Desi eram plecat de aproape doua saptamani de acasa,nu aveam la mine foarte multe bagaje:reusisem sa plec cu un tricou si o pereche de pantaloni de schimb,buletinul si cinci dolari.Asa ca,dupa plecarea Leahei si a lui Jazz,am intrat sa fac un dus,m-am schimbat in niste haine nou-noute(probabil ca Leah facuse niste cumparaturi in asteptarea mea) compuse din niste blugi negri si un tricou verde deschis.Tenisii albi erau piesa de rezistenta,probabil costasera o avere..
Dupa ce am terminat cu "garderoba" am coborat in bucatarie unde Emmett pregatise,intr-un mod foarte neindemanatic,niste sandwichuri cu pui si lapte cu cacao.L-am privit cum aranja masa tacticos si m-a bufnit rasul.
-Wow,nu m-as fi asteptat niciodata la asa ceva de la tine !Cu ce ocazie o asemenea pregatire?Ca pentru Embry nu cred ca ai depus atata efort.
-Stai linistit ca puslamalei celeilalte o sa-i pregatesc un loc calduros pe capota masinii la intoarcere.Hai pustiule,treci si mananca.Ma duc sa il chem si pe Embry.Nu pot sa il tin nemancat,oricat de mult as vrea.
L-am urmarit cu privirea pe Emmett iesind pe usa care dadea in curtea din spate si strigandu-l amuzat pe Embry.Aceste din urma iesi incet de printre copaci.pentru o fractiune de secunda,Embry se uita panicat la Emmett,nestiind de ce il strigase.Insa,dupa ce simti mirosul puiului si al painii proaspat prajite,il ignora complet pe ursul de Emmett si se repezi pe scaunul din dreapta mea.
-Ce avem de mancare azi?Si cand plecam?Vreau mai repede acasa,Mi-e dor de Sam si de Quil si,in specal,de casa.Am inceput sa pun la cale un plan diabolic care sa ma scape cu brio de furia lui Sam si de sutele de intrebari ale haitei.
-Nu cred ca vei avea nevoie de vreun plan special ca sa scapi de Sam.Voi avea grija sa ii explic cu calm tot ce s-a intamplat si care este motivul pentru care ai plecat cu mine.
Gandurile triste mi-au invadat din nou sufletul.Incercasem pe cat posibil sa imi axez atentia pe sora mea si pe tot ce se intamplase in zilele in care lipsisem.Imi era aproape imposibil sa nu ma gandesc la Kaili,la faptul ca o pierdusem,ca pierdusem ore,minute,secunde pretioase din viata amandurora.
Brusc,pofta de mancare imi pieri:din nou ma incercau sentimente triste,intunecate:nu puteam sa ne intoarcem in New York pentru ca cel mai probabil eram dati in urmarire generala.Insa sa renunt si sa plec...Ce puteam sa fac?As fi fugit in momentul acela,m-as fi transformat si as fi distrus totul in jurul meu pana as fi ajuns la ea.
O bataie pe umar m-a readus cu picioarele pe pamant:Embry terminase de mancat si incepuse sa stranga vasele.M-am ridicat anevoios si am pus farfuriile in chiuveta.Dupa o schimbare de priviri cu subinteles,Embry a ranjit si a parasit bucataria:cu alte cuvinte eu eram cel mic si fraier care ramane in urma si spala vasele.Nu faceam mofturi cand venea vorba de curatenie,dar nu imi placea deloc cand eram luat de fraier doar pentru ca eram mai mic decat ceilalti:teoretic eram mic doar din punctul de vedere al varstei,pentru ca,fizic,aratam ca Jacob,poate chiar eram un pic mai inalt decat el.Cine m-ar fi vazut ar fi zis ca probabil am vreo 20-25 ani.Dar asta nu ii impiedica sa faca poante pe seama mea;singurul lucru care ma binedispunea in astfel de situatii erau Brady si Collin:ei erau singurii din haita mai mici decat mine.Partea interesanta era ca nimeni nu se lua de ei...eu eram singurul ironizat cand venea vorba de varsta...
