25.Disparitia

Mi-am asezat mana pe pieptul lui de marmura,pielea mea scazand cu cateva grade in urma contactului cu racoarea emanata prin camasa neagra pe care o purta,intr-o maniera posesiva.
Caldura pielii mele l-a facut sa-si revina.Si-a pus o mana pe talia mea si m-a condus afara.Fara un cuvant,mi-a deschis portiera masinii si a trantit-o in urma mea.
Gonea ca nebunul, incalcand limita vitezei admise in oras.
-Cum m-ai gasit?l-am intrebat intr-un final,desi arata destul de infricosator.Nu degeaba haita l-a considerat mereu cea mai mare amenintare.
Fara sa se uite la minema apasat pedala acceleratie si mai tare.Am tresarit am incercat sa nu ma prind cu mainile de scaun,de frica.Nu aveam de gand sa arat slabiciune.
-Am fost in camera ta ca sa te intreb daca vrei ceva de mancare,si de la receptie ni s-a comunicat ca ai plecat,a zis vocea sunandu-i rece,luand curba larg.Eram recunoscatoare k imi pusesem centura.
-Asa ca ne-am gandit unde gasesti o fata de 20 de ani ?La miezul noptii?Bineinteles ca in cel mai mai intunecat bar.Emmett te cauta in cealalta parte a orasului.A fost ideea lui sa te cautam separat.Si nu stiu cum de am rezistat!
M-am inecat.
-De ce macar te-ai deranjat?Pur si simplu m-am dus sa beau ceva.Care ar fi problema? Doar nu m-am hotarat sa devin o prostituata sau mai stiu eu ce!