53.Companie

Timpul incepea sa treaca din ce in ce mai greu.Dupa ce Emmett a plecat sa vaneze,eu cu Embry ne-am cazat si am ramas in camera pentru tot restul serii.Ploaia se oprise,insa,in locul ei,se instalase un vant puternic care parea ca va rupe acoperisurile caselor in orice secunda.
Prima idee pe care am avut-o cand am intrat in camera a fost sa intru sa fac un dus fierbinte,insa muschii nu au vrut sa coopereze cu mine:singurii pasi pe care am reusit sa ii fac au fost de la masina pana la marginea patului.
Embry pleca sa caute un supermarket sau un fast food deschis:i se facuse foame si,asigurandu-se ca n-o sa fug nicaieri,a plecat in orasel incuiand usa dupa el.Neavand nimic mai bun de facut am dat drumul la televizor sperand ca zumzaitul vocilor de pe post o sa ma distraga de la gandurile in care riscam sa ma inec.
"Bravo Embry,ai incuiat usa si ai plecat cu cheia;nu te-ai gandit ca pot sa ma transform si sa sar pe geam...nu te-ai gandit ca poate sa ia foc pensiunea si sa mor ars de viu aici...Doamne,vreau acasa...vreau sa o vad pe Leah,vreau sa o cert pe Leah ca a plecat si m-a lasat in ceata,nestiind unde e si ce face...vreau...stiu ce vreau dar nu pot avea...acum.nu,pentru totdeauna..nu,nu e adevarat!Seth!Potoloeste-te;o vei gasi.Ai incredere..."
Nu aveam stare:nu eram genul de persoana care sa stea si sa se complaca in situatii de genul acestora:dormeam mult ce-i drept dar asta era oarecum o trasatura specifica lupilor.In rest eram activ:alergam,saream,ma jucam...
Intr-un sfarsit mi-am facut "curaj" sa ma ridic din pat si am inceput sa ma plimb in jurul lui:trecusera doua ore de cand plecase Embry dupa mancare.Mie nu-mi era foame.dar innebuneam daca mai stateam mult timp singur.Am auzit o ciocanitura in geam care m-a facut sa tresar;nici atentia nu ma mai ajuta in ultima vreme...
M-am indreptat spre geam si am dat perdeaua la o parte:era Emmett,cu o figura nu tocmai fericita pe chip.Am deschis geamul larg si m-am indreptat inapoi spre pat.
-imi explici si mie DE CE este usa incuiata??Si pe unde umbla potaia cealalta?!Nu i-am zis sa ramana sa aiba grija de tine?!
Cuvintele lui Emmett umplura paharul.Am simtit cum fierbinteala imi inunda corpul,urcand incet incet catre fiecare locsor si celula din mine.Mi-a luat o secunda sa ma transform.Norocul meu era faptul ca eram in centrul camerei si nu am distrus aproape nimic.Emmett adoptase o pozitie de aparare,intinzandu-si bratele in fata,pregatit fiind sa ma prinda si sa ma opreasca in caz ca faceam ceva necugetat.
"Dispari din fata mea!Nu vreau sa te ranesc.Te rog...vreau sa plec...nu mai rezist,nu mai vreau..."
Mi-era frica de reactia pe care o avusesem:ma transformasem in fata lui Emmett,putand sa-l ranesc fara sa vreau,sa-l am pe constiinta.Privirea inghetata a lui Emmett ma facu sa tresar si sa actionez:am fugit:pana am resuit sa ma dezmeticesc eram deja departe,in inima padurii dese,intunecate.M-am oprit pentru o secunda si am ascultat in jurul meu:eram urmarit,dar urmaritorul pastra distanta.Cel mai probabil era Emmett care vroia sa se asigure ca sunt bine.Sau vroia sa ma spanzure de un copac.
Imi parea rau pentru ce facusem:fusesem pe punctul sa ranesc un prieten,poate chiar sa il omor...N-as fi putut trai cu asta pe constiinta,n-as mai fi putut sa dau cu ochii de el...