Dupa ce am terminat de spalat vasele si de aruncat firimiturile de pe masa,m-am dus la amsina:Embry se pozitionase pe bancheta pe spate,rasfoind o revista pe care o gasise in cutia de scrisori a proprietarilor casei.Emmett vorbea la telefon jucandu-se in acelasi timp cu cheile de la masina:cand m-a vazut,a ranjit si mi-a facut semn sa urc.Mi-am imaginat ca Embry alesese locul din spate,fiindu-i inca un pic frica de Emmett.Desi "ursul" parea foarte vesel si linistit:Discutia la telefon il binedispunea:probabil ca o anuntase pe Rosalie ca ne intoarcem acasa.
Ne intorceam acasa...acasa la mama,la restul haitei,la familia Cullen(probabil ca si ei,intr-o oarecare masura,se intrebasera ce am facut si cum ma simt).Adevarul era ca nu vroiam sa plec.As fi vrut sa ma dau jos din masina si sa fug.Pentru cateva secunde mana mi s-a blocat pe portiera,asteptand un impuls sa apese pe maner.Dar nu puteam face asta,nu puteam sa o dezamagesc pe Leah,sa ii dau iar batai de cap,stand cu sufletul la gura intrebandu-se unde sunt si ce fac.
-Sunteti gata fetele??zise Emmett incepand sa rada zgomotos.Aaah,ce o sa ma mai distrez cu voi pana ajungem acasa.Tu,asta mic de langa mine,imi esti dator cu niste explicatii:ai plecat cu frumusetea asta de masina fara sa o anunti pe sora-ta ca iti iei campii.Tu ai habar cat de tare ne-a mancat Leah ficatii?zicand asta Emmett isi dadu ochii peste cap facand un gest exagerat cu mana.
-Dupa cate a apucat sa imi povesteasca sora mea,am inteles ca tu ai fost cel care i-a mancat zilele:baby sitter??carusel??Tu realizezi ca ai stat in preajma unui varcolac periculos care ti-ar fi putut smulge capul de pe umeri intr-o secunda?
Emmett izbucni in ras,tinandu-se cu o mana de stomac si cu cealalta de volan.Daca n-as fi stiut ca e vampir,m-as fi intrebat cat i-ar fi luat sa inceapa sa rada cu lacrimi.
-Sora-ta,un varcolac periculos??Leah???Tu cred ca glumesti.Totusi,sa nu uitam ca e FATA!!!Fetele nu sunt periculoase.
-Niciodata nu subestima puterea unui lup,indiferent de gen.Dar discut degeaba cu tine.Nu pornesti motorul?
-Sa traiti capitane "veselie".Acum plecam.
Emmett porni masina si pleca in tromba.Motorul vibra puternic sub puterea vitezei.Desi ajunsesem la aproximativ 140km/h,Emmett nu parea sa aiba de gand sa opreasca.Vampirii,la fel ca si lupii,aveau simturile extrem de agile si,oricat de repede am fi alergat sau condus,nu ne-am fi lovit de obstacole.
-In ritmul asta vom ajunge maine seara in Forks.S-a intamplat ceva de ne grabim asa de tare?
-Nu s-a intamplat nimic,prapastiosule!!Doar ca m-am plictisit de attea plimbari in ultimul timp.Suntem plecati de doua saptamani de-acasa si mi s-a acrit de condus si de plictiseala de pe meleagurile astea.Vreau sa ajung acasa si sa incing o partida de vanatoare cu Edward si Jasper.Mi-e dor de elanii deliciosi din padurea din Forks...
Emmett imi facu cu ochiul si incepu sa fredoneze o melodie dintr-un desen animat.In spate,Embry adormise bustean("Saracul de el,l-am tot chinuit in ultima vreme.Ba am fugit de politie,ba am urlat si mi-am descarcat nervii pe el.Si,colac peste pupaza,a mai stricat si bordul unui Aston Martin de jumatate de milion.O sa am grija,cand ajung acasa,sa am o discutie cu Sam si sa ii explic ca Embry nu are nicio vina si ca el doar a venit ca sa aiba grija de mine.")
