47.Revedere

Drumul spre casa vampiresei a fost lung si deosebit de greu pentru mine:lasasem in urma o enigma si luasem cu mine o durere acuta de inima:nu reusisem sa o gasesc pe Kaili si mai si intrasem in bucluc din cauza lui Embry.Renuntasem sa deschid subiectul referitor la ce se intamplase in New York,in schimb am dat drumul la radio si am lasat muzica sa se auda in surdina.O ora..doua..trei...
Timpul trecea greu,insa nici unul dintre noi nu incerca sa faca atmosfera mai placuta:Embry era concentrat la maxim pe drum,iar eu imi gasisem o hartiuta pe care o impatuream si o dezimpatuream incontinuu.
-Mai avem mult?Innebunesc daca mai stau mult in acelasi loc.In plus,nu crezi ca ar trebui sa il plimbam si pe Sparky?Ca daca murdareste masina nu cred ca o sa mai avem viata buna cu Emmett.
-Chiar nu pot sa inteleg:te-ai gandit un pic inainte ca vom merge ore intregi cu un CAINE in masina??N-am inteles de ce ai crezut tu ca asta ar putea fi un cadou potrivit pentru sora-ta.
-Uite ce e,Leah nu a avut niciodata un animal de companie,poate eu cand eram mic dar nu ma pun la socoteala.Asa ca m-am gandit ca ii va placea mult un catelus:uite'te la el ce scump e!Nu va putea sa stea foarte mult timp suparata pe mine dupa ce va vedea ce cadou inspirat i-am luat.
-bine pustiule,cum zici tu.Eu atat iti spun:nu voi opri din ora in ora ca sa plimbi tu cainele.Lipsim de atata timp si chiar m-am saturat sa dorm in masina sau prin moteluri.Cu cat ajungem mai repede,cu atat mai bine.Poate primesc o recompensa ca te duc inapoi intreg.
-Poate primesti o bataie sora cu moartea de la Leah si un capac puternic de la Emmett pentru ca i-ai stricat bordul masinii !
-Auzi stii ceva ?!Aaah..las-o balta,n-am chef sa ma cert cu tine acum.Lasa-ma sa conduc,tu ai grija de pudelul ala.-Poti sa nu iti mai bati joc de caine??Tu cum te simti cand au altii tendinta sa te strige "Javra"??Poti fii atat de al naibii cateodata..
Dupa aceasta scurta confruntare Embry nu mi-a mai adresat niciun cuvant.Am profitat de linistea creata ca sa ma adancesc in ganduri:strabatusem intreg orasul New York dar nu gasisem absolut nimic:niciun indiciu,nicio urma,nicio speranta.Eram distrus pe dinauntru,simteam cum ma inec in propria mare de durere.Dar nu voi lasa lucrurile asa:voi fi tare,voi rezista:pentru Kaili,pentru Leah..pentru mine..
Azi era ziua leahei.Implinea 21 de ani.Eu cu Embry ne hotarasem sa ii cautam un cadou special:trebuia intai sa imi cer iertare pentru ca plecasem de nebun la New York si,in al doilea rand,trebuia sa ii fac ziua de nastere cat mai frumoasa.Stiu cat de greu ii era sa isi petreca zilele printre vampiri,daramite sa isi si serbeze ziua de nastere in compania a doi vampiri,unul dintre ei fiind "amuzantul" de Emmett.
Cu cateva ore inainte sa pornim la drum ne-am oprit in centrul orasului ca sa-i cautam Leahei un cadou frumos.Embry venise cu ideea sa ii luam niste haine sau un parfum scump,dar am vrut sa caut ceva mai special:merita ceva foarte frumos pentru faptul ca avea grija de mine si pentru ca suportase sa stea atatea zile cu niste vampiri.
Dupa mai multe cautari,certuri si contraziceri(parca eram doua fete)am reusit sa gasim cadoul perfect:un catelus absolut dragalas
si un lant de care era agatat un pandantiv rotund,din argint,iar inauntrul lui avand pe o parte o poza cu mine si cu Leah,si pe cealalta parte inscriptionat:"Never apart".Leah merita mult mai mult dar,din pacate,doar atat ne permisese bugetul.