-Seth?Ce s-a intamplat?De ce ai fugit?Seth,frate!Opreste-te!Te rog!
Era Embry.Probabil ca Emmett ii spusese ce se intamplase si de ce fugisem si veni sa ma caute.Nu mai vroiam sa fug de mine,de nimeni.As fi putut sa fug in continuare,sa nu ma mai opresc pana cand aveam sa gasesc ce cautam...
-SETH! OPRESTE-TE TE ROG !!Asteapta-ma.Hai sa vorbim,ce ai facut?
Nu vroiam sa vorbesc cu el,nu vroiam sa dau explicatii.Vroiam sa fiu lasat singur.Am inceput sa alerg inapoi spre pensiune dar,inainte sa ajung,m-am schimbat la loc.Nu mai vroiam sa il aud pe Embry in capul meu.
Parea ca nimeni nu auzise transformarea mea:pensiunea era cufundata in bezna si tacere.Emmett statea sprijinit de marginea geamului si privea in gol:probabil ca ma astepta.Din doua miscari am sarit inapoi in camera si mi-am pus hainele pe mine,sau cel putin ce ramasese din ele..Apoi m-am intors spre Emmett si i-am zis:
-Imi pare rau de reactia pe care am avut-o.Nu sunt foarte...stabil in ultima vreme si imi sare tandara imediat.Suporta-ma pana maine seara si it promit ca o sa mai raresc vizitele pe la voi acasa:nu va mai trebui sa ma vezi atat de des.
-Pustiule...nu ai de ce sa iti ceri scuze.Stiu ca am exagerat cu glumele asa ca reactia ta a fost normala.Chiar ma intrebam cand o sa clachezi.Hai,linisteste-te si mananca ceva.M-am gandit la cum as putea sa te binedispun.Un pic de amuzament nu strica...
Dupa ce m-am imbracat si am vorbit cu Emmett,acesta mi-a intins o punga de hartie:inauntru se aflau doua sandwichuri mari si o cutie de suc.Am mancat repede ce imi lasase Embry,mai mult ca sa imi simt stomacul plin,si m-am dus sa stau langa Emmett.
-OK uriasule,despre ce vrei sa vorbim?Embry nu s-a intors?
-Din fericire nu.Probabil ca a ramas sa mai alerge prin zona.S-a plictisit de atata umanitate.Tocmai bine:vreau sa ma ajuti sa-i fac o farsa de zile mari.Am tacut din gura cat am putut in legatura cu masina,dar trebuie sa i-o coc cumva.Stiu ca probabil nu vei fi de acord cu mine dar,crede-ma,nu il sperii,nu il ranesc.Vreau doar sa ii joc o mica farsa.
Am stat un pic si m-am gandit la ce mi-a zis Emmett:teoretic era o idee foarte proasta:nu stiam cum ar fi reactionat Embry si cat de maleabil era la farsele facute pe seama lui.Dar nu strica sa ne amuzam un pic.Trebuia doar sa ma asigur ca Emmett nu exagera cu farsa.
-Bine,te ajut,dar cu o singura conditie:nu il ranesti,nu il bati,nu il inveti sa zboare,nu il lasi fara haine,OK?
Emmett ranji diabolic,ochii sclipindu-i cu putere:
-Stiu exact ce farsa sa ii fac.Asta o sa il invete minte sa aiba grija de TOATE lucrurile data viitoare cand mai pleaca la drum.
Dupa ce mi-a povestit ce avea de gand sa-i faca lui Embry(sadic de-a dreptul dar oarecum amuzant)m-am dus si m-am intins in pat.Discutia cu Emmett ma rupsese putin din cotidian.Mi-am rotit privirea prin camera ca sa imi dau seama ce stricaciuni produsesem:lampa ramasese fara abajur,tocul patului era complet rupt,parchetul era crapat si zgariat iar televizorul...eh,televizorul era bucatele."Ce puternic sunt cand ma enervez...asta ar trebui sa imi traga semnale de alarma dar..na!sa mai se ia careva de mine ca sunt mic si pricajit!Macar de-as fi fost la fel de puternic si cand venea vorba de..."