Urmatoarele trei ore si jumatate se scursera monoton:Emmett continua sa fredoneze diverse melodii si sa vorbeasca cu Rose la telefon.Embry sforaia de mama focului in spatele meu,nedand semne ca s-ar trezi foarte curand.Afara incepuse sa ploua:o ploaie marunta,mocaneasca.Cerul se impanzise de nori mari si negri acoperind si ultimul firicel timid de albastru curat al zilei.Erau primele semne de primavara:frunzele capatasera o nuanta verzui-aramie,iar copacii isi implineau usor coroana impovarata de picaturile calde de apa.Desi lupii nu simteau frigul la nivelul pielii,vremea aceasta ma facea sa tremur.
In sufletul meu se dadea o batalie pe viata si pe moarte.Incercam sa uit esecul prin care trecusem si sa ma gandesc la ce voi face cand o sa ajung acasa,ce explicatii voi avea de dat.In acelasi timp imi doream sa mor si sa renasc.Sa fiu ca norii negri de pe cer,sa cutreier intreg cerul si sa-mi plang sentimentele si zbuciumul.Nu mai existam in lumea asta:eram un suflet pierdut ce-si cauta linistea printre cei vii.Ii vedeam chipul in fiecare strop ratacit de ploaie,in fiecare frunza cazuta la marginea drumului.Ii auzeam vocea in bataia vantului puternic,in zumzetul motorului.Am inchis ochii pentru cateva momente:simteam nevoia sa trag aer puternic in piept,sa simt ca farama mea de inima mai este capabila de niste batai usoare...
Am tresarit cand am auzit soneria telefonului lui Emmett.L-a lasat putin sa sune si a raspuns,avand in glas un zambet suspect:
-Aloo?Ooo,fratioare!V-ati plictisit,gata?Aha...inteleg.Eu ma voi caza cu catelusii la o pensiune,ceva.Trebuie sa ii si hranesc ca,dupa fetele lor,au cam facut foamea de cand au plecat de acasa.da...sigur ca da...Maine?Bine...ne vedem maine.Heh,distractie placuta!
Abtinandu-se eroic sa nu rada,Emmett inchise telefonul si isi fixa privirea asupra drumului.L-am lasat cateva minute crezand ca imi va spune el singur cu cine a vorbit si ce e cu atatea chicoteli.Insa,dupa un timp,mi-am dat seama ca nu imi va spune neintrebat.Nu eram extrem de curios de fel,dar in astfel de situatii nu ma puteam abtine:m-am intors spre Emmett si,cu un zmabet chinuit pe chip,l-am intrebat:
-Imi zici si mie te rog cu cine ai vorbit ?
-Mai,mai,dar ce curiosi suntem.Nu ai invatat proverbul "curiozitatea a omorat pisica!?De ce trebuie sa stii tu neparat cu cine si despre ce am vorbit eu ?
-Pentru ca ai vorbit cu Jasper,i-ai zis "fratioare" si pentru ca ati stabilit sa ne intalnim maine pe drum.Uite ce e,Emmett,stiu ca iti place sa faci poante pe seama mea pentru ca sunt mai mic si pentru ca sunt lup,dar in momentul asta nu te sfatuiesc sa ma calci pe coada.nu te supara pe mine ca iti vorbesc asa,dar nu ma simt bine absolut deloc si tot ce vreau sa stiu este ce face Leah,daca este bine si cand se intorc.
Emmett isi inghiti zambetul de pe buze si imi raspunse sec:
-Maine ne vom intalni cu ei pe drum.Sunt amandoi bine si sanatosi.Nu-ti mai face atatea griji pentru Leah.Crezi ca nu e capabila sa aiba grija de ea?E bebe mare deja.In plus e si Jasper cu ea.Nu cred ca ar vrea cineva sa aiba de-a face cu un vampir si un varcolac:unul nu moare sub nicio forma iar celalalt se vindeca repede.