Ajunsesem la intrarea in oras cand Sparky(asa il poreclisem,desi era cam stupid numele)incepu sa planga;probabil avea si el nevoie de o gura de aer curat,ca si mine de altfel.Embry conducea deja de vreo sase ore si inca mai avea cel putin o ora pana cand ajungeam la Leah.

-Trage si tu pe dreapta,te rog.Vreau sa il scot putin afara pe Sparky si am si eu nevoie de aer.
-Bine,dar nu stam mult.Mi-e somn si mi-e foame.Si nu cred ca vrei sa il mananc pe pudel pe post de hot dog,nu?
M-am uitat urat la Embry cand am auzit ultima replica,dar nu i-am mai raspuns.Am asteptat sa opreasca masina,l-am luat pe Sparky in brate si am coborat:era frig afara.Culmea,eu,care aveam 41 grade temperatura corpului,acum simteam frigul.

Ma obisnuisem cu ciudateniile:de cand ma transformasem in lup,multe lucruri se schimbasera in viata mea,lucruri carorra le-am facut fata.Insa acum,cand am fost pus fata in fata cu soarta,am pierdut.Am dat gres.
Dupa cateva minute in care mi-am dezmortit picioarele si l-am plimbat pe Sparky,am revenit la masina.Embry statea si se holba la bordul masinii.
-Eu ti-am spus ca asa o sa se intample daca o sa te enervezi la volan.Ce-ar fi sa te iei dupa toti camionagiii care te depasesc si te injura si sa ajungi sa spargi si parbrizul.Sunt curios ce explicatie savanta ii vei da lui Emmett pentru ce ai facut.
-Mai taci,pustiule.Ar trebui sa tii cu mine,nu sa ma parasti.oricum au destui bani.Va putea schimba usor bordul.In plus n-am facut mare lucru.Sunt doar...niste crapaturi si fire scoase pe afara.Nimic grav nu ?
-Nu,nimic grav.Doar ca nu mai vedem cu ce viteza conducem si cata benzina mai avem in rezervor.A da,si sa nu uit:Aston Martin-ul e masina rara prin partile astea ale Americii:imi zici si mie unde vor gasi piese de schimb si service specializat ?Bravo,domnule Strica-Tot,ai atins pragul absolut de tampenii facut in decurs de doua saptamani.
Desi ar fi vrut sa ma izbeasca cu capul de geamul din dreapta mea,Embry a tacut si a continuat sa conduca.Devenisem irascibil,usor de enervat.Ardeam pe dinauntru din ce in ce mai tare cu cat zilele treceau si nu eram langa ea.Oare aveam sa traiesc o viata suferind dupa ea?Asa mi-a fost scris ?
Imi pare rau Embry,n-am vrut sa fiu atat de rautacios.Trec printr-o perioada foarte proasta si sunt cu nervii si cu sufletul la pamant.Chiar imi pare rau de comportamentul meu,dar ma simt mizerabil..
Embry se uita la mine si incuviinta din cap:
-Te cred si tocmai de aceea nu iti spun nimic.Sunt convins ca atunci cand vom ajunge o sa te mai intremezi:bag mana in foc ca ti-e tare dor de Leah.
-Mi-e foarte dor de sora mea si sper sa ma ierte pentru tampeniile facute.Dar in curand vom ajunge si nu voi mai pleca de langa ea pentru mult timp de-acum incolo.
-Sper macar ca o sa aprecieze ca am avut grija de tine si ca te-am adus intreg.Adica nu vreau sa-mi multumeasca,vreau doar sa nu imi rupa gatul.Stii...se vindeca greu..
Auzindu-l pe Embry m-a bufnit rasul.Trebuia sa recunosc ca Leah era destul de iute la manie si,daca se supara,ar fi fost in stare sa il transforme pe Embry intr-un fachir.Sparky incepuse sa se agite prin bratele mele,semn ca nu mai avea stare.Vanzatoarea de la magazinul de animale ii pusese o fundita rosie la gat si imi mai daduse si un cosulet simpatic si ceva de rontait special pentru cainii pui.Insa dupa ce s-a zvarcolit prin cos vreo zece minute,Sparky a inceput sa latre si a sarit la mine in brate.
