14.Disparitia

Zilele au trecut fara sa mai am pe urme vampirul care nu imi dadea pace.M-am fortat sa ma dau jos din pat incercand sa respir pe nas.Nu m-a ajutat deloc.Puteam simti pata pe limba.Cautam in sifonier haine sa ma schimb cand un un val de dulceata m-a invadat.Mirosul devenea cumva... mai puternic?Era decat o singura explicatie pentru asta...
M-am intors spre scaunul de langa patul meu si timid am pus mana pe el.Am tresarit cand am observat ca temperatura de pe scaun si camera nu se schimbase.Am ras, amuzata de mine.La ce ma asteptasem?Caldura?Sau pentru ca era vampir,racoare?
Si ce ar fi facut?Ar fi sarit pe fereastra in momentul cand am dat semne de trezire?
Innebuneam pe zi ce trecea.In drum spre baie m-am oprit in dreptul camerei lui Seth .Era a doua noapte intr-o saptamana cand nu petrecea noaptea acasa,desi nu aveam motive de ingrijorare,stiind ca familia Cullen adora sa il aiba in preajma.
Telefonul a inceput sa sune.Nu i-amdat importanta .M-am dus la baie,dar telefonul tot suna
-Mama suna,telefonul,am tipat cu periuta de dinti in gura.Mi-am clatit gura si...
Niciun raspuns.N-am dus in bucatarie unde mama isi petrecea majoritatea timpului,ca sa constat ca eram singura.Si telefonul tot suna.
-Alo,da?am reusit sa raspund eu.
-Alo ,Leah?
La dracu!Era vocea halterofilului vampir.
-Da,eu sunt, Leah.Cine intreaba?
-Leah,sunt Emmett Cullen..Te-am sunat ca sa vorbim de Seth.
-Seth?Ce s-a intamplat cu Seth?Acum chiar eram ingrijorata.
-Seth este bine... Doar ca..
-Ce s-a intamplat?Ce i-ati facut lui Seth?Spune-mi odata!am tipat la el
-Calmeaza-te lupoaico.Doar ca Seth a plecat
-Cum adica a plecat?Iti arde de glume?Nu am chef de glume,strigoiule!
-Nu Leah nu glumesc.Seth a plecat la New York.Dupa o fata.
-Seth?New York?O fata?Ce fata?
-O sa-ti explice Jacob,s-a fastacit Emmett .
Era ceva putred la mijloc.Seth nu pleca fara sa anunte si tocmai la New York dupa o fata.
I-am trantit telefonul in nas, fara sa-mi iau la revedere .CE o fi fost in mintea lui Seth?Ce aveam sa ii spun mamei,,Auzi mama ,Seth a plecat la New York ca i-a cazut cu tronc o fata''.
Seth se tampise cu adevarat.
Trebuia sa fac ceva.Nu puteam sa-l las sa cutreiere intreaga America doar ca se tampise.Ce fusese in mintea lui de plecase?Si cu ce plecase?
Trebuia sa aflu tot.
Deja alergam spre casa Cullen.Am ajuns si m-am oprit la 10 metri de intrarea pe poteca.
Edward era afara,cu Renesmee si Jacob.
-Leah,ce dragut din partea ta ca ai venit.Te asigur ca Seth...
Am trecut pe langa el fara sa-i arunc nici macar o privire,desi mi se adresase.
-Jacob cum ai putut sa il lasi pe Seth sa plece?
Jake s-a pus in fata lui Renesmee protejand-o.
Ce drac credea ca ii fac razgaitei?
-Leah,calmeaza-te ,nu trebuie sa te ingrijorezi degeaba.-Degeaja?Degeaba ,Jacob?Se vede ca nu nu te intereseaza Seth.Fratele meu e la mile departare de familia lui ,tocmai la New York ,dupa o fata.E un copil pentru numele lui Dumnezeu! Si tu zici ca ma ingrijorez degeaba!
-Leah...
-Jacob ,nu ma enerva...
-Leah ,Seth a imprintat.De asta a plecat.
Ce ?Seth imprintase?Cand se intamplase asta?
-Acum 3 zile ,a raspuns Edward citindu-mi gandurile.Fata era turista ,venita in rezervatie cu familia.
-Si cu ce a plecat Seth?
-Pai... a zis Jacob.... cu Embry si masina lui Emmett.
-Poftim?Cu Embry??Seth cu Embry?Cu masina lui Emmett?Ce a fost in capul lui?Il omor cand il vad,am zis eu nervoasa.
Un miros familiar mi-a patruns narile si am intors capul ca sa dau nas in nas cu Jasper care aparuse in dreapta mea.
Se uita de parca era hipnotizat la mine.
-Ce vrei?
-Leah nu ai motove ca sa te ingrijorezi!
-Nu si tu...Dar ce tot aveti toti?
-Leah calmeaza-te...
Ce credeau toti?Ca nu ma pot stapani?O faceam chiar foarte bine.
Am dat sa plec ,dar o mana rece ca gheata m-a prins de cot si am tresarit la senzatia rece de pe pielea mea.
Era atat de rece incat imi inghetase cotul.
Mi-am smucit cotul din stransoarea lui si am fugit.
Aveam de gand sa ma duc dupa Seth.Nu il puteam lasa doar cu Embry sa cutreiere jumatate de tara.Eram aproape de granita rezervatiei cand o briza rece a trecut pe langa mine.M-am oprit din alergat.
-Ai plecat pentru ca te-am jignit?
Am tresarit de surprindere sa-l vad pe Jasper langa mine .Strigoiul asta era prea siret!
-Da,am zis doar ca sa scap de el,incercand sa trec pe langa el.Din nefericire ,s-a postat in fata mea.Mi-am pus mainile in solduri,uitandu-ma urat la el,in incercarea de a se da la o parte doar cu puterea privirii mele.Eram naiva daca credeam asta!
-Imi cer scuze .Nu am vrut sa te jignesc,a zis el sincer.
-Ok.Acum poti sa te dai la o parte din fata mea?aproape m-am milogit eu.Eram disparata sa plec cat mai repede de pe teritoriul lor.
-Nu pari sa ma placi,a zis el ganditor.
-Nu ,nu te plac.
-De fapt nu ca nu ma placi.Tu pari chiar ca ma urasti.De ce?
Chiar o nimerise.Il uram!
-Pai tu esti strigoi.Eu sunt varcolac.Suntem genetic facuti sa ii uram pe cei din specia ta.Tu ai omorat oameni.Eu sunt om.Intelegi aluzia?Pe langa toate astea,esti foarte enervant ,si sa spionezi fate in dormitorul lor nu o sa-ti aduca puncte albe curand.
Si zicand asta ,am trecut pe langa el,lasandu-l sa se gandeasca la ce tocmai i-am zis.
-Dar tine minte,a zis Jasper ,tonul vocii lui sunand deranjat,ca intre ura si iubire nu e decat o linie subtire.