-Eu tot nu reusesc sa inteleg unde au plecat si DE CE au plecat.Nu inteleg de ce atata secretosenie:e sora mea,pentru Dumnezeu...
-Eu unul sunt fericit ca am reusit sa scap de leah pentru o zi.Nu e o companie foarte palcuta,sa stii.Am tot incercat sa glumim cu ea si sa o scoatem din starea aia depresiva si rea in care e,dar tot degeaba.
-In primul rand,SORA MEA nu este depresiva;stii foarte bine ca Leah a avut mult de suferit datorita imprintarii lui Sam asupra verisoarei ei,Emily,moartea tatalui nostru...Eu am fost intotdeauna vesel si optimist,chiar daca nici mie nu mi-a fost usor cand a murit tata...o inteleg perfect pe Leah:ea a fost foarte atasata de tata,cu el a petrecut mai mult timp,cu el semana mai mult.pentru ea a fost un soc puternic:daca reusise cat de cat sa isi revina din "lovitura" pe care i-a aplicat-o Sam,dupa moartea tatei s-a schimbat complet:rareori mai zambeste,niciodata nu isi deschide sufletul in fata cuiva...si o inteleg perfect.Deci,repet,nu e depresiva.Asa e ea.Si in al doilea rand cum ai putut s-o chinui in asa hal si s-o urci intr-un carusel ?!
-Poftim??nu am obligat-o sa se urce!!Daca nu vroia sa se dea in carusel trebuia sa imi zica.De unde era sa stiu eu ca ii e rau de miscare??
Emmett pufni si isi intoarse privirea inapoi la drum.L-am lasat sa bombane imbufnat si am inchis la loc ochii.Visam...o vedeam,o atingeam,ii zambeam...Kaili...iubita mea...Ma regaseam pe malul marii,pe nisipul ud...Apusul lumina cu ultimele puteri valurile marii,ochii negri ai iubitei mele...ii simteam prin piele bataile inimii;o tineam strans in brate si ii sopteam incet la ureche:"Te iubesc atat de mult...niciodata nu te voi mai lasa sa pleci de langa mine.Esti totul pentru mine si niciodata nu-ti voi mai da drumul..."
M-am pierdut in vise...pentru cateva ore n-am mai auzit nici ploaia,nici muzica de la radio,nici sforaiturile serioase ale lui Embry.Nu mai auzeam nimic.Eram constient numai de ce visam:as fi dat orice in acel moment sa raman in somn,inchis in aceasta lume perfecta,fericita...dar nu era posibil.Era doar vis,fantezie,era...van,gol...
.....
-Hai cavaleria,jos din masina! Am ajuns.
Am deschis ochii incet si am privit in jur:in afara de un felinar plapand care imprastia un fir de lumina in jurul unei case,afara era bezna.Am coborat mecanic din masina si l-am urmat pe Emmett,care bombanea ceva legat de timp si plictiseala.
-Unde suntem?Acasa in niciun caz...
-Suntem la vreo 200 km de Port Angeles.O sa stam aici peste noapte:va luati ceva de mancare,dormiti ca lumea cateva ore.Maine de dimineata plecam spre casa.I-am lasat lui Embry bani suficienti ca sa luati o camera si cate ceva de-ale gurii.Eu ma duc sa vanez.Embry,ai grija de bebe.Sa-i incalzesti laptele si sa-l bagi la caldurica.
Emmett izbucni in ras si se intoarse la 180 grade.Ma pregateam sa ii marai cateva cuvinte de dulce dar n-am mai apucat:disparuse printre copacii de la marginea drumului.
Ramasesem in intuneric.La propriu si la figurat.Exact ce imi doream:inca o noapte departe de casa:nici Leah nu era cu mine,nici caldura patului din camera mea.Nimic.Atat ramasese:nimic...
Un comentariu:
saracul seth :(
Trimiteți un comentariu