57.Surpriza si Neincredere

Ma gandeam cum aveam sa imi impart timpul in asa fel incat sa nu il neglijez pe Seth,desi aveam sa fiu departe de el.Fara el viata mea ar fi fost....goala.
Eram pierduta in ganduri cand am vazut-o.Era ea ,Kaili,fata pe care Seth imprintase.
Era in padure,cu inca 2 fete.Discutau ceva,dar ca sa nu deranjez nu m-am apropiat.
Seth treuia sa afle ca se intorsese.Avea sa fie asa fericit!
Cand am vrut sa ma intorc sa plec inapoi sa-l anunt pe Seth am ramas cu gura cascata uitandu-ma la cele 3 fete care se transformasera in lupi.
In lupi..
..3 fete.... cu siguranta nu vazusem bine.Mi-am frecat ochii dar imaginea nu s-a distorsionat.
3 lupi mari,de culoare alba cu pete pe spate stateau in locul unde vazusem cele 3 fete.
Nu-mi venea sa cred!Nu se putea asa ceva!
Cum de era posibil?Traisem atata timp cu impresia ca eram singura fata lup....dar ma inselasem.
Nu eram singura!Aveam dovada in fata ochilor.
Seth trebuia sa afle.Si cei din haita.Oare cum avea sa reactioneze Seth?Si ceilalti?
Dar nu ma puteam duce inapoi la Cullen-i.Seth probabil se odihnea.
Eram fericita ca fata se intorsese.Dar totusi,lup?!
Cum de era posibil asta?
M-am grabit catre casa.Trebuia sa il sun pe Seth,chiar daca dormea.Am intrat in graba in casa cand am ajuns,mama fiind la cumparaturi cu Charlie.
Am intrat in bucatarie inhatand telefonul si formand cu repeziciune numarul Cullen-ilor.Dupa ce a sunat o data,am auzit vocea lui Jasper la telefon.
-Familia Cullem,buna seara.
-Sunt Leah.Vreau sa vorbesc cu Seth.
-Buna Leah.Seth nu este aici .A plecat cu Jacob ,Edward si Bella in Port Angeles.
-A,ok.Atunci la revedere.
-Leah nu inchide.Trebuie sa vorbim,a zis el.
-Nu avem nimic de discutat,Jasper.
Trebuia sa fiu rece cu el.Dupa ce s-ar fi putut intampla cu Sam....
Eram recunoscatoare ca doar vorbeam la telefon....Si-ar fi dat seama ca il evitam ,daca eram fata in fata.Nu trebuia sa ma dau de gol in fata lui sau a celor din haita.
Nu puteam sa fiu eu causa unui razboi intre lupi si vampiri.
-Leah,trebuie.Si avem ceva important de vorbit.
-Singurul lucru pe care il avem de discutat este Seth.Sa-i transmiti sa vina acasa pentru ca am o veste importanta pentru el.Atat,am zis trantind receptorul.
Ce era asa important de discutat?
Trebuia sa uit ca existasera cateva saruturi intre noi si faptul ca imprintasem pe el.
Poate ca timpul si distanta aveau sa ma ajute.
Trebuia sa ma impotrivesc cu toate fortele.Eram mai puternica decat natura.Nu puteam sa las natura sa starneasca un razboi doar pentru ca mi se intamplase mjie ceea ce nu ar fi trebuit niciodata sa mi se intample.
M-am bagat in pat si am adormit.
Cand m-am trezit era deja seara.Dormisem atat de mult si nici macar nu fusesem obosita.
Vroiam sa sun din nou la Cullen-i dar de frica sa nu nimeresc din nou sa vorbesc cu Jasper,am preferat sa astept.Stiam ca avea sa-i zica lui Seth sa vina acasa.Si nu m-am inselat.
-Hei surioara,l-a, auzit pe Seth zicand cand a intrat in camera mea.
-Hei ,Seth.Stai jos,am o veste importanta am zis nerabdatoare.
-Nu mai pleci la colegiu?a zis el
-Nu nu e asta.Tot plec.Maine dimineata la prima ora.Dar nu e asta....Am vazut-o pe Kaili.
-Poftim?Kaili?Unde?Cand?
-Incet,incet.Graba strica treaba...Aseara dupa ce am plecat spre casa.Am vazut-o in padure.Era cu 2 fete.Si asta nu e tot,am zis marind suspansul.
Se uita la mine sorbindu-mi fiecare cuvant pe care il rosteam.
-.................?
-E lup.Am vazut-o cand s-a transformat,am zis.
L-a bufnit rasul.
-Nu e posibil asa ceva Leah.Nu ai vazut bine.
-Seth,nu sunt oarba.Stiu ce am vazut.E si cele 2 fete s-au transformat in lupi.Aveau blana alba cu pete negre si maro pe spate.
-Leah daca vrei sa ma faci sa nu mai fiu trist,cred ca te puteai stradui mai bine sa gasesti o minciuna mai buna.
-Seth ce nu intelegi?Nu te mint!Am vazut-o!
-Va place sa va bateti joc de mine,nu? a zis ridicandu-se de pe pat si iesind pe usa.
M-am ridicat
si am fugit dupa el.Usa camerei mele a bubbuit cand a trantit-o in urma lui.Pana am iesit afara,era deja in masina.
Seth avea masina?Sigur vreun ullen i-o imprumutase.
-Seth!am strigat dupa el,alergand spre masina.
Pana sa ajung la masina,a ambalat motorul si a pornit in tromba,stopurile masinii pierzandu-se in intuneric.
Ce il apucase?De ce nu ma crezuse?


***
Simteam nevoia sa ma calmez.Imi venea sa ma duc sa il scot afara tragandu-l de urechi si sa-i arat ca nu il mintisem.Nu cu asa ceva.Cum putuse sa ma acuze de asa ceva?
Stiam locul perfect unde aveam sa ma duc.Nu mai ajunsesem de ceva tip si trebuia sa ma calmez,sa-mi pun ordine in ganduri dar si sa-mi iau la revedere.Nu aveam sa mai vad mult timp locul care ma stia mai bine decat ma stiam eu sau vreun membru al familiei.
Locul unde plangeam,radeam,urlam,fara nicio retinere.
M-am indreptat inspre padure,netransformandu-ma.Era poate ultima data cand puteam sa ma plimb prin padurile din rezervatie.
Dar curand aveam sa aflu ca nu aveam sa fiu singura care vizita locul acela.