50.Zi de nastere 3

Ce era cu schimbarea asta la el?Nu parea genul tipului galant si in niciun caz cu mine.L-am vazut cum a scos o patura si a asezat-o pe capota si m-a tras de mana.M-am asezat si mi-a cerut sa inchid ochii.
-De ce?Ca sa sari la gatul meu sa ma musti?am glumit eu.
-Ai putina incredere,mi-a cerut el.
Am inchis ochii si am asteptat cuminte,cocotata pe capota.
Mirosea asa de bine....a acasa.
-Poti sa deschizi ochii,Leah,mi-a cerut.
Pe capota langa mine erau asezate cateva platouri acoperite.Decat o farfurie era in vazul meu.Friptura cu cartofi si sos de brocolli.Si o sticla de sampanie.

-Wow!am exclamat eu .
Eram cu adevarat surprinsa.
S-a asezat langa mine pe capota,uitandu-se la mine.
-Nu iti place mancarea?
-Ba da,doar ca...sunt surprinsa.Atata tot.De unde ai stiut de aparatul foto,zona aceasta din Milwaukee si ce imi place sa mananc?
-Se poate sa ii fi scapat lui Seth intr-o conversatie.Nu conteaza.Important e sa iti placa.
-E mai mult decat am visat vreodata.Este pur si simplu prea mult...Si toate pentru mine!
-Meriti pentru o zi sa fii rasfatata.Sau nu?
-Mai degraba nu.Nu prea am fost cuminte,am zis uitandu-ma la el.
-Sa stii ca nu sunt Mos Craciun ca sa te tai de pe lista copiilor cuminti si sa nu iti mai aduc cadouri.Azi ai voie la orice,a zis el serios.
-Pot sa-miscot sandalele?
-Dar nu ai mers nici 2 metri incaltata in ele.Cand vom pleca le poti scoate.Ce ar fi sa mananci?a zis intinzandu-mi farfuria.
Era felul de mancare pe care invatasem sa-l fac cu ajutorul tatalui meu cand aveam 5 ani.
Mi-am simtit ochii umezi.
-Leah?Plangi?
-Cum de ai...?Nimeni nu stie ca acesta e felul meu preferat de mancare!
-Seth a fost doar atent.Nu cred ca ai facut un secret din asta.
-Stii,mereu cand imi este dor de tata,mananc acest fel,am zis printre suspine.
Plangeam,lacrimile curagandu-mi sioaie pe obraz.
Nimeni nu facuse un asemenea gest pentru mine.
Jasper m-a atins usor cu degetul sub barbiemintorcandu-ma cu fata la el.
-Nu ai voie sa plangi azi.Azi trebuie sa fii fericita,a zis el bland.
-Ii este dor de tata.Si totul e prea perfect.
-Daca e perfect,de ce plangi?Si nu e nimic gresit ca in faptul ca iti este dor de tatal tau.Dar cu siguranta ar fi vrut sa fii vesela azi.De ce strici momentul?
Chiar asta faceam.Doar ca mi-as fi dorit ca si tata sa fie in viata in ziua cand implineam 21 de ani.Ziua cand deveneam majora.
-Esti majora de azi.Esti mai mare si ca mine,a zis luand degetul de sub barbia mea si inhatand sticla de sampanie.Cat timp desfac eu sampania,tu mananca.
-Cum adica sunt mai mare ca tine?am intrebat nedumerita.
-Aveam 20 de ani cand am fost transformat.Doar nu credeai ca m-am nascut vampir.Deci esti mai mare ca mine.
-Si pe langa cei 20 de ani,cati mai ai ca vampir?
-147 de ani, a zis prefacandu-se ca nu reusea sa desfaca dopul sticlei.
M-am inecat cu mancarea cand am auzit varsta lui.
-Esti mai vechi ca istoria! am zis razand.
-Ma bucur ca ti se pare amuzant, a zis serios,desi mi-am dat seama k nu il deranja.