58.Despartire

Inima imi batea cu putere de parca cineva imi injectase adrenalina in ea.
L-am vazut,stand cu spatele.Nu cred ca ma auzise venind.Vroiam sa imi iau la revedere de la locul care imi stia toate secretele,sa nu plec fara sa nu mai vad o data refugiul meu.
Dar cineva ma astepta deja acolo.Stiam de cum ajunsesem in luminis,cine era.Doar el stia de acest loc.Nu era prima data cand ma gasea aici.
De ce venise?De ce trebuia sa fie aici,sa il gasesc asteptandu-ma?
De ce incerca sa ma faca sa ma simt vinovata ca plecam?Poate pentru ca nu vroiam sa imi iau la revedere de la el.Imi era destul de greu sa imi iau la revedere de la familie.Nu as fi suportt sa imi iau la revedere si de la el.
Trebuia sa ma detasez de tot ce avea legatura cu vampirii.Si cu el.Desi era cam greu avand mai nou in familie o sora vitrega vampir,un frate fan vampiri si un imprint pe un vampir.
Vroiam sa ma intorc sa plec,dar m-a simtit.
-Pleci?a zis fara sa se intoarca,stand nemiscat ca o statuie.
Uram cand imi punea intrebari la care imi era greu sa raspund.
-Aveam de gand,am zis usor,stiind ca ma auzise.
S-a intors spre mine dar nu a inaintat.
Expresia fetei lui m-a socat.Era ceva ce nu mai vazusem niciodata.Nu aveam puterile lui ca sa descifrez ce simtea......
-Pleci din La Push?m-a intrebat din nou.
Am inaintat spre el,nesuportand distanta care ne despartea.Atunci am vazut in mana lui caietul imbracat in piele in care il vazusem scriind acasa la Evellynne.
M-am oprit la 5 metri.Nu vroiam sa stau mai aproape de el.Si-ar fi dat seama ca imi era greu sa fiu in preajma lui,desi cu siguranta stia pana acum.Uram despartirile.Dar trebuia sa o fac.
-Da plec.Mereu mi-am dorit sa plec de aici.
-Inteleg.Mult noroc iti doresc.Sa ai grija de tine,a zisvocea sunandu-i sparta.
A facut un pas spre mine dar s-a oprit.S-a uitat la mine si a schitat un zambet fortat.
Trebuia sa plec.Deja simteam cum ma rupeam in mici bucati..Vroiam sa faca ceva,sa-mi zica altceva decat mult noroc.
-La revedere,Jasper!am zis intorcandu-ma sa plec.
Am facut decat cativa pasi.
-Leah...i-am auzit vocea in urma mea.
Inima imi bubuia in piept.Acea chemare,acel cuvant m-a trznit ca un fulger.
Nu puteam sa plec fara ca macar sa-i multumesc .Datorita lui cunoscusem sentimentele pe care le crezusem moarte.Datorita lui ma vindecasem de iubirea pentru Sam care ma condumase atata timp.Datorita lui....El era .......Totul.
Ploaia ce amenintase ziua incepuse sa cada.Cerul plangea o data cu mine.
Lacrimile pe care le tinusem in frau nu au mai putut fi infranate si s-au amestecat cu picaturile de ploaie care imi spalau fata.
M-am oprit in loc.Imi era frica sa ma intorc.
-Leah.....nu pleca,a zis.
Era prea mult.De ce ?
De ce trebuia sa simt astea pentru el?De ce el?De ce nu imprintasem si eu pe cineva normal,cineva care nu era prin natura lui dusmanul meu?De ce simteam ca daca imi zicea ceva mai mult nu aveam sa mai plec?Incercasem mult sa neg ca ceea ce simteam era doar in imaginatia mea,ca nu mi se putea intampla tocmai mie,dar ma inselasem
La dracu cu toate!M-am intors si am alergat spre el.Nu imi pasa ce avea sa zica.Trebuia s-o fac.Daca aveam sa regret........
M-am oprit direct la pieptul lui.Nici nu l-am clintit cand m-am atuncat in bratele lui.L-am strans puternic in brate,ingropandu-mi fata in scobitura umarului sau.
Ploaia imi siroia pe fata.Hainele mi se lipisera de corp.Parul imi atarna in suvite groase pe fata si gat.
Il iubeam!Simtisem asta de prima data ma atinsese.
Dar era imposibil!Ceea ce simteam era interzis!Nu puteam sa sper.
Trebuia sa plec .Pentru el.Pentru binele amandurora.M-a strans in brate,sarutandu-mi fruntea si ingropandu-si fata in patul meu ud.Pentru prima data atingerea lui a insemnat altceva pentru mine- sfarsitul.
Daca recunosteam ca il iubeam si eu si el am fi fost morti acum daca cei din haita ar fi aflat.Daca l-as fi putut detesta,ca inainte,totul ar fi fost asa de simplu.Dar din moment ce nu puteam,trebuia sa renunt.Tandretea cu care imi atinsese parul aproape ma distrusese.
M-am ridicat pe verfuri si l-am sarutat.
Ca si prima data cand il sarutasem,simturile mi-au explodat in corp.Buzele lui erau la fel cum mi le aminteamNu ma puteam gandi la nimic altceva decat la uriasa dragoste pe care i-o purtam ascunsa in suflet.Stiam ca avea sa-mi fie asa greu sa renunt,sa plec.,dar imaginea lui Alice impreuna cu el m-a facut sa imi dau seama ca trebuia.Era imposibil,interzis.Chiar daca il iubeam,prin natura eram dusmani.Nu aveam de gand sa lupt pentru ceea ce simteam,ci aveam sa capitulez,sa il las sa fie fericit.M-am desprins din imbratisare si m-am uitat la el.Ochii ii straluceau.Era cea mai frumoasa creatura,era Jasper,cel pe care imprintasem si la care trebuia sa renunt.
Trebuia sa fac asta!Trebuia!
-Adio,Jasper!am zis .Sa fii fericit! i-am soptit printre suspine.
-Leah.......a zis luandu-mi mana in a lui.
-Te rog,Jasper.....Lasa-ma sa plec,am is cu ochii inchisi.Am simtit pielea veche a caietului cand mi l-a pus in mana.

De ce mi-l dadea mie?Nu puteam sa il intreb pentru ca daca deschideam ochii si il priveam,nu mai aveam putere sa plec.Trebuia sa plec pentru amandoi.
Din nou pierdeam dragostea.
Am facut doi pasi inapoi cu spatele,cu ochii inchisi.
M-am intors si am luat-o la fuga.Am lasat caietul jos si m-am transformat,
luandu-l in gura apoi si fugind.Eram o lasa!
Am auzit crengi rupandu-se in spatele meu,dar viteza cu care treceam pe langa copacii din jur a innabusit sunetele.
Doar o soapta mi-a ajuns la urechi.
,,LEAH......,,,