Am ajuns la vampir acasa noaptea tarziu:casa arata destul de inspaimantator:era mare,veche si foarte sobra;peretii erau acoperiti de iedera si din loc in loc se puteau observa crapaturi proeminente in zid.
Am urcat scarile din fata usii principale si am asteptat.Ce anume,nu stiu.Poate ca asteptam sa ma trezesc din visul acesta urat;sa fiu acasa,in patul meu,s-o aud pe Leah bombanind despre cine stie ce isprava de-a mea,sa aud omleta sfaraind in tigaie si pe mama strigandu-ne la masa,sa-l vad pe Jacob si sa il las(intentionat bineinteles) sa ma intreaca la alergari.
Am asteptat sa urce si Embry scarile si,tragand aer in piept,am batut in casa:urma sa ma intampine o ploaie de urlete,acuzatii,nervi.Totusi,era suspect faptul ca nu se repezise nimeni sa smulga usa si sa ma traga inauntru.
Dupa cateva secunde cineva ne-a deschis usa:era Jasper.M-a intampinat cu un zambet si cu o incuviintare din cap.Parea...diferit.Vampirul tacut,sobru si retras parea...fericit.Observasem chiar si o oarecare roseata in obraji(desi teoretic acest lucru era imposibil)
-Ma bucur sa te vad Jasper.Multumesc...pentru tot.N-am cuvinte sa va multumesc pentru ajutor si...
-Seth,stai linistit.Desi nu stiu cum e cand iti intalnesti sufletul pereche,avem experienta de la Jake si Nessie.Tu...cum te simti ?
Am simtit cum mi se inunda ochii de lacrimi.Am inghitit un oftat si i-am spus:
-Nu am gasit-o.Zile intregi de cautare si...nimic.Nimic.Dar nu renunt asa de usor.Nu vreau.Nu...
-Nu fii trist,Seth.In lumea asta toate lucrurile au un rost.Esti un copil bun.O sa vezi ca se va rezolva totul,zise Jasper batandu-ma usor pe umar.In momentul acela am simtit un val de liniste punand stapanire pe mine.Ma simteam un pic mai bine;rasarise un fir de speranta in sufletul meu.Linistea mea s-a sfarsit in momentul in care l-am auzit pe Emmett urland:probabil descoperise stricaciunile din masina.Am zambit amar si m-am intors catre Jasper:
-Multumesc pentru...starea asta.Dar cred ca ar trebui sa te duci sa-l tii pe Emmett.Embry a cam...distrus bordul masinii si probabil ca nu va iesi frumos.Eu vreau s-o vad pe Leah.I-am luat un cadou mai naravas si nu-l mai pot controla mult.
Sparky se zbatea puternic in bratele mele,vroind probabil sa misune liber prin jur.Jasper se uita amuzat la el si-mi spuse:
-Leah doarme.A avut niste zile mai...agitate si am lasat-o sa doarma mai mult.dar poti sa te duci s-o trezesti,o sa fie fericita ca ai ajuns.
Jasper incepu sa pufneasca amuzat,probabil la ce ii trecea prin minte in legatura cu "intalnirea de gradul 3" dintre mine si Leah.II straluceau ochii cand vorbea de Leah.Se intampla ceva ciudat,dar eram prea daramat ca sa stau sa analizez lucrurile.
L-am trecut pe Sparky pe dupa un brat si am deschis usor camera leahei:sora mea dormea linistita in pozitia ei preferata:pe partea drepta si cu un pui de perna in brate.L-am lasat pe Sparky sa misune si m-am asezat in dreptul ei pe marginea patului:Nu am vrut s-o trezesc:dormea asa frumos,era atat de senina si linistita.Zambetul meu s-a transformat in lacrimi:plangeam de fericire ca imi revedeam sora,plangeam de tristete ca in continuare ramasesem singur.Mi-am inghitit suspinele ca sa n-o trezesc pe Leah si m-am bagat langa ea in pat luand-o in brate:ma simteam ca in copilarie,atunci cand aveam cosmaruri si ma bagam langa ea in pat:ma alina,ma lua in brate,ma linistea...
