30.Flashback

Florile aduse de Esme din oras nu erau pe placul meu dar stiam ca pot scoate tot ce era mai bun din ele. Ma gandeam sa scot totusi din cantitatea imensa de trandafiri, lalele, anemone, dalii, crini si margarete. Gasisem prin lucrurile vechi din casa ceva ce chiar m-ar fi ajutat. Doua platouri imense, unul de ceramica, celalalt de alabastru. Urmaream cu degetul, pe vasul mare si alb liniile sale albastre si rosii cum se imbinau formand pe alocuri opturi cazute pe o parte. Am inceput sa pun pe lateralele vasului florile ornamentale, lasand sa se vada verdele lo strident. Trandafirii , mari si greoi, de diferite culori, rosii, albi, portocalii si galbeni. Aranjam straturile de trandafiri printer care presaram daliile si crinii, lalelele si margaretele venind dupa inca un strad de flori ornamentale. Eram atenta sa nu imi scape nimic si foleseam anemonele pentru a astupa cele cateva goluri libere ramase libere. Mirosul era imbietor, nimeni nu i-ar fi putut rezista.

Am luat vasul de portelan in mana si ma gandeam unde sa il pun concetrandu-ma si pe viitorul apropiat, cand Esme ar fi venit sa vada ultima mea creatie. Am vazut o mica strafulgerare si un chip surprins, vroiam sa par cat mai fericita atunci cand imi va multumi si de aceea am impins totul cat mai departe. Era perfectiunea intruchipata, cu toata ca desi nu erau locuri libere printe flori, si daca as fi avut niste margaritari ar fi mers totul mai bine. Singura problema era ca Seth sau Jacob, care misunau mai nou prin casa si se uitau la televizor sa nu il rastoarne in una din incaierarile lor obisnuite. Viitorul parea linistit, vasul era sigur. Dupa o lunga perioada de gandire si priviri furise in viitor pentru a ma asigura de stabilitatea picioarelor mesei si ca lumea cu siguranta imi va aplauda creatia. Am tras aer in piept si pe langa mirosul florilor, mai era si cel al lupilor care mai nou veneau des prin casa pe la noi.

Am inceput sa merg usor spre bucatarie fredonand o melodie, miscandu-mi si sincronizandu-mi pasii pe acordurile din propriile ganduri. Al doilea vas, cel de alabastru era o adevarata provocare tinand cont de dimensiunile acestuia si cantitatea deja mult injumatatita. Se parea ca stilul Victorian trebuia sa se conformze si sa nu lase loc decat unui singur aranjament in casa noastra. Am luat vasul de culoarea pielii rosiatice si ma uitam in jur unde as putea s ail asez, imi placeau prea mult ornamentele in forma de struguri si fructe de pe marginile sale. Gandindu-ma la prietenii nostri din rezervatie care mai treceau pe la noi, am hotarat sa merg sa cumpar fructe, o fructiera si mancare adevarata nu cred ca ne-ar fi strciat, mai ales si pentru micuta Renesmee care incepuse sa foloseasca mai mult hrana normala.

Stand cu vasul in mana am inceput sa caut prin viitor posibilitatile in care sa pot foosi fructele care le-ar placea mai mult. Vedeam chipul lui Seth cand zambea in timp ce manca un mar si pe Jacob … dar totul s-a destramat. Vasul a inceput sa cada cu incetinitorul spre picioarele mele, mainile fiind inghetate. Eu am inghetat. Prin fata ochiilor au inceput sa imi treaca cu viteze inimaginablie lucrurile simple din viitor, lucrurile simple pe care le vom face pri casa. Apoi … totul a inghetat, difuz. Vedeam pe Carlisle stand cu bratul pe urmarul lui Esme, imbratisand-o, cu zambetul lui binevoitor iar ea cu veselia si iubirea caracteristica. In alt colt al camerei Emmet radea puternic iar langa el Rosalie sta bosumflata ca in timpurile cand Edward o adusese pe Bella acasa. Doua brate ma tin lipite de un trup, cald si primitor, eu imi vedeam mainile miscandu-se pe deasupra pielii albe ale celui care ma imbratiseaza. Bella si Edward, sunt si ei retrasi cu micuta Renesme in brate, intreaga familie unita si zambitoare, primitoare chiar. In momentul cand incerc sa ma intorc spre cel de langa mine realizez ca nu Jasper, un strain spre al carui chip ma incerc sa ma uit speriata. Deschid ochii si ma trezesc departe, padurea ce ma inconjoara pare cunoscuta, si eu nu imi pot lua ochii de pe tanarul ce scuipa sange la cativa pasi in fata mea. Intind mana spre el si lucrurile din jur se schimba, il vad drept, palid si cu ochi rosii…

- Alice esti bine? Vocea lui Esme ma trezeste si ma aduce in prezent, iar eu realizez ca linistea noastra ar pute fi stricata pentru totdeauna.