Imi venea greu sa ii rostesc numele...iar si iar...atata durere,atata tristete...o vroiam langa mine,ea,numai ea,iubita mea...
-seth...seth...seth !! SETH !!!!!!
Doua brate puternice ma scuturau de mama focului.M-am ridicat brusc,nestiind ce se intampla.Embry,cu o fata desfigurata de frica,se chinuia sa ma trezeasca si sa ma dea jos din pat.Pe moment n-am realizat ce se intampla,dar dupa ce a deschis gura si a balbait motivul pentru care tragea de mine disperat,m-am chinuit eroic sa nu bufnesc in ras:
-Ridica-te!Imbraca-te!Trebuie sa plecam!Ne transformam...fugim...orice!POLITIA!!!Ne-au prins!!Sirena!!Afara!!Politia!!Plecam!!Fugim!!Acum!!Misca-te!!Unde,unde??In padure??Lupi...nu,nu...Pe acoperis?!Nu,nu...
Facusem niste ochi mari privindu-l pe Embry cum se panicase si nu mai era in stare sa lege doua fraze.Tremura tot si ochii aproape ii iesisera din orbite.As fi putut sa ii zic ca totul este o gluma sadica de-a lui Emmett,dar nu am vrut sa-i stric distractia usului.
Dupa cateva minute sunetul sirenei a fost inlocuit cu rasul de bariton al lui Emmeyy.Neavand starea necesara sa ma amuz pe seama saracului Embry am postat un zambet larg si m-am bagat inapoi in pat.Am adormit repede,auzind ca prin vis vocile celor doi companioni ai mei:
-Vezi cum e sa intri in panica?Asa m-am comportat si eu cand ati plecat voi de nebuni.Si ati mai si stricat masina!!Sa-ti fie invatatura de minte sa mai fugi de politie!Lasule!
-Esti nebun vampirule!Putea sa imi stea inima in loc!Astea-s glume??Nu esti intreg la cap!Si de unde,ma rog,stii tu ca ne-a oprit politia??
-Vestile rele circula repede dragul meu lupisor.Sa nu crezi ca ne puteati ascunde asta.Si daca vrei sa stii neaparat,Jasper ti-a "simtit" spaima si am avut grija sa facem niste cercetari legate de locurile prin care ati fost si tot ce ati facut.Doar ca i-am ascuns Leahei toate tampeniile pe care le-ati facut,asta nu inseamna ca eu si cu Jasper nu stim !!
-Uite ce e,noi i-am ascuns Leahei patania cu politia mai mult pentru Seth.Pe mine nu ma intereseaza daca imi face scandal sau imi rupe doua oase:se vindeca,dar am facut asta ca sa nu existe si mai multe conflicte intre el si Leah.E suficient ca e suparata pentru fuga de acasa,nu vad de ce ar trebui sa ii incarcam memoria cu niste inutilitati.In plus,pustiul e daramat de tot.Nu stiu cata drama mai e capabil sa indure...
Desi Emmett si Embry au continuat sa vorbeasca despre diverse chestii,eu n-am mai auzit...imi lasasem mintea sa cutreiere in tihna...nu ma mai chinuiam sa imi ascund gandurile.Cand dormeam,era ca si cand cineva imi amortea tot corpul si ma supunea sa indur picatura chinezeasca:desi stiam ca n-as fi rezistat si as fi innebunit in orice moment,in realitate nu simteam nimic:era o amorteala placuta,suportabila.Somn si vis.Daca ar fi fost posibil sa traiesc doar in lumea asta ar fi fost nemaipomenit...totul era cum vroiam eu,cum imi organizam eu...fiecare pas,fiecare bataie de inima,fiecare sarut,tot.
In noaptea aceea am dormit neintors:fara sa visez nimic,fara sa simt nimic.Tot ce imi era constient era respiratia.Atat.Trecusem prin noaptea aceea ca un orb o strada aglomerata.Ma ghidam dupa tot ce imi ramasese:cateva batai de inima,un puls instabil si respiratia greoaie si sacadata indusa de somn.