Aproape ca am adormit si eu,insa latraturile "lupului"m-au trezit la realitate:probabil ca ii era foame.Am simtit-o pe leah tresarind langa mine.M-am aplecat sa-i dau la o parte parul de pe fata si am sarutat-o pe obraz.
-La multi ani Leah !
Deschizand usor ochii,leah se uita pentru cateva secunde la mine,probabil nevenindu-i sa creada ce vede:fratele fugit de nebun de acasa,umbland prin America sa gaseasca o naluca,o enigma...In secunda a doua a sarit ca arsa din pat si m-a luat in brate,fiind cat pe-aci sa ma striveasca.O credeam si eu,ar fi vrut sa ma faca afis pentru toate tampeniile pe care le facusem in ultima vreme.
-Seth!Fratioare!Ai ajuns!Esti intreg!Ce...O SA TE OMOR CU MANA MEA INTR-O ZI !!!! zise Leah strangandu-ma tare in brate.
-Niciodata in viata ta de lup sa nu mai faci asa ceva!Pleci pe nepusa masa in lumea larga.Tu stii ca era sa imi provoci un atac de cord??Nu ca ar fi simplu sa faci asta.Tu stii ca a trebuit s-o mint pe mama??Cum puteam sa ii spun ca baiatul ei de nici 16 ani a plecat in celalalt capat de tara?Ca sa nu mai zic ca a trebuit sa suport doua mortaciuni mai bine de doua saptamani.Tu nu gandesti de doua ori inainte sa faci anumite lucruri??
Am lasat-o sa se descarce si sa-mi sparga oalele in cap.Si pe buna dreptate:trebuia sa ma gandesc de doua ori inainte sa plec:in plus,poate daca ma ajuta toata haita,rezultatul ar fi fost mai bun.Insa si lui Embry ii datoram foarte multe:faptul ca ma suportase mai bine de 15 zile si taria pe care a avut-o ca sa nu comenteze despre starea deprimanta in care eram.Dupa vreo zece minute de urlete si nervi,Leah a tras adanc aer in piept si m-a luat in brate inca odata,strangandu-ma cat de tare putea.
-Ma lasi 2 minute sa vorbesc si eu,te rog?Am incercat sa imi pregatesc un speech in drumul spre tine dar nu am reusit.Asa ca voi vorbi din suflet:imi cer iertare pentru ce am facut,pentru faptul ca am plecat fara sa ti zic.Imi pare rau ca te-am pus pe drumuri,si fix cu doi vampiri.Imi cer iertare Leah:am crezut ca o voi gasi,ca ma voi intoarce cu ea acasa...iubita mea...viata mea...inima mea nu mai bate,leah...Sunt gol pe dinauntru si am ajuns un nimic...
-Seth!Uita-te la mine!Nu-ti voi permite sa gandesti asa.Ai toata viata si toata lumea la dispozitie s-o gasesti.Te voi ajuta si eu:esti fratele meu si meriti ce e mai bun.Cum crezi ca te voi lasa sa suferi in halul acesta?Oi fi eu mai...dificila in ceea ce priveste dragostea,dar vreau sa te vad fericit.Si daca fericirea ta inseamna aceasta fata,voi face tot posibilul sa va aduc impreuna.
Cuvintele leahei mi-au readus o jumatate de zambet pe fata.Mai exista o speranta:cu ajutorul surorii mele si,cel mai probabil,al haitei aveam sa cutreier lumea pana cand o gaseam pe Kaili.Am tras aer adanc in piept si mi-am privit sora:--Multumesc surioara.Si iarta-ma te rog.Nu voi mai face asa ceva niciodata,iti promit.Oricum,hai sa revenim la lucruri mai frumoase.E ziua ta si trebuie sa petrecem nu?Eu...ti-am luat ceva.Bine.probabil ca vei avea un mic soc,dar sper ca o sa te obisnuiesti cu el.
