si intrand in casa.
Un comentariu:
dc e atat de incapatanata?
Trimiteți un comentariu