Am reusit cu greu sa deschid ochii sis a ma ridic pe jumatate din pat.Eram singur in camera.Interesant era faptul ca tot ce stricasem cu o seara inainte…nu mai era.In schimbul lor se aflau lucruri noi:o lampa cu abajur aurit,un televizor cu plasma,tablia patului schimbata,totul arata ca nou.Si chiar erau noi.”Perfect,acum le datorez si mai mult.Cred a va trebui sa ma vand ca sa le pot restitui banii.De timp nici nu mai zic:ma fac sclavul lor pe vecie”
Am pufnit la ideile mele si m-am ridicat sa ma imbrac.Superb:si haine noi.M-am dus in baie si,din cateva miscari,m-am spalat pe fata si pe dinti.De afara se auzeau voci:Emmett si Embry.Am observat ca Embry statea cu pumnii inclestati si cu spatele la mine.Cand m-a vazut indreptandu-ma spre masina s-a incruntat si a mormait ceva de “glume proaste” si “bataie”.As fi putut sa ma hlizesc pe seama lui dar am considerat ca farsa de aseara fusese suficienta.Emmett mi-a facut cu ochiul si mi-a facut semn sa ma urc in masina:era timpul sa plecam.
Deja mersul cu masina devenise o rutina:centura,oglinzile,o gluma de-a lui Emmett inainte de plecare,cheia in contact si la drum.Mai aveam putin pana in Forks,in jur de 200 km.Emmett daduse radioul la maxim si incepuse sa fredoneze o piesa autohtona:Masina bubuia de vocea lui,geamurile incepura sa vibreze,insa nu parea ca acest lucru sa-I taie buna dispozitie.
La un moment dat,in spatele nostrum,a aparut o masina cunoscuta.Dupa cateva scene subtile(constand in Jasper care apasa scurt pe claxon si dadu drumul 5 secunde la faruri si Emmett care incepu sa chiuie,sa fluture bratul pe geam sis a mearga in zig-zag),Emmett trase pe dreapta si cobori vioi din masina.In spatele nostrum Jasper deschidea portiera si se indrepta spre noi.Am incercat sa ma uit pe langa el ca sa vad unde e Leah.Dar locul de langa sofer era gol.
-Jasper…unde e Leah??
-Stai linistit Seth.Leah e bine,doarme pe bancheta din spate.N-am vrut sa o trezesc pentru ca mai devreme a avut cosmaruri.Am reusit s-o linistesc si am lasat-o sa se odihneasca.
L-am lasat pe Jasper sa vorbeasca cu Emmett si m-am indreptat spre cealalta masina:pe bancheta din spate Leah dormea intr-un mod…nou:cu zambetul pe buze.Acest lucru m-a facut si pe mine sa zambesc;i-am mangaiat parul,am sarutat-o pe frunte si,dupa ce am mai privit-o cateva clipe,am inchis incet portiera si m-am dus inapoi la baieti.Nu stiu despre ce discutau dar,cand am ajuns in dreptul lor,au tacut brusc din gura.I-am privit suspect pentru cateva secunde,timp in care Emmett balbai o scuza iar Jasper imi zambi,spunandu-mi ca trebuie sa plecam.
In scurt timp am ajuns inapoi in Forks.Dupa cum era normal,afara ploua incet.Orasul era pustiu,se mai intrezareau cateva masini ratacite care isi vedeau de drumul spre casa sau serviciu.La granite cu La Push,eu,Embry si Leah ne-am luat ramas bun de la Emmett si Jasper si ne-am indreptat spre casele noastre.Inainte de a pleca mi-am imbratisat prietenii si le-am multumit:ma ajutasera si ma suportasera atat timp fara sa cracneasca,lucru care m-a facut sa resist fara sa clachez…
Incepusera sa se auda valurile marii….briza ne gadila usor chipul si un miros vag de gateli venea dinspre casele din rezervatie.Ajunsesem acasa…