M-am aplecat si am scos ghemul de blana de sub pat.S-a zvarcolit un pic in bratele mele dar,cand a vazut-o pe Leah,s-a potolit imediat.L-am pus in pat langa noi,insa Sparky a sarit in bratele leahei si s-a cuibarit in poala ei.
-E un caine foarte iubaret dar si foarte pretentios.Tot drumul inapoi s-a plimbat prin masina,a latrat si n-a stat locului pana nu l-am luat in brate.Cred ca pe mine si pe Embry nu ne place,insa vad ca pe tine te-a indragit instantaneu,deci nu veti avea probleme.M-am gandit ca ti-ar placea un animalut de companie:o sa creasca mare dihanie si,la un moment dat,poate il luam cu noi sa faca ture prin padure.
-E...atat...de dragalas !!!! Iti multumesc Seth,dar nu trebuia sa te complici atat!!In fond,cel mai mare cadou pe care mi l-ai fi putut face a fost sa te intorci viu si nevatamat.Asta inseamna cel mai mult pentru mine,sa stii.Stii ca te iubesc foarte mult si nu ma simt deloc bine sa te stiu departe de mine.Fara un telefon atatea zile...
-Hai sa nu mai vorbim despre asta,OK?E...mai bine sa uit de astea doua saptamani.Vreau sa ma concentrez pe ce voi face de-acum incolo.Oricum,nu m-ai lasat sa iti dau tot cadoul.Mai am ceva pentru tine.
Am scos din buzunarul de la pantaloni saculetul in care se afla lantisorul si i l-am inmanat Leahei care,cu o insemanare specifica lupilor,l-a desfacut si a rasturnat in palma continutul.Pandantivul din argint contrasta de minune pe pielea aramie a surorii mele.I-am ps lantisorul la gat si am deschis pandantivul ca sa poata vedea adevarata surpriza:poza cu noi doi si textul special incrustat pe o parte.

-Ti-am promis ca nu voi mai pleca niciodata departe fara tine.Si ma voi tine de cuvant.Te iubesc mult de tot surioara.Daca ai stii cat de dor mi-a fost de tine !
Ochii Leahei se umplura de lacrimi vazand ce scria in pandantiv.Isi feri privirea de mine cateva secunde ca sa isi stearga cateva lacrimi ce cursera pe obraz si,cu zambetul pe buze,imi zise:
-Nu puteai sa gasesti o poza mai frumoasa?In asta par prea batrana.Uite,sub ochiul stang am un rid de expresie.Si uite,spranceana,este...
Am inceput sa rad auzind-o cum se plangea de niste imperfectiuni imaginare.Leah reusea foarte bine sa isi stapaneasca emotiile,chiar si cand i le provocam eu.Am sarutat-o pe obraz si i-am zis:
-Esti perfecta surioara.Dar daca nu iti place poza,o putem schimba cand ajungem acasa.Spune-mi,tu ce ai mai facut?Eu nu am mare lucru ce sa it povestesc,poate doar ca m-am intalnit cu o prietena de-a ei in New York..Am sperat ca imi va da datele ei de contact:numele intreg,adresa,telefon,orice.Dar mi-a zis ca nu stie nimic de ea.Deci nu am rezolvat nimic.In schimb,Embry si-a organizat o "intalnire cu moartea":a spart bordul masinii.
-E nebun?!! Nu vreau sa stau in preajma lui Emmett cand va vedea asta.Ce a avut cu saraca masina?El nu realizeaza cat de mult costa reparatiile unui Aston Martin??Nu oi fi eu mare experta in masini,dar pot sa imi dau seama ca Embry nu mai are trai linistit cu Emmett de-acum incolo.
-S'a suparat pe niste camionagii care i-au facut niste semne obscene si a dat cu pumnul in bord.Nu l-ai auzit pe Emmett mai devreme?A vazut masina deja.Dar l-am rugat pe Jasper sa stea cu ochii pe ei ca sa nu degenereze "discutia".
-Aha...Jasper..Si,ce ma intrebai mai devreme ?
Leahei ii straluceau ciudat ochii foarte ciudat.As fi vrut sa o intreb ce semnificatie ascunsa avea seninatatea fetei ei si roseata brusca din obraji,dar m-am gandit ca nu e timpul potrivit.
