10.Intalnire neasteptata

Am inspirat o gura de aer curat si am deschis ochii.
-Sunt de acord.Dar sa nu crezi ca vreodata ii vei putea lua locul tatalui meu!
-Leah,Charlie doar ce a zis ca ca nu va face asta.
-Leah,niciodata nu mi-am dorit sa n-o sa-mi doresc asta.Harry a fost si va ramane mereu tatal vostru si prietenul meu.Si multumesc.Inseamna foarte mult pentru mine ca m-ati acceptat.Multumesc.
Nu i-am raspuns.Il acceptasem dar asta nu insemna ca il si placeam.
I-am lasat singuri si am plecat.Niciunul nu a zis nimic.
Evenmimentele dupa aceasta discutie s-au intamplat cu rapiditate.Mama s-a casatorit civil cu Charlie in rezervatie.La insistentele lui Seth si Jacob am luat parte la ceremonie.Am incercat sa par fericita,dar nu am reusit.Nici macar un zambet nu am putut schita.
Desi nu ma intorsesem acasa,eram prezenta in fiecare seara la cina.Mama parea fericita.Charlie era rezervat in preajma mea ,dar cu Seth nu avea retineri.Se uitau amandoi la emisiuni sportive si fotbal,si chiar petreceau timp impreuna la pescuit.
La cateva luni dupa nunta mamei ,a venit nunta lui Emily si a lui Sam.Cea mai dureroasa zi din viata mea.
Asa cum promisesem am fost domnisoara de onoare.Ceremonia mi-a parut ca a tinut o viata si mai mult cand m-am holbat la Sam cand a zis ,,DA,, . Felul cum a zambit la ea cand a rostit acel cuvant pe care orice fata vrea sa il auda din partea persoanei iubite,a fost ca un pumnal infipt in inima.Cu ceva timp in urma ,imi imaginasem ca mie avea sa imi zica acel cuvant.Eu eram in bratele lui,eu purtam rochia alba ,eu,indeplinindu-mi visul acum spulberat.O iubire uitata,din trecut.Nu stiu de ce am fost de acord sa iau parte la nunta.Era un pas,un obstacol peste care trebuia sa trec ca sa pot sa-l uit.
Dar eram de asemenea acolo si sa sustin a persoane pe care le iubeam si dragostea pe care si-o impartaseau.Le doream fericire chiar daca eu in schimb primeam numai durere.
Toata rezervatia a fost invitata la nunta.Chiar si Cullen-ii.
Am ignorat privirile tututor cand m-am asezat la o masa,privind mirele si mireasa dansand.Simteam ca cineva ma priveste din cand in cand.
Seth,mama si Jacob pastrau distanta stiind ca nu ar fi existat nimic ce ar fi putut sa-mi spuna care sa ma ajute sa ma simt mai bine.
Cand nu am mai putut suporta atata fericire,am plecat ,niciodata sintindu-ma att de insignianta in viata mea.
Padurea ma astepta.Ma chema spre ea.
Am hotarat sa nu ma transform pentru ca rochia de o purtam mi-o facuse mama.Nu voiam s-o supar.Totul se terminase.Sam se casatorise cu Emily azi.Se intamplase cu adevarat.
Reflectia mea intr-o balta m-a uimit.Eleganta si frumusete,,singuratate si durere,tristete si abandon.Asta se citea pe chipul meu.
Totul....disparut....
Tata.......mort.......Inima mea.........distrusa.........Haita mea ,normalitatea mea,prietenii mei,viata mea....Disparute.....Disparute......Disparute...........Toate disparute....
O lacrima a alunecat pe obraz.Simpla si incontrolabila reactie umana m-a facut sa tremur de furie.Nu aveam de gand sa plang .O facusem de prea multe ori.Nu aveam de fand sa il mai las pe Sam Uley sa ma mai faca sa vars o lacrima pentru el .Totul se termina azi.
Dezgustata de mine,am aruncat o piatra in balta.Reflectia s-a sters Exact cum si reflectia mea din inima lui Sam s-a sters.Da,imprintase,dar inca putea alege.Si a ales-o pe ea.M-am asezat simtindu-mi picioarele pe cale sa se prabuseasca.
O raza de lumina a trecut prin fata mea .Din instinct am sarut in picioare gata de atac.
-Stiu ca esti acolo!am tipat ,furia clocotindu-mi in vene.
Dupa cateva secunde,un barbat a aparut din spatele copacilor.Mi-a luat ceva secunde sa-l recunosc pe strigoiul blond al familiei Cullen.M-a surprins pentru un moment.Niciodata nu il intalnisem pe cititorul de emotii pana acum,decat la instructia impotriva nou nascutilor.
Ce vroia?
-Imi cer scuze ca te-am luat prin surprindere,a zis cu usurinta.
-Ce dracu cauti tu aici?
-Dupa tonul tau imi dau seama ca esti suparata.Imi cer scuze ca te-am suparat.
-Inceteaza sa-ti ceri scuze!Spune-mi doar de ce ma urmaresti!
Mi s-a parut mie sau chiar a tresarut?
-Nu as merge chiar atat de departe incat sa zic ca te urmaresc,dar da, acum te-am urmarit.
Ha!Stiam eu!
Confuzia mi s-a asternut pe fata.
-De ce?am intrebat uitand sa fiu nepoliticoasa.
Dar nu mi-a raspuns.
-Raspunde-mi odata!i-am cerut printre dinti.
-Te-am vazut la nunta.Ceea ce simti ...e asa puternic incat am crezut ca motivul din spatele stresului emotional pe care il simti e ceva cu adevarat cumplit.Stiu ce simti.Simt tot ce simti si tu ,a completat el.
Oare toti strigoii vorbeau asa?
-Acum ca ai vazut ca sunt bine,poti sa ma lasi in pace?
A ezitat.Spre surprinderea mea,a inaintat,indreptandu-se spre mine,oprindu-se la cativa metri.
-Sentimentele tale sunt asa ....puternice,a zis parand pierdut in ganduri.
-Si care ar fi problema ta?l-am chestionat , nervoasa ca un vampir incerca sa discute despre ceea ce simteam.
Dintr-o data am realizat ca nu mai eram suparata pe el.De fapt nu eram suparata deloc.Era acelasi sentiment pe care il aveam cand alergam singura ,fara baietii din haita alaturi,unde nimic nu exista decat instinctele mele si sunetul ritmic al labelor lovind pamantul.Nu ma mai simtisem asa de....mult.,prea mult timp.Sam nu mai conta deloc.Nimic nu mai conta.
M-am uitat spre strigoiul blond din fata mea.Parea adancit in ganduri,pierdut in lumea lui.
-Eram doar ingrijorat.