-Te intrebam ce s-a mai intamplat cat am fost eu plecat.Si cum de ai rezistat tu atata timp in compania unor vampiri?Tu,Leah Clearwater,doua saptamani pe drum cu jasper si Emmett?Ia uita-te la mine,ai flacari pe nas?
-Seth Channing Clearwater!!Nu te intrece cu gluma pentru ca nu esti in pielea unei persoane merituoase.Iar in ceea ce priveste drumul meu pana aici,dupa cum poti observa,inca nu mi-am luat campii.Dar nici mult nu mai aveam.Emmett a fost cel mai "incantator":a stat pe capul meu zicand ca e babysitter,a facut numeroase glume proaste pe seama mea si,picatura care aproape a umplut paharul,m-a tarat sa ma dau in roller coaster pana mi s-a facut rau.
-Stii foarte bine ca Emmett e mai glumet,n-ai de ce sa te superi pe el:asta e firea lui.
-Dar nu ma intereseaza.Stii foarte bine ca...
Un urlet nervos o intrerupse pe Leah.De afara se puteau auzi zumzete agitate si...Emmett care urla de mama focului.Imi imaginam ce se intampla:Emmett descoperise intreg dezastrul din masina si,cel mai probabil,avusese un soc.Mi-era oarecum frica sa il las pe Embry singur,asa ca m-am intors la Leah si i-am spus:
-Eu propun sa coboram.Embry ar fi fericit sa vada ca il sustin moral in aceasta...confruntare.
Leah pufni si se ridica usor din pat,atenta sa nu il trezeasca pe Sparky care adormise la ea in brate.
Afara,Emmett inspecta msina si ii arunca priviri ucigase lui Embry.Jasper statea intr-un colt si privea catre casa.Cand am iesit in fata casei,Jasper si-a fixat privirea asupra leahei si a zambit.Leah l-a privit atenta pret de un minut si pe urma s-a intors si si-a fixat privirea asupra ghemotocului din bratele ei.
-Ce e cu toata harmalaia asta aici??Aveti ceva de impartit?Embry,noi doi vom avea o discutie foarte serioasa cand ajungem acasa;si sa nu crezi ca te poti eschiva pentru ca voi avea grija sa-l pun in tema si pe Sam in legatura cu "disparitia" ta de jumatate de luna,zise Leah uitandu-se nervoasa la Embry.
Brusc,Jasper veni in dreapta Leahei si ii puse o mana pe umar.Se uita la catelus si zambi,intreband-o:
-Ce nume vrei sa ii pui?Ai dori sa te ajut cu niste sugestii ?
Leah lasa privirea in jos si ii zise:
-Nu,multumesc.Ma...ma descurc singura.Seth,ai grija de catelus,ma duc sa pregatesc ceva de mancare pentru tine si Embry:ma gandesc ca drumul v-a infometat destul de tare.macar de-oi gasi ceva intr-un frigider de vampir...
Zicand acestea,Leah se intoarse pe calcaie si intra in casa.M-am uitat dupa ea pentru cateva secunde:in mod clar era schimbata.Dar..de ce ? Sau poate ca lipsisem prea mult de acasa si ma dezobisnuisem de caracterul Leahei.M-am trezit din gandurile mele cand m-am auzit strigat:
-Seth,poti veni un pic cu mine?Vreau sa te intreb ceva.
Jasper m-a condus la cateva sute de metri departare de casa.Orice ar fi vrut sa vorbeasca cu mine,eram sigur ca nu trebuia sa auda si altii.
-Uite ce vroiam sa vorbesc cu tine.Azi e ziua Leahei,insa nu ne-am pregatit cu niciun cadou.As vrea sa ma recompensez pentru faptul ca a reusit sa ne suporte astea 15 zile si,mai ales,ca a reusit sa nu ii rupa capul de pe umeri lui Emmett.
-OK,probabil ca Leah ma va omori pentru asta,dar...ce vrei sa stii?...
Am discutat cu Jasper timp de jumatate de ora.I-am facut o scurta istorisire a celor 20 de ani ai Leahei:i-am zis care e mancarea ei preferata,ce ii place,ce nu poate suferi,ce hobbyuri are,ce o face sa rada.Cu siguranta imi semnasem actul de executie:nu era suficient ca leah ura de moarte vampirii,acum mai trebuia sa suporte si faptul ca un vampir stia foarte multe lucruri despre ea.
Jasper mi-a zambit a,abil si mi-a facut semn sa ne intoarcem;din bucataria casei venea un miros puternic de paine prajita,bacon si lapte cald.Atat eu,cat si Embry,care incerca sa incheie conflictul cu Emmett,ne-am infipt pe usa,fix in camera de unde veneau aromele.In ultimele zile uitasem sa mai am grija de mine.
In timp ce luam masa,Emmett,care statea si il fixa pe Embry cu privirea,s-a luminat la fata brusc si a iesit val vartej din camera.Dupa nici 1 minut s-a intors in bucatarie tinand in brate un pachet mare frumos impaturit in hartie fina si prins cu o fundita rosie.
-Stii,trebuia sa imi cer cumva scuze pentru cat te-am chinuit in ultima vreme.Sper sa iti placa ce ti-am luat eu.La multi ani Leah!
Leah lua pachetul si il studie cu atentie.Nu parea a fi o bomba.Emmett incepu sa rada si ii rupse ambalajul.Cadoul era o enciclopedie universala a lupilor.O carte de 1000 de pagini in care se povestea absolut tot despre lupi:radacini,povesti,istorie,date,tot.Leah zambi si ii multumi lui Emmett pentru cadou.isi roti privirea prin camera si pe urma ma intreba:
-Dar..Jasper unde e?
-Probabil ca s-a dus sa vaneze.Se intoarce repede.Oricum noi ar cam trebui sa ne culcam,maine plecam acasa nu ?
Leah ofta si se ridica de la masa.Stranse vasele si se indrepta spre usa.
-Eu ma duc sa fac o baie,zise ea.Seth,dormi cu mine in seara asta.Nu te mai scap din ochi o perioada.Embry,tu poti sa dormi afara.Si zi mersi ca nu am spalat podeaua cu tine.Noapte buna.
Am lasat-o pe Leah sa se duca sa faca baie si eu m-am indreptat spre camera.Pe patul mare din dormitorul in care dormise Leah se aflau o rochie scurta,rosie,si o pereche de sandale din material auriu.Pe rochita era un bilet in care scria: "Seth,maine de dimineata inainte de plecare,convinge-o pe Leah sa se imbrace cu astea.te rog mult.Iti raman dator.Somn usor.Jasper"
M-am uitat pentru cateva secunde la lucruri si le-am pus bine,undeva unde sa nu le gaseasca Leah pana a doua zi de dimineata.Dupa ce am gasit un loc sigur,m-am bagat in pat si am inchis ochii.Se derulau mult lucruri in mintea mea,insa eram fericit ca mi-am revazut sora si ca lucrurile au mers cat de cat bine si fara varsari de sange.
Am adormit aproape instantaneu.Am auzit prin somn cum Leah intra in camera si ma saruta pe frunte."Te iubesc fratiorul meu nebun si curajos."
A doua zi dimineata eu am fost primul care s-a trezit.Leah dormea linistita langa mine,baguind ceva pin somn.M-am ridicat usor din pat ca sa nu o trezesc si m-am dus la geam:Embry si cu Emmett pareau a se fi impacat,lucra amandoi ceva la masina.Jasper nu era pe nicaieri.("Probabil ca se pregateste de plecare.Eu tot nu imi pot explica ce se intampla cu ei...Leah,in rochie rosie??In sandale??nebunie curata...nu stiu ce vrea Jasper sa faca...")
M-am asezat pe marginea patului,si cu o scurta imbratisare,am trezit-o usor pe Leah.Deschizand ochii,se uita cateva secunde la mine si zambi.
-E bine sa vad ca nu am visat si ca esti bine,nevatamat si intors in siguranta la mine.Multumesc.
I-am zambit calduros si am profitat de moment,fiind bine dispusa,si i-am zis:
-O sa te rog sa imi faci e plac cu ceva.Stiu ca o sa ti se para nebunesc,dar te rog sa o faci pentru mine.E...oarecum o surpriza("Nu stiu nici eu ce este...").Uite,o sa te rog sa imbraci asta.
I-am aratat rochita rosie dintr-un material vaporos.Leah facu ochii mari si fata i se intuneca:
-Iti arde de glume acum,nu?Eu nu imbrac asa ceva!!Ai luat-o razna??Ai acut prea multe cumparaturi la New York sau ce?
-Nu e de la mine...Este....nu conteaza.te rog,imbrac-o.Pentru mine.Te rog.
Leah ofta si o lasa balta.Din cateva miscari isi trasse rochita peste cap si ma ruga sa o ajut cu fermoarul:arata superb.O frumusete simpla,rara,unica.tenul aramiu era pus foarte bine in valoare de rosul aprins al rochiei.Era perfecta.Aveam cu cine sa seman.
-Bun.Un pas l-am facut.Acum te mai rog ceva si gata.Uite incalta-te te rog cu...sandalele astea.Te roooooog !!
-Seth,tu ai innebunit??Te-a spalat Embry pe creier ?Tu nu vezi ce toc au?Vrei sa imi rup gatul sau ce ?
-Nu au tocul chiar asa de mare.te rog,incalta-le.Vedem pe urma ce-o fi...("Doamne,Jasper chiar vrea sa ma bage in gura lupului?pardon.a lupoaicei?")
Incruntandu-se si pufnind enervata,Leah incalta sandalele.Se uita in oglina sa se vada.Era ea,imbracata...altfel.Imbracata elegant,finut.Facu ochii mari vazandu-se si un zambet se chinui sa iasa la iveala pe chipul ei.Inghiti in sec si ma intreba:
-Si,ma rog,cu ce ocazie?Doar n-oi vrea sa facem ture prin padure..cu mine imbracata asa...
-Sincer,nu stiu care e ocazia.Adica stiu,dar....Nu stiu,e o surpriza.Mai am un singur lucru de facut si scapi de mine,ok?Uite pune-ti asta la ochi.
I-am intins o esarfa subtire pe care sa o lege la ochi.Leah se uita enervata la mine si imi spuse:
-Ai de gand sa imi strici toata ziua,nu?Imi explici si mie pentru ce trebuie sa ma legi la ochi?Unde mergem?Si ce e atata secretosenie?Stii foarte bine ca nu imi plac surprizele!
-Leah,te rog,fa cum iti zic eu.Restul vedem pe urma.Promit ca o sa ma revansez intr-o zi,dar acum fa cum iti spun eu.
I-am prins esarfa in jurul ochilor si am tras-o usor de mana afara din camera.Dupa ce am coborat usor scarile pana in fata casei,am condus-o catre masina lui Jasper,care,cand a vazut-o pe Leah,a facut ochii mari si a ramas inmarmurit.Zambi si ii lua mana Leahei:
-Esti gata? l-am auzit pe Jasper intreband-o Leah in masina .
Leah nu a fost in stare sa scoata doua cuvinte,caci Jasper a si pornit masina demarand in tromba.
Am ramas perplex cateva secunde,nestiind ce se intampla cu adevarat si de ce Leah nu a comentat absolut nimic de faptul ca un vampir a luat-o cu el si a plecat...
-Imi puteti spune si mie ce se intampla?Unde au plecat?Si de ce Jasper nu a zis nimic?
-Aoleu,trebuie sa le stii tu pe toate,pustiule,raspunse Emmett.Leah si cu Jasper au plecat intr-o mica excursie.Asa ca,hai,impachetati ce aveti la voi si sus in masina.Va intoarceti cu mine in Forks,dragii mosului.
Nu reuseam sa inteleg... Se intampla ceva foarte ciudat in ultima vreme si nu ma refeream la mine...plutea ceva nou in aer...ceva diferit...ceva ce simteam ca imi este familiar si totusi nu reuseam sa imi dau seama ce era...
("Ce se